Energie electrica la romani 1Nu sunt un alarmist sau  distribuitor de bârfe, dar  am fost efectiv uimit de faptul că  guvernul Câțu  dorește să ajungă în ”Cartea recordurilor”, deoarece după calendarele IULIAN și GREGORIAN  dorește să facă ”Calendarul Câțu”, un calendar  evident în folosul celor care împart PIB-ul...
    Dumneavoastră știți cu câtă nerușinare, s-a anunțat mai la începutul anului că energia electrică se va ”reduce” cu un ban ?!
    Asta arată disprețul acestui om față de propria nație. Apoi ca gălușca  să ne rămână în gât au uitat de microscopica micșorare a prețului curentului și ne propun creșteri de 20% a energiei electrice.
    Cum lumea și sindicatele  au ieșit în stradă, au făcut o rectificare a acestei prostii și promit, fără a fi o lege, preluarea ”din chitanțele săracilor” a  acelei majorări de preț pe perioada de  6 luni. Asta este afacerea.

st S-a născut la 7 iunie 1937, în București. A fost elev la două școli preuniversitare de muzică din Capitală. Dar și student al academiilor de profil din Praga și Viena, la clasele unor profesori de renume în epocă, precum Vladimir Kubat și Hans Swarowsky. A fost cornist la Filarmonica ”George Enescu”, concertând ca solist și cu alte orchestre din țară și din străinătate. Cronicarii vremii îl socoteau ”un ilustru solist, unul dintre cei mai buni corniști din lume”. Glier, Alfred Mendelsohn, Swarowsky, Sawallisch, Hindemith, Șostakovici, Alfred Mendelsohn, George Georgescu, câțiva dintre cei cu care a conlucrat și l-au apreciat corespunzător. Se spune chiar că elvețianu` Willi Aebi, milionar, cornist amator, entuziasmat peste măsură de prestația lui Staicu, a declarat că-i oferă acestuia o mare sumă de bani ca premiu.

Etno music spectacol 280De fiecare dată când sosesc în urbea noastră nu pierd ocazia să-mi hrănesc sufletul și să pompez puțină fericire inimii mele. Vineri seara am avut această ocazie vizionând la Teatrul Municipal spectacolul ETNO MUSIC SHOW, un spectacol de aproape două ore, care ne-a purtat prin lumea muzicii tradiționale autentice, amintindu-ne vrând-nevrând de anii tinereții noastre (pentru cei  trecuți de un jumătate de secol!) dar și auscultând ritmuri noi pe melodii și versuri vechi, concretizate într-un  gen hibrid, un amestec de folclor, jazz, rock, etno,  așa cum numai compozitorul și regizorul muzical Călin Ionce știe să o facă, adică de nota 10!

 s”Un sexagenar în plină formă.” Chiar dacă se mai vaită că îl dor genunchii. ”Înalt, viguros și impetuos. Cu simfoniile-n sânge constant. Lor fățiș dăruit pe de-a-ntregu`. Stăpânind dezinvolt portativele pe care sunt scrise. Acaparând orchestra total când le are sub ochi. Energie și forță transmițându-i din plin, folositor, pentru ele...”
M-am convins înc-o dată, recent, la filarmonica piteșteană. Unde Theo-l tălmăci din nou, cert binevenit, pe Antonin Dvořák, pasiunea lui. Dând viață, mai mult decât inspirat, demn de semnalat, simfoniei a opta, în sol major. Lăsată lumii, și ea, de cehu` boemian, deplină splendoare, întru delectare, sigur neuitare. Semn al talentului său creator nedezmințit în domeniu. ”Chipeșă, semeață, trainică, măreață. Rostuită, însă, nu chiar pentru oricine...

s În Piteștiul multisecular, la filarmonica urbei. În vârstă de paisprezece ani numai.  Trecere succintă-n revistă, după obicei. Mai întâi, niște hituri pop, rock, adaptate pentru orchestră de estradă. Amintind, nu-i rău, ansambluri celebre de gen. În reluare, căci ne-au mai fost oferite și înainte de pandemie, în piață la primărie. Altfel spus, nici pomeneală de rock simfonic adevărat. Progresiv, mai exact. Pe care-l cunosc binișor de când îndrăzneam pe ghitară. Și îl ascult și azi cu nesaț. La pult, în ambele ocazii, Mihai Ștefănescu. Dirijor, șef de instituție idem, cândva, la Râmnicu Vâlcea...