orb Implantul permite imaginile preluate de către o cameră direct către creier.
O echipă de cercetători de la Baylor College of Medicine din Houston, Statele Unite ale Americii, a creat un implant neuronal care le permite persoanelor oarbe să „vadă” forma literelor. Acest implant permite „ocolirea” ochilor, imaginile vizuale fiind transmise de către o cameră direct către creier prin intermediul implantului, notează Science Alert.
Această „proteză vizuală” cum o numesc cercetătorii ar putea permite în viitor, după mult mai multe studii şi experimente, să permită oamenilor cu probleme de vedere sau care chiar au orbit să îşi recapete capacitate vizuală în totalitate. Chiar şi ţinând cont de limitările tehnologiei actuale, oamenii de ştiinţă au reuşit o performanţă: transmiterea unor secvenţe complexe de impulsuri electrice către creier.

znBiserica, locul unde credincioşii merg pentru a se întâlni cu Dumnezeu, prin intermediul rugăciunii, este foarte importantă în viaţa omului, deoarece aici se petrec cele mai mari evenimente din viaţa sa: botezul, nunta şi moartea.
     Acolo putem întâlni linişte sufletească atunci când suntem împovărați, iar când suntem în necazuri primim alinare și mângâiere, este unicul loc sigur în care nimic rău nu ni se poate întâmpla, în care ne putem simți în siguranță, deoarece Dumnezeu ne ocrotește. Poporul român a fost dintotdeauna un popor iubitor de Dumnezeu, trecerea de la o credinţă politeistă la creştinism s-a făcut odată cu formarea poporului român.Unitatea spirituală, unitatea de cultură s-a realizat întotdeauna în jurul bisericii, fiecare zonă, fiecare palmă de pământ a fost împodobită de-a lungul timpului cu o biserică.

cititCopiii cărora li se citesc frecvent poveşti şi care nu au acces la ecranele televizoarelor, computerelor sau telefoanelor mobile în primii cinci ani de viaţă înregistrează o dezvoltare mai rapidă a creierului, potrivit unui nou studiu, realizat de cercetătorii americani şi citat de cnn.com.
Concluzia nu este una nouă, dar autorii acestui studiu, cercetătorii de la Spitalul de pediatrie din Cincinnati, au venit cu argumente clare, obţinute prin intermediul imagisticii prin rezonanţă magnetică.
Acesta este primul studiu care furnizează şi dovezi neurobiologice ale beneficiilor potenţiale ale cititului şi ale efectului negativ pe care îl au ecranele asupra dezvoltării creierului preşcolarului.
"Este important, pentru că organul se dezvoltă cel mai rapid în primii cinci ani de viaţă", a spus coordonatorul studiului, medicul John Hutton, potrivit Mediafax.
"Copiii care au parte de mai multe experienţe care îi stimulează, ce ajută creierul să se organizeze, vor avea un avantaj uriaş atunci când vor ajunge la şcoală", a spus Hutton. "Şi este din ce în ce mai dificil pentru copii să recupereze, dacă rămân în urmă la şcoală", a mai spus acesta.

nicolae dabija 280La începutul anilor '80 sosire la Chișinău un român stabilit în Franța, George Piscoci, care voia să cunoască Basarabia.
După ce l-am purtat pe la ruinele de la Căpriana, pe la bolnița cu nebuni de la Saharna și pe zidurile închisorii de la Suruceni, adrese pe care oaspetele nostru le găsise prin cărțile vechi de istorie, acesta a ținut să viziteze Cernăuții.
Nu-l cunoscuse prea bine pe Iulius Popa, dar el scrisese câteva articole despre Bucovina și, la telefon, l-am rugat să-mi spună ce e de văzut la Cernăuți.
Răspunsul lui a fost:
– Las' că merg eu cu voi.
Românul nostru venise de la Paris cu o mașină, l-am preluat pe Iulius, iar lucrul care ne-a mirat a fost că pentru el Bucovina începea de la Bălți. Ne-a povestit toată istoria Țării de Sus. Ne-am oprit la Boian, ctitoria lui Ioan Neculce, apoi într-un sat de alături, unde preotul păstra în altar un portret uriaș al lui Ștefan cel Mare, acoperit cu o năframă pe care o dădea la o parte numai când trecea pe acolo Iulius Popa.

dd 280În ochii sfinților au ajuns să nu mai încapă lacrimi. Și lacrimile lor se revarsă-n ochii noștri. Doar că noi nu știm cu lacrimile cui plângem, nici de ce pământul se-neacă cu ele...
Plângem împreună cu sfinții și ei, împreună cu îngerii  noștri. Care, observându-ne tristețea adâncă, ne-ar împrumuta din inima lor, doar-doar să ne vindecăm de această tăcere...
Această tăcere care s-a lăsat peste lume ca după un război sau ca după o moarte. O tăcere surdă care știe să sfâșie orice interior. Și nu mai auzi nimic... decât un foșnet de aripi, dar și acelea par să se zbată parcă într-o sârmă ghimpată, încercând să se elibereze și ele din această tăcere înmărmurită sau strigătul unui cocoș, dar și acela speriat de atâta înmărmurire, a uitat să cânte și urlă.