s O ipostază literară descrisă mai puțin la întâlnirea recentă cu noi. Cât, mai ales, în  cartea nou apărută, ăst an. Primită, cu dedicație, după eveniment. Ce avu loc, binevenit și util, la Centrul Cultural piteștean. Invitat fiind, în premieră, tătânele-i bucureștean. Creator de piese și jurnalist. Care vorbi, mai potrivit, despre condiția de dramaturg și evoluția unui text dramaturgic în timp. Petre Barbu (cel în cauză) arătând cu sinceritate că succesul ăstuia din urmă nu prea depinde de autor. Ci, mai degrabă de regizor și actori. Firesc, de efectu` stârnit printre spectatori. Dacă ajunge până la ei. Sunt niște etape, explică obiectiv ingineru` născut în Galați, cu circa șase decenii în urmă. Angajat, predecembrist, la o-ntreprindere din Curtea de Argeș. Apoi, implicat în lucrul cu slove.

Acum câțiva ani, la Vila Scriitorilor din Neptun, Ioan Groșan ne-a invitat,

Poetul bătrân ştie că e ora cinci.Aerul stă greu peste pieptul lui, ca o lespede de mormânt.Bastonul sau ochelarii?Se sprijină în cot şi caietul cu poeme se iţeşte de sub pernă.În pernă sunt fulgi de gâscă,tocmai de la Jimbolia,de la sor-sa.Gândurile stau la poartă.Aşteaptă să se ridice oblonul şi poetul să scrie undeva DESCHIS.Ochelarii şi-i şterge pedant,cu o bucată de piele de căprioară.Cuvântul capătă imagine şi pe ecranul minţii apare deja primul vers:un pui de căprioară care învaţă să meargă.Bastonul e rezemat, un soldat mut,lângă fotoliu.

sTot la Filarmonica ”Ion Dumitrescu”, din Râmnicu Vâlcea. După vreo doi ani de la precedentu`. Protagoniștii, aceiași: orchestra instituției, Gian Luigi Zampieri, dirijor, Florin Croitoru, violonist. Realizatori lăudabili ai altui megaconert de concerte, la sediu. Adică-n sala veche-a Liceului ”Lahovari”. Impunătoare și c-o acustică nici că ”se poate mai potrivită pentru capodopere din veacuri trecute”, așa cum am precizat și al`dat`...
 ”Aidoma celor cântate impecabil, splendid, impresionant de cordaru` bucureștean. Cu-adevărat un maestru al arcușului de clasă vizibil. Un sensibil vădit, contopit pe viață cu instrumentu-i așa de cristalin la sunet încât merge la suflet din plin.

smSpecific nu doar Spaniei. Precum l-a prezentat Ignacio del Moral. Dramaturg iberic binecunoscut. Care-aduce pe scenă, ca personaje, niște tineri ai zilelor noastre. Angel, Enrique și Jaime. Dintr-un cartier de blocuri urbane, urât. Prieteni între ei, tovarăși de viață cu-n parc amărât. Gazdă, ore multe, când evadează de-acas`...
 În cazul de față, noaptea-i apucă-n dilemă: unde să doarmă tustrei împreună? Căci unu` fugise din domiciliu. Și ceilalți vor să rămână cu el. Găsesc un urs de pluș la gunoaie și-l integrează-n echipă.