Eram in vizita la cea mai buna  prietena  a mea impreuna cu iubitul meu.
Nu ne vazusem de ani buni,desi ne auzeam in fiecare zi…
Era sora pe care mi-am dorit-o mereu si parca Dumnezeu o trimisese sa imi implineasca visul.
Vizita s-a transformat intr-o petrecere ca pe vremea adolescentei si parca timpul nu trecuse deloc peste prietenia noastra.
Intre doua dansuri ne-am retras pe terasa sa fumam o tigara in linistea noptii
Ne-am povestit atatea lucruri ca si cu nu am fi vorbit niciodata.
Ne traiam vietile in paralel intr-o fuga continua si totusi ne gaseam timp sa ne intersectam trairile
Vazandu-ma epuizata dupa munca mi-a spus ca as putea sa vin si eu la un masaj la ea.

pietre indrumatoare georgiaÎn iunie 1979, un bărbat cu pseudonimul R.C. Christian a solicitat serviciile companiei de prelucrare a granitului din Elberton, statul american Georgia, pentru construirea unui monument.
Bărbatul a cerut ca nimeni să nu afle vreodată identitatea sa sau a grupului pe care îl reprezenta. Bărbatul părea să aibă o rezervă nesfârșită de bani pentru a finanța proiectul. Totodată, conform termenilor contractului legal semnat între bărbat și companie, toate planurile de construire trebuiau distruse după finalizarea proiectului și toate informațiile despre el nu trebuiau să fie niciodată date publicității.

s O ipostază literară descrisă mai puțin la întâlnirea recentă cu noi. Cât, mai ales, în  cartea nou apărută, ăst an. Primită, cu dedicație, după eveniment. Ce avu loc, binevenit și util, la Centrul Cultural piteștean. Invitat fiind, în premieră, tătânele-i bucureștean. Creator de piese și jurnalist. Care vorbi, mai potrivit, despre condiția de dramaturg și evoluția unui text dramaturgic în timp. Petre Barbu (cel în cauză) arătând cu sinceritate că succesul ăstuia din urmă nu prea depinde de autor. Ci, mai degrabă de regizor și actori. Firesc, de efectu` stârnit printre spectatori. Dacă ajunge până la ei. Sunt niște etape, explică obiectiv ingineru` născut în Galați, cu circa șase decenii în urmă. Angajat, predecembrist, la o-ntreprindere din Curtea de Argeș. Apoi, implicat în lucrul cu slove.

Acum câțiva ani, la Vila Scriitorilor din Neptun, Ioan Groșan ne-a invitat,

Poetul bătrân ştie că e ora cinci.Aerul stă greu peste pieptul lui, ca o lespede de mormânt.Bastonul sau ochelarii?Se sprijină în cot şi caietul cu poeme se iţeşte de sub pernă.În pernă sunt fulgi de gâscă,tocmai de la Jimbolia,de la sor-sa.Gândurile stau la poartă.Aşteaptă să se ridice oblonul şi poetul să scrie undeva DESCHIS.Ochelarii şi-i şterge pedant,cu o bucată de piele de căprioară.Cuvântul capătă imagine şi pe ecranul minţii apare deja primul vers:un pui de căprioară care învaţă să meargă.Bastonul e rezemat, un soldat mut,lângă fotoliu.