coperta DC E  ...s-au întâlnit, nimerit, într-o carte*. Tânăru` (la vremea aia) Daniel purtând un dialog incitant cu octogenaru` cărturar. Neînregistrat audio, video. Doar cu întrebări pe care i le ducea acasă. Și cu răspunsuri luate de la el când erau gata. Datate chiar, ca niște notații diaristice. Strânse toate binevenit într-un volum util istoriei literare autohtone și, nu mai puțin, culturii naționale. Ba chiar și celei internaționale. Căci omu` din Lisa, pe care soarta l-a adus, benefic, în Capitală, fuse și rămâne un intelectual autentic. Un cărturar vădit și atrăgător nespus. Minunat mânuitor al condeiului. Făurar de narațiuni captivante de-a pururi despre sine sau despre alții. Cunoscuți în timpu` vieții ori din bogatele lecturi începute devreme. Neîntrerupte până la moarte...

Detalii

foto NP 1  Nimeni alta decât instrumentista bucureșteană Natalia Pancec. Șef partidă vioara I la Filarmonica „George Enescu” de pe Dâmbovița. O știu de niște ani. Am văzut-o la lucru de câteva ori (fie-n orchestră, fie-n fața ei), iar de curând mi-a oferit o surpriză. N-a fost tutist, ci solist. Și nu orice solist. La ceteră, desigur, dar cântând inedit cumva. De la Vivaldi, la marile trupe de rock. Într-un melanj bine făcut, mult atrăgător. Pentru că prin el și-a dovedit resursele instrumentale. Puterile, abilitatea și plăcerea de-a pune arcușul și-n slujba ăstui gen muzical. Formidabil într-o vreme, după cum îl știu, ca basist, vocalist, radioprezentator în domeniu...

Detalii

s  La Filarmonica Pitești, of course. De astă dată, semicronologic. Așa că-ncep cu Silviu Deaconescu și Mihai Pintenaru. Primu`, consultant artistic al colectivului argeșean, e specializat și în dirijat. Și mi-am dat seama c-a muncit mult pentru apariția asta la pult. Mai cu seamă c-a optat pentru lucrări mai deloc auzite-n în urbe. Preponderent din contemporaneitate. Halvorsen, Rotaru, Milhaud, Weill, autori. Solist la clarinet, Mihai Pintenaru, de la Ploiești. Modernitate, de la un capăt la altu`. Interesantă, da` nu pentru toți din sală. Neîndoios, necesară pentru cultura muzicală la ordinea zilei...

Detalii

s  La origine timișorean, astăzi bucureștean, acesta l-a evocat, în principal, pe Alexandru Paleologu. Trecut, cu consecințe nefaste, prin gulagu` românesc. Se știe că plebea bolșevică avea o satisfacție anormală în a chinui pe cei cu carte. Așa o-ndemnau conducătorii și politrucii, nemernici, ai epocii de tristă amintire. Călăii distrugători de vieți în chip necruțător. E drept că Paleologu a apucat și-o parte din perioada postdecembristă, când și-a mărturisit, până la urrmă, o vină. Dar nu poate fi neglijată capacitatea sa intelectuală de nivel. Acumulările culturale incontestabile și scrierile sale-n domeniu.

Detalii

Cu mii de ani în urmă, Socrate punea bazele gândirii antropocentrice prin celebrul său „Gnothi seauton” (Cunoaște-te pe tine însuți), convins fiind că numai cunoscându-și sinele, omul are posibilitatea să se autoperfecționeze și să cunoască adevărul. Or, cunoașterea de sine este axul central al Zen-ului japonez, iar cunoașterea adevărului (firește, a Adevărului absolut) constituie piatra unghiulară a creștinismului, după cum suntem încredințați în Evanghelia după Ioan 8/32: „Adevărul vă va face slobozi”!

Detalii

  1. Descurcăreții și-a lor ceată
  2. Cartea zilelor noastre | Un umorist ager foc
  3. Neoamenii s-au înmulțit că nu mai e chip de trăit...