Sting in April 2018 Sau, în acte, Gordon Matthew Thomas Sumner. Compozitor, instrumentist, solist vocal de renume. Născut într-o familie britanică modestă. Știind ce e munca, dar și ce-i prin cluburi. În care mergea noaptea, spre a-i vedea și asculta pe Cream și Manfred Mann, de exemplu. Sau pentru a cânta cu diverse trupe de jazz ale vremii,  fapt ce-i înlesnește până la urmă, norocos, intrarea în celebrul  trio ”The Police”.

simeanu În fapt petrecută. Într-o-ntâlnire. De mare clasă. De rasă. Cu trăire fățișă. Profundă. Spirituală la maximum. Nevisată. Nesperată. Chiar neașteptată. Învăluitoare. Copleșitoare. Răscolitoare. Aleasă. Frumoasă. Duioasă. Mustind de lirism. De tâlcuri. De nuanțe. De adevăr. De eleganță. Și de substanță. De dragoste. Pentru inimi. Și minte. Literatură. Slove. Și nume de soi, creatoare. Ce limba română înnobilat-au în timp. Inepuizabil. Inubliabil. Pătrunzător. Fermecător. Nemuritor. Astfel încât Bebe, Iulia și Gabi să ne arate asta de ziua ei. Total nimerit. Clar binevenit. Cu serenitate. Și însemnătate. În eternitate. Fără doar și poate...

P. Gisca 1 Din cele mai vechi timpuri, cornul a însoțit vânătorii în escapadele cinegetice, a fost partener conducătorilor de poștalioane, dar și mijloc de comunicare între oștiri sau grupuri de oameni aflați în primejdie, de exemplu. Este totodată instrumentul ce rareori lipsește din partiturile compozitorilor clasici, romantici, moderni sau contemporani, în domeniul muzicii culte. Nu întâmplător Robert Schumann spunea că ”dacă vioara este regina instrumentelor, cornul este regele orchestrei”! Ori, precum frumos scria poetul nostru național, ”peste vârfuri trece lună, codru-și bate frunza lin, dintre ramuri de arin, melancolic cornul sună”. Timbrul cald și catifelat, uneori metalic și războinic, suav și dulce, nostalgic, profund, apropiat de vocea umană, captivând orice iubitor de muzică.

drjȚineam în mână o baghetă. Prima mea baghetă de dirijor. Adusă de un coleg de la Salzburg. Bețișorul de lemn, probabil cel mai ieftin instrument folosit în muzică, mă făcea să mă simt mare, importantă, mândră, onorată și în același timp minusculă, intimidată, poate chiar speriată de responsabilitatea ce avea să apese pe umerii mei. Eram studentă la clasa de dirijat a maestrului Petre Sbârcea și urma să conduc pentru prima oară o orchestră. Una profesionistă. În fosa Operei Maghiare din Cluj. Bagheta conferindu-mi autoritatea de a comunica muzicienilor interpretarea pe care hotărâsem s-o dau muzicii lui Mozart...

pian Unul dintre cei mai prolifici pianiști români de azi, Viniciu Moroianu, are o activitate concertistică remarcabilă. Abordând o paletă vastă de lucrări, de la muzica barocă la cea contemporană. Printre ele, desigur, lucrări ale compozitorilor români (integrala creațiilor pentru pian ale lui Dinu Lipatti, de exemplu). Sau, adesea, în primă audiție, opusuri moderne autohtone, precum concertele pentru pian și orchestră ale lui Radu Paladi și Carmen Petra Basacopol. Bach, Beethoven, Rachmaninov și atâția alții nelipsind nici ei din palmaresul acumulat până acum, evident.