ss opAm început să joc pe scenă de mică, încă de la grădiniță eram pusă în primele rânduri pentru că educatoarea mea vedea un potențial artistic în mine. În clasele primare, am adus bucurie părinților spectatori, la frumoasele noastre manifestări culturale. În liceu, mi-am configurat cu mai multă precizie, vocația mea artistică, îndeosebi cu vocea mea fermă și limpede. Am absolvit liceul de artă, secția canto clasic. Între timp am învățat rigorile expresivității, în mimică și gestualitate.   Opțiunea pentru facultatea de teatru a devenit  firescă. În formarea mea profesională, am urmărit să-mi afirm vocația artistică, prin perseverență, muncă și disciplină susținută. Muncesc statornic, să-mi construiesc un drum fără compromisuri,   cu proiecte în care cred.
Fie că e vorba de o interpretare muzicală, fie că interpretez un rol, când ești pe scenă emoțiile sunt de fiecare dată aceleași.  Emoțiile dau măsura devoțiunii și respectului pentru public. Publicul, întotdeauna  generos,  audiază, privește și vibrează odată cu tine. Dacă la final aplauzele sunt furtunuoase, înseamnă că mesajul tău a ajuns până în ultimul rând al sălii.

simeanu Opt la număr. Strânse și armonizate la fix de Marin Cazacu. Proful, în timp, al tuturor mânuitorilor. Demni de ascultat cu vârf și-ndesat. Fincă s-a cântat diversificat. De la baroc la rock. Nimeni nu s-a încurcat, totul a sunat sudat, entuziast și rodat. Demonstrând cum se poate face muzică de soi în chip adecvat. Ingenios, riguros, iscusit, binevenit...
 Alături de Marin s-au aflat pe scena Filarmonicii Pitești, în ăst Brumărel, Radu Sinaci, Ștefan Cazacu, Ella Bokor, Tavi Lup, Mircea Marian, Adrian Precup, Horațiu Ludușan. O echipă disciplinată, antrenată, avântată. Stăpână clar pe arcușuri și corzi. Atentă permanent la știme și conducător. Năvalnică sau delicată, după caz. Nuanțând potrivit ca să dea culoare. Lumină. Gingășie. Incandescență. Vioiciune. Suplețe. Vădind pasiune. Și dăruire din plin. Știință și vrednicie pe scule. Ce s-au supus ascultătoare priceputelor mâini. Și lumea din sală au încântat, mulțumit, bucurat. Cu universu` sonor agreabil creat. Ilustrând inspirat epoci și stiluri de ieri și de azi. Mai ales, virtuozitate și calitate neîndoios. Cazacu arătându-și încă o dată potențele de animator și promotor cultural prin acest turneu. ”Violoncellissimo” etalând în varii colțuri de țară potențele solistice și frumusețea timbrală a instrumentului. Intrat în uz cu veacuri în urmă, spre a spori fructuos, radios sunetu` muzicii cel valoros. Am certitudinea că melomanii de pretutindeni prețuiesc serios ansamblul bucureștean. Auditori fideli fiindu-i oricând, norocos...

 simeanuGazdă, Filarmonica ”Ion Dumitrecu”, din Râmnicu Vâlcea. Protagoniști, orchestra instituției, Gian Luigi Zampieri, dirijor, Florin Croitoru, violonist. Realizatori ai unui  megaconcert de concerte, la sediu. Adică-n sala cea veche-a Liceului ”Lahovari”, impunătoare și c-o acustică bună. Cum nu se poate mai potrivită pentru capodopere din veacuri trecute...
 Aidoma celor cântate impecabil, splendid, impresionant de cordaru` bucureștean. Cu-adevărat un maestru al arcușului de clasă vizibil. Un sensibil vădit, contopit pe viață cu instrumentu-i așa de cristalin la sunet încât merge la suflet din plin. Pentru că Florin pune laolaltă simțire reală, virtuozitate indiscutabilă, dăruire nelimitată și-o știință a partiturii copleșitoare. Nici de astă dată n-a avut portative în față, cântând mii de note doar pe cetera faină intens concentrat. I-a tălmăcit pe Bach, Beethoven, Brahms, Wieniawski peste așteptări. Am jubilat ascultându-i, simțindu-i, văzându-i parcursu` sonor, nuanțarea bine pusă la punct. Dezinvoltura, virtuozitatea, dulceața pe corzi și, mai cu seamă, fioru` liric pregnant. Transmis cu generozitate fanilor prezenți. Profund cuceriți de-atâtea certe calități...

 simeanu...iară prin țară. Prin nouă orașe din sud, vest, est. Tot grație neobositului Gabriel Croitoru. Care l-a luat cu el, pentru-a opta oară, pe Horia Mihail. Ca pianist partener la sonate. De astă dată semnate de Strauss, Franck, Debussy. Să cânte-mpreună precum o făcea, în veacu` trecut, marele înaintaș. Ducând frumusețea și bucuria muzicii nemuritoare în cât mai multe locuri. Către românii ăia încă iubitori de clasic. De capodopere îndeosebi. Pentru că cele trei lucrări așa sunt. Aparțin indiscutabil Marii Muzici, precum nimerit scrie-n program. Prilejuind celor doi un recital remarcabil. Sub semnu` măiestriei, vădit. Al virtuozității nedezmințite ce-i caracterizează de când îi știu. Situându-i îndreptățit pe poziții de top între instrumentiștii români actuali...

simeanu Aproape sexagenar, cadru universitar. Având studenți care-i calcă pe urme vârtos. Pianist de certă clasă în acest moment. Vulcanic, năvalnic, precis, virtuoz. Cu tușeu  viguros, însă nu lipsit de nuanțe când e necesar. Riguros, impetuos, delicat, melodios. Onorând componiștii și școala autohtonă de instrument. Pregătind cu folos discipoli promițători, în Conservator. Concertând activ și cu impact neîndoielnic la public. Toamnă, iarnă, primăvară, și în țară, și afară...
 Îl știu de ani buni, l-am urmărit adesea pe viu și cred că-i demn de orchestrele mari. Puternice și bine puse la punct prin componență și repetiții suficiente. Cu dirijori experimentați, precum Carneiro, Bălan, Mandeal, Andreescu sau Popa, să zicem. Pe de altă parte, și-n recitaluri face furori, urale stârnind meritat. Numai interpretarea ce i-o dă marelui nostru Lipatti e un exemplu suficient. Aș vrea să-l văd – și i-am propus insistent – în apariții comune cu ai săi ciraci, ăi mai răsăriți. Cu Boldea, Badea și Uță, de pildă. Ar fi, garantez, triumf antologic. Ori în duet, pe claviatură, cu Licareț, Varga, Parfenov. Cu violoniști, celliști  remarcabili, la fel. Are forță, dăruire, vocație și pregătire din plin. Atracție, să nu mai vorbim. Una peste alta, este neîndoios valoros. Orice filarmonică având, certamente, câștig pe măsură din colaborarea bilaterală. Viniciu Moroianu nu va dezamăgi...