dd 280Însetată după apele cele mai adânci ale vieții, inima parcă se rupe de atâta întristare…
Ea, care mai știe încă să vorbească-n locul meu. Care știe că nimic nu-i statornic în viață, nici măcar fericirea. Și iat-o că astăzi, îmi fură din zâmbet și-mi torturează sufletul că-mi vine să-i strig: „Oprește-te, inimă, că mă doare!” Dar ea, se pare că nu mă aude și nici nu mă înțelege… de parcă-n mine ar fi două lumi. Și continuă să-ntindă în mine coarda insuportabilului, făcându-mă să cred că și clipa mă dă afară din mine.

nicolae dabija 280Neagoe Basarab a fost domnitor al Țării Românești între 1512 și 1521.
A alcătuit la Curtea de Argeș  în limba slavonă, numită de slaviștii din alte țări „slavonă românească”, „Învățăturile”, traducerea în limba română făcându-se în timpul domniei lui Matei Basarab (1632-1654), unul din urmașii săi.

simeanuO trupă autohtonă dragă românilor mult. La drum pornită ferice acu` cinci decenii juma`, în București. La ”303”, club politehnist binecunoscut. Membri de-nceput, Filip Merca, la bas (vivace, dibace, pregnant), Gabriel Drăgan, minunată voce, Florin Dumitru, baterist, Dragoș Vasiliu, Dan Panaitescu, chitariști, Mihai Constantinescu, și el vocalist. Inevitabil, in timp, componența se schimbă. Pleacă unii, vin alții. Apărând, de exemplu, Romeo Vanica, pianist componist, Gabi Litvin, tot la chitară și Radu Stoica, de asemeni gurist. Mircea Drăgan, organist componist. Mișu Cernea, toboșar. Sau Vlad Gabrielescu, Iuliu Merca ori Doru Tufiș, ghitariști și dânșii. Inevitabil, hiturile vin unu` dup-altu`, rapid.

tgr 280    Trebuie  să spun că  descoperind  acest minunat oraș, în 1955 și starea aceasta de repulsie, care mi-a dat o impresie de pustiu selenar (citit pe atunci cu Jules Verne în Mână) pentru mine ca un țânc care  eram, sigur că pădurile eminesciene nu aveau farmecul pădurilor  de aici din Nordul țării. Eu care ”îmi umpleam plămânii cu aerul curat al pădurilor”  culegând alune sau zmeură, adesea ciuperci, încercând să merg pe malul Săsarului, cum zilnic o făceam pe malurile  Someșului, efectiv m-am îngrozit, trecând pe locul unde acum este Biblioteca Județeană ”Petre Dulfu” loc în a cărui albie se întâlneau vasarâșul minei  ca o urină de cal bolnav și cu  ce se ”scurgea” de la abator...

dd 280Acum când frigul se retrage în ungherul lui, primul care înfrumuseţează pământul e firul de iarbă. Care aşteaptă cu nerăbdare să ne aducă primăvara şi să ne amintească că putem fi tot atât de simpli şi nepretenţioşi, cum este şi el.
Însă cel mai mult mă miră firul de iarbă care ştie să-şi croiască drum printre pietre sau prin asfalt. Dându-ne un exemplu de tărie şi ambiţie. Şi chiar dacă stă înghesuit acolo prin întuneric şi suferă, sub piatra aceea neclintită, tot nu se lasă învins. Dar se zbate ca să supravieţuiască, doar ca să mai vadă încă o dată  lumina soarelui. Şi apoi, că e mic şi firav, nu se sperie.