nicolae dabija 280Numele omului are importanță pentru viața omului, el influențează caracterul și felul de a fi al purtătorului. Acesta, credea Pavel Florenski, conține în rezumat  destinul omului. Teologul rus afirma: „Spune-mi ce nume porți ca să-ți spun tot destinul tău”.
Numele fiecăruia e ca o făgăduială sau ca o speranță, dar cel mai mult – o promisiune.
Unii ajung să-l iubească, ca pe un bonus – cei care reușesc în viață, alții – necăjiții, ratații, infractorii, să nu și-l mai rabde, ca pe o pedeapsă.
– Ce nume frumos au basarabencele!, îmi spune un prieten de dincolo de Prut.

Fiecare cultură în general, fiecare literatură în special se caracterizează prin nişte trăsături într-atât de specifice, încât au darul să le confere trăinicie şi individualitate.

Iar noi, cei interesaţi de asemenea lucruri, putem vorbi şi scrie despre cultura şi literatura franceză, engleză, germană, rusă, română sau americană, nu atât pentru faptul că anumite producţii spirituale au fost realizate în aria de răspândire a unei limbi şi sub influenţa exercitată de un anumit spaţiu de cultură, cât mai ales pentru aceea că respectivul creator posedă un fond cultural de natură genetică. Un asemenea fond este însăşi esenţa spiritualităţii specifice unei zone, respectiv unei comunităţi vorbitoare de-o anumită limbă, altfel spus, el (fondul) este rezultatul împletirii miraculoase (prin favoarea divină şi vrearea destinului) dintre tradiţii şi cultura locului, dintre laptele supt de viitorul creator de la mama care l-a născut şi seva stoarsă din pământul care-l hrăneşte.

De mai bine de douăzecişicinci de ani mă chinuie o idee. Şi nu am reuşit în mai bine de un sfert de veac să aranjez această idee ăntr-o formă acceptabilă pentru a fi scoasă pe teascul tipografic.

De mai bine de un deceniu mă chinuiesc să găsesc o soluţie, o portiţă, ca să fiu primit într-o asociaţie sau uniune, sau gaşcă, sau c.a.p., sau ce este ea. A celor ce s-ai învăţat să scrie. La un moment dat, descurajat, m-am gândit să înfiinţez eu o asociaţie a celor ce nu sunt asociaţi. Nu ştiu câţi adepţi o să am. Dar iată că şansa de a deveni membru într-o astfel de asociaţie a apărut de unde nici nu bănuiam.

dd 280Atunci când Mântuitorul a venit printre oameni, aceștia nu L-au crezut și nici nu L-au primit ca pe-un Dumnezeu. Probabil că se așteptau la un Dumnezeu care să coboare din Înaltul Lui într-un mod absolut spectaculos. Însoțit de milioane de îngeri și toată frumusețea existentă a cerului. Doar că Domnul a venit prea liniștit, prea cuminte, prea umil! Fără laudă și cântece, fără nicio orchestră sau blitzuri. A venit înconjurat de o simplitate rară, pregătit să umple inimile lumii de iubire și de pace. Dar, în loc să fie primit ca Domn și Mântuitor, omenirea L-a luat la pumni, bătându-L, scuipându-L și Răstignindu-L.
Dar mă întreb: ce-ar fi dacă Domnul ar mai coborî încă o dată printre oameni? Oare cum L-am întâmpina noi, cei de astăzi? Când credința-i și mai puțină decât a celora de odinioară. Astăzi când ochii noștri sunt și mai orbi…
Probabil că L-am trata cu aceeași suspiciune, neîncredere și I-am mai face rost de încă o cruce. Oferindu-I aceeași sentință pe care i-a semnat-o și Ponțiu Pilat.

nicolae dabija 280Profesorul Gheorghe Baciu e un distins om de știință și cultură. Un medic model. O personalitate proeminentă. O enciclopedie vie.
Acesta e portretul pe care i-l fac cărțile sale. Izvorâte dintr-o mare dragoste de Neam. Și de Adevăr.
În ultimii câțiva ani, pe care i-aș numi cei mai rodnici din toată cariera sa de erudit și de cărturar, aș afirma fără să exagerez, că Gheorghe Baciu a muncit cât o Academie.
Savantul ne îndeamnă să fim europeni nu doar geografic, ci și spiritual. El încearcă să răspundă la întrebări la care încă istoria n-a oferit răspunsuri clare.
De ce medicul legist se deplasează în trecut? De teamă că viitorul ar putea semăna cu trecutul. El se ghidează de spusa lui Eminescu:
Vrei viitorul a-l cunoaște?
Întoarce-te spre trecut.