s  ...audiența n-are decât să-l asculte. Cu atenție și interes autentic. Fincă Șerban Pavlu, în cazu` de față, are ce spune. Și, mai ales, știe ce spune. M-am convins de asta recent, la Centrul Cultural Pitești. Unde a-ncercat și reușit negreșit să ne țină-n puterea vorbelor sale mai bine de două ceasuri. L-am ascultat meritat și-am dialogat cu el intens. Căci a grăit liber și atractiv de nu se poate. Despre rostul actorului între oameni. Legătura de neocolit cu aceștia, atâta vreme cât vine-n contact cu ei. Pe scenă, pe ecran. Formarea și condiția lui profesională. Viața personală chiar, ce-l canalizează indubitabil în muncă. Ca să nu mai zic de talent. De vocație și stăruință în a crea roluri credibile. A le da autenticitatea cuvenită. Și, desigur, impactu` la public. Fără de care n-ar atinge performanța și n-ar avea parte de apropierea și aprecierea noastră...

mÎn tăcerea nopții  mi-am ascultat  sufletul ce-mi grăia  în freamăt de vers strivit între cotloanele inimii. Emoțiile  și-au făcut loc și  s-au așezat confortabil în inima mea așteptând spectacolul pregătirilor ultimelor zile înainte de lansare.Dar logica nedumerită  mi-a întrebat sufletul:  
-Ce mai caută oare  emoțiile că doar nu sunt la prima mea lansare de carte?! De ce inima mea se mai lasă cuprinsă de emoții?
Şi mi-a răspuns sufletul  cu glasul său neauzit dar cu vibrația zidită din amintirile  momentelor sfinte și unice  pe care le trăiește  în viata un suflet de artist:  

La ultimul recensământ al populaţiei şi a locuinţelor, una din nenumăratele întrebări la care trebuia să răspundă cel recenzat se referea la etnie.

Într-o localitate, un recenzor a poposit pentru aşi îndeplini misiunea la o gospodărie în care ameninţa o casă cu două etaje, vreo cincizeci de turnuleţe, mozaicată în exterior cu o tentă panicantă.Când temporarul funcţionar(recenzorul) l-a provocat pe stăpânul casei asupra etniei, acesta a răspuns direct, neafectat, simplu : ţigan.”Nu, nu se poate, îşi frânse creionul, vremelnicul simbriaş.

Mihaela CD 280Titlul acesta o să vi se pară foarte real și sunt sigură că vă veți regăsi în cel putin o ipostază din ceea ce eu am să scriu aici.
Societatea noastră este într-o continuă trans-formare iar  în anii din urmă  realitatea '' care bate filmul'' pană la urmă ne-a  arătat cât de experți am devenit aşa deodată în toate domeniile.
Se spune că la politică și la fotbal se pricepe toată lumea și că oricine își poate da cu părerea. Ei bine acest lucru a devenit doar aşa un minuscul fâsăit față de ce a urmat de la pandemie încoace, căci în ultima vreme am devenit cu toții experți și în alte domenii mult mai mari și mai importante  cum ar fi: medicina, virusologie, microbiologie, viața în cosmos, economie internațională,robotică, terorism global și drepturile omului, investiții în crypto-monede și altele.

s...actorii tineri. Dornici de afirmare. Călcând pe urme, mai mult sau mai puțin, înaintașilor. Când se mai poate, chiar conlucrând cu ei. Benefic, mereu. Căci se împletește experiența cu elanu` juvenil. Echilibrul maeștrilor cu dorința firească de evidențiere a emulilor. Aceștia asigurându-i astfel pe cei dintâi că teatrul românesc este pe mâini bune. Și merge înainte cel puțin la fel. Dacă nu mai abitir. Întru satisfacția sporită a iubitorilor nobilei arte nemuritoare...
 M-am convins înc-o dată benefic, văzând, la Pitești, două montări recente.