Din cele mai vechi timpuri, cornul a însoțit vânătorii în escapadele cinegetice, a fost partener conducătorilor de poștalioane, dar și mijloc de comunicare între oștiri sau grupuri de oameni aflați în primejdie, de exemplu. Este totodată instrumentul ce rareori lipsește din partiturile compozitorilor clasici, romantici, moderni sau contemporani, în domeniul muzicii culte. Nu întâmplător Robert Schumann spunea că ”dacă vioara este regina instrumentelor, cornul este regele orchestrei”! Ori, precum frumos scria poetul nostru național, ”peste vârfuri trece lună, codru-și bate frunza lin, dintre ramuri de arin, melancolic cornul sună”. Timbrul cald și catifelat, uneori metalic și războinic, suav și dulce, nostalgic, profund, apropiat de vocea umană, captivând orice iubitor de muzică.
- Detalii
- Scris de Petrea GÎSCĂ
Țineam în mână o baghetă. Prima mea baghetă de dirijor. Adusă de un coleg de la Salzburg. Bețișorul de lemn, probabil cel mai ieftin instrument folosit în muzică, mă făcea să mă simt mare, importantă, mândră, onorată și în același timp minusculă, intimidată, poate chiar speriată de responsabilitatea ce avea să apese pe umerii mei. Eram studentă la clasa de dirijat a maestrului Petre Sbârcea și urma să conduc pentru prima oară o orchestră. Una profesionistă. În fosa Operei Maghiare din Cluj. Bagheta conferindu-mi autoritatea de a comunica muzicienilor interpretarea pe care hotărâsem s-o dau muzicii lui Mozart...
- Detalii
- Scris de Dalma Lidia TOADERE
Unul dintre cei mai prolifici pianiști români de azi, Viniciu Moroianu, are o activitate concertistică remarcabilă. Abordând o paletă vastă de lucrări, de la muzica barocă la cea contemporană. Printre ele, desigur, lucrări ale compozitorilor români (integrala creațiilor pentru pian ale lui Dinu Lipatti, de exemplu). Sau, adesea, în primă audiție, opusuri moderne autohtone, precum concertele pentru pian și orchestră ale lui Radu Paladi și Carmen Petra Basacopol. Bach, Beethoven, Rachmaninov și atâția alții nelipsind nici ei din palmaresul acumulat până acum, evident.
- Detalii
- Scris de Marius BOLDEA
Remarcabil, memorabil. Căci Aleksei German jr., făuraru-i, s-a arătat inspirat. Reușind un produs excelent. Cu ”subiect, mesaj, dialoguri, interpretare, imagini, muzică, sunet, montaj, realmente de apreciat”. ”Creație-ndrăzneață pentru cinematografia din Răsărit. Lucrată la fix, demnă de văzut, elogiat”, comentat neapărat...
Fincă redă căteva zile din noiembrie 1971, la Leningrad. Nu doar din viața orașului sovietic acoperit de ninsoare, ci și din cea a boemei culturale locale. Apăsată, supravegheată, nedreptățită brejnevian. Relevând cenzura-n literatură, traiul greu majoritar, tristețea cotidiană. Amoralitatea culturnicilor vremii, brutalitatea organelor, parvenitismul, compromisurile, amenințările.
- Detalii
- Scris de Adrian SIMEANU
Imaginile din presă și de pe facebook cu elicoptere asaltate de pe clădiri, în care se înghesuie diplomați și civili care fug din Kabul de teama talibanilor, se aseamănă ce cele din 1975, de la Saigon, când trupele americane înfrânte au fugit din fața Vietcongului. După 20 de ani de război, care a costat peste 100 de miliarde de dolari, SUA se retrage rușinos din Afganistan ca sovieticii în 1987. Președintele american Joe Biden a recunoscut că nu vrea ca și următorul președinte american implicat la Kabul, al cincelea, să piardă în Afganistan, așa că a decis să retragă trupele americane și cele aliate din NATO.
- Detalii
- Scris de Ionuț Țene
Citește mai departe: Afganistan – înfrângerea și eșecul militar al occidentului în lumea islamică!