Vasile Seicaru 1  Nesperat, dup-atâția ani. M-am dus la concertu' lui mai mult din curiozitate. Dar satisfacția-mi fu incredibilă. Finc-a' sale piese par nemuritoare. Sună la fel de bine și azi. Încorporează echilibrat și deloc diminuat valoric dup-atâta timp melodie, armonie și lirism de nota zece. D-aia spun, convins deplin, că mi-a umblat prin suflet cum nu mă gândeam. La ceas nimerit de octombrie, anul acesta...
  Îl știu și-l ascult de câteva decenii bune. Era, pe atunci, în tandem cu Hrușcă (locuitor acum în Canada). Și ce fain sunau împreună. Umplând săli până la refuz. Obținând meritat ropote de aplauze. Așa cum s-a-ntâmplat și de astă dată.

Detalii

r  Mai precis, conform actelor de stare civilă, Ioan Romeo Roșiianu. Poet, om de presă și promotor literar născut în Sud și stabilit în Nord, la Baia Mare. Unde ținea un site cultural, „eCreator”, la care-am colaborat niște ani buni. Cu texte multe, preponderent la „Opiniuni”. Chiar dacă ne mai ciondăneam câteodată, m-a recunoscut și acceptat din start ca publicist experimentat într-ale culturii, așa cum și eu i-am apreciat efortu' neclintit de a ține permanent activă mai sus amintita revistă electronică de Maramu'... 

Detalii

mExistă în viața fiecărui om un moment de revelație, acela în care după un cumplit maraton prin labirintul vieții, în sfârșit înțelege că timpul nu este o resursă inepuizabilă, ci o curgere ireversibilă, când tăcerea lumii devine mai grăitoare decât tumultul ei, iar inima învață, pentru întâia oară, lecția simplității: aceea că totul trece. Iar atunci, nimic nu rămâne neschimbat sub lumina zilei, nici fericirea, nici durerea, nici gloria. Doar clipele trăite cu adevăr poartă gravat în ele greutatea eternității.
A trăi clipa nu înseamnă a ignora viitorul, ci a recunoaște fragilitatea prezentului și a-l onora cu prezență deplină. Să trăiești clipa este un act de curaj spiritual, o plecăciune în fața vieții care se scurge și renaște, neobosită, din propria-i moarte. 

Detalii

-Nu ne cunoaștem,nu ne intuim devenirea, doar sub ochii Dragostei reușim să descoperim fărâme din noi. Ca să deschidem aripile-ncet.. spre rotunjire!

-Of, nu știm a ne lăsa mângâiați,atinși lin pe pleoapa sufletului de Dumnezeu ori de oameni! Stăm aplecați în noi inșine , ne-am încovoiat în lutul din care-am fost facuți, cu spatele contra luminii.

-Devine deranjant când oamenii își ascund lipsa de sensibilitate și iubire sub masca așa-zisului: ,,nu se cade să..,,!

Detalii

În 1948, organizaţia Cruciada Naţionalistă Creştină publica sub semnătura lui Gerard L K. Smith în St. Louis-Missouri, fragmente din cartea lui Martin Luther: «Despre Evrei şi minciunile lor».

Detalii

  1. Baia Mare cum era altădată
  2. Într-o după-amiază, cu Mihai Olos
  3. Cartea zilelor noastre | Patterson scris-a despre Lennon