Adusă binevenit pe scena Festivalului „Liviu Ciulei” de la Pitești, cu nicio lună-n urmă, de Teatrul „George Ciprian” din Buzău. Prin intermediul unei comedii americane „în dulcele stil clasic” să zicem: „Weekend de adio”, de William Douglas Home. Despre relațiile de cuplu familial și extrafamilial ce se ivesc când n-ai gândi cu gându'. Oriunde-n lume, că feromonii-s mereu neastâmpărați...
Sigur, până la urmă, nostima tevatură se termină cu happy end. Și viața reintră pe făgașu' normal. Contribuția primordială în scopul ăsta legitim având-o soțu'. Mai cumpătat. Nevindicativ. Judecând lucrurile mai chibzuit și nedorind a-și pierde ambianța căsniciei. Obișnuința stenică a vieții sale de până atunci...
- Detalii
- Scris de Adrian SIMEANU
Citește mai departe: Teatrul zilelor noastre | O criză de cuplu
La Filarmonica Pitești. Unde oferta lunară s-a îmbunătățit binevenit realmente. Brumărel începând cu Paul Surugiu. Adică Fuego. Cel atât de îndrăgit. În compania orchestrei simfonice. Apoi niște tineri asiatici vădit promițători. Marina Waco, la vioară, avându-i colegi de scenă pe Yuy Muto și Yuri Sugaya, vioriști și ei, da´ și pe Arisa Tachibana. Ori pe Yunosuke Yamazaky. Ambii pianiști. Precum și pe românca Andra Mărgineanu, care i-a acompaniat atent pe ceterași. O mențiune justificată pentru Marina Waco. I-am reaudiat cu-acest prilej pe Chopin, Bartόk, Rachmaninov, Sibelius și nu numai...
- Detalii
- Scris de Adrian SIMEANU
Citește mai departe: Muzica zilelor noastre | Programu´ de octombrie 2025
Nesperat, dup-atâția ani. M-am dus la concertu' lui mai mult din curiozitate. Dar satisfacția-mi fu incredibilă. Finc-a' sale piese par nemuritoare. Sună la fel de bine și azi. Încorporează echilibrat și deloc diminuat valoric dup-atâta timp melodie, armonie și lirism de nota zece. D-aia spun, convins deplin, că mi-a umblat prin suflet cum nu mă gândeam. La ceas nimerit de octombrie, anul acesta...
Îl știu și-l ascult de câteva decenii bune. Era, pe atunci, în tandem cu Hrușcă (locuitor acum în Canada). Și ce fain sunau împreună. Umplând săli până la refuz. Obținând meritat ropote de aplauze. Așa cum s-a-ntâmplat și de astă dată.
- Detalii
- Scris de Adrian SIMEANU
Citește mai departe: Muzica zilelor noastre | Mi-a umblat prin suflet Șeicaru
Mai precis, conform actelor de stare civilă, Ioan Romeo Roșiianu. Poet, om de presă și promotor literar născut în Sud și stabilit în Nord, la Baia Mare. Unde ținea un site cultural, „eCreator”, la care-am colaborat niște ani buni. Cu texte multe, preponderent la „Opiniuni”. Chiar dacă ne mai ciondăneam câteodată, m-a recunoscut și acceptat din start ca publicist experimentat într-ale culturii, așa cum și eu i-am apreciat efortu' neclintit de a ține permanent activă mai sus amintita revistă electronică de Maramu'...
- Detalii
- Scris de Adrian SIMEANU
Există în viața fiecărui om un moment de revelație, acela în care după un cumplit maraton prin labirintul vieții, în sfârșit înțelege că timpul nu este o resursă inepuizabilă, ci o curgere ireversibilă, când tăcerea lumii devine mai grăitoare decât tumultul ei, iar inima învață, pentru întâia oară, lecția simplității: aceea că totul trece. Iar atunci, nimic nu rămâne neschimbat sub lumina zilei, nici fericirea, nici durerea, nici gloria. Doar clipele trăite cu adevăr poartă gravat în ele greutatea eternității.
A trăi clipa nu înseamnă a ignora viitorul, ci a recunoaște fragilitatea prezentului și a-l onora cu prezență deplină. Să trăiești clipa este un act de curaj spiritual, o plecăciune în fața vieții care se scurge și renaște, neobosită, din propria-i moarte.
- Detalii
- Scris de Mihaela CD