Cei pasionati de profetii ar trebui sa-l lase din brate pe ultra-mega-faimosul si paracelebrul Nostradamus ale carui “profetii” mai mult incurca si provoaca confuzie decat explica si lumineaza. Ii invitam pe toti amatorii fenomenului (si nu numai) sa-si indrepte atentia asupra prezicerilor incredibil de exacte si detaliate facute de doi tarani sarbi, uitati de vremuri si de istorie undeva intr-un ungher umbros al Balcanilor. Cu siguranta nu veti regreta… Cu atat mai mult cu cat si cei mai sceptici vor cadea serios pe ganduri!

Fără a intra în amănunte, c-atunci există riscul de-a trăncăni la nesfârșit, se poate concluziona că întreaga istorie umană este plină ochi de fapte antidecalogice (nedreptăți, minciuni, crime, jafuri, cruzimi, destrăbălări etc.), adică de ceea ce în concepția libertinilor, respectiv a teoreticienilor neduși prea des la biserică, reprezintă însuși motorul progresului social. Evident, al unui discutabil progres material și al unui indiscutabil regres moral-spiritual, dovadă butoiul cu pulbere pe care stă omenirea de-acuma, după cele două conflagrații mondiale și după lungul război rece dintre Est și Vest: concentrarea bogăției și a puterii planetare în mâinile ocultei, escaladarea fără precedent a lăcomiei, ipocriziei și neomeniei, aberanta cursă a înarmărilor și poluarea tot mai agresivă, malnutriția și sporul deșertificării, neomigrația mână-n mână cu terorismul și necinstirea valorilor tradiționale etc.

Poetul bătrân ştie că e ora cinci.Aerul stă greu peste pieptul lui, ca o lespede de mormânt.Bastonul sau ochelarii?Se sprijină în cot şi caietul cu poeme se iţeşte de sub pernă.În pernă sunt fulgi de gâscă,tocmai de la Jimbolia,de la sor-sa.Gândurile stau la poartă.Aşteaptă să se ridice oblonul şi poetul să scrie undeva DESCHIS.Ochelarii şi-i şterge pedant,cu o bucată de piele de căprioară.Cuvântul capătă imagine şi pe ecranul minţii apare deja primul vers:un pui de căprioară care învaţă să meargă.Bastonul e rezemat, un soldat mut,lângă fotoliu.

Dragă prietene Vasile Gogea,

Îţi mulţumesc pentru telefonul frăţesc. Ai vrut să lămureşti incidentul (pentru mine regretabil) de la Sibiu, de la festivalul ce poartă numele lui Mircea Ivănescu, iniţiat de o asociaţie (Artgothica), de care eu nu auzisem – se mai întâmplă, sunt atâtea manifestări literare în ţară (şi se acordă atâtea premii) de care nu am auzit, şi atâtea de care am auzit şi la care nu am fost invitat, normal (îndeosebi în Transilvania şi Banat).

Femeia la cincizeci de ani scrie cel mai frumos poem de dragoste, marți, când se-ntoarce de la înmormântare. Pentru că toată dimineața s-a agățat de sfinții de pe pereți, cu mâinile goale; ea, pipernicita, păcătoasa, care abia stâlcise în picioare un muc de țigară.Și nu cerea nimic;ei, sfinții, stăteau cu ochii în sus, biserica în culori stridente îi întorcea privirea de pe-o parte pe alta, ca pe-o clătită.