Dorul este sentimentul universal și unic ce reprezintă un amalgam de trăiri intense, sub povara căruia s-au născut și se nasc adevărate capodopere literare.
Titlul prezentului volum „Dorul dintre aripi” creionează în mintea și imaginația cititorului fragilitatea sufletului uman, care, la fel ca o pasăre măiastră se desprinde de lumea pământeană și se înalță în imensitatea văzduhului, spre îndepărtate zări, spre a-și alina focul mistuitor.
Ajunge să arunci o privire peste versurile zămislite din adâncul sufletului și imediat realizezi că poeta Alexandrina Iurcu Bălan a fost înzestrată de Dumnezeu cu prețioși talanți, care mai devreme sau mai târziu și-au găsit calea spre a erupe, aidoma unui vulcan, care aduce la suprafață din cele mai adânci străfunduri lava încinsă a profundelor trăiri.
- Detalii
- Scris de Johnny Ciatloș-Deak
Citește mai departe: Dorul dintre aripi | Cuvântul editorului
Când eram copilă și mă întreba cineva câți prieteni am, afirmam cu încredere că aceștia sunt câteva sute sau chiar câteva mii.
Și nu înțelegeam de ce adulții îmi zâmbesc cu atâta neîncredere. Știam că spun adevărul.
Aveam o listă a mea unde-i numărasem pe toți. Și chiar dacă mai scriam o dată același nume pe care-l mai notasem și-n ziua anterioară, acest lucru nu conta. Abia mult mai târziu am observat că lista e mult mai scurtă și spre surprinderea mea prietenii mei erau din ce în ce mai puțini. Fie m-am schimbat eu, fie timpul, societatea, cert este că la o vârstă mai tânără ai mulți prieteni, chiar o lume întreagă. Și acest lucru se întâmplă pentru că îi credem pe toți cei din jurul nostru buni.
- Detalii
- Scris de Doina DABIJA
Trebuie să spun că descoperind acest minunat oraș, în 1955 și starea aceasta de repulsie, care mi-a dat o impresie de pustiu selenar (citit pe atunci cu Jules Verne în Mână) pentru mine ca un țânc care eram, sigur că pădurile eminesciene nu aveau farmecul pădurilor de aici din Nordul țării. Eu care ”îmi umpleam plămânii cu aerul curat al pădurilor” culegând alune sau zmeură, adesea ciuperci, încercând să merg pe malul Săsarului, cum zilnic o făceam pe malurile Someșului, efectiv m-am îngrozit, trecând pe locul unde acum este Biblioteca Județeană ”Petre Dulfu” loc în a cărui albie se întâlneau vasarâșul minei ca o urină de cal bolnav și cu ce se ”scurgea” de la abator...
- Detalii
- Scris de Toma G. Rocneanu
,, Așa fostu-mi-a dat să scriu/ Cu dor, cu iubire și credință
Să plâng, să râd în vers auriu/ Bucurii, dureri sau neputință,,
(Vitrina sufletului meu ,Mihaela CD)
După mai multe cărți de versuri, aforisme și proză scurtă sub pana scriitoarei Mihaela CD, s-a născut romanul unui suflet zbuciumat, ce poartă titlul ,,Femeia care a uitat să mai plângă ”.
Romanul ,,FEMEIA CARE A UITAT SĂ MAI PLANGĂ ’’ este precum o urnă în care Ana, personajul principal, a pus filă cu filă din viața ei. Când urna s-a umplut cu file de viață înlăcrimată, Ana a înțeles ,,cât de mult doare fericirea’’, acceptând că, ,,acum, eu sunt femeia care a uitat să mai plângă!’’ și, a pecetluit urna prin decizia: ,, Nu pot să risc!’’
- Detalii
- Scris de Silvia Mihalachi
Citește mai departe: Impresii de lectură ,,Femeia care a uitat să mai plângă ”
Platformele digitale au devenit esențiale pentru promovarea artiștilor din întreaga lume, iar artiștii români nu fac excepție.
Aceste platforme oferă oportunități unice de a ajunge la un public global, de a interacționa direct cu fanii și de a monetiza arta într-un mod eficient. În acest context, este vital să înțelegem rolul acestor platforme și să recunoaștem necesitatea recrutării de profesioniști calificați pentru a maximiza beneficiile oferite de tehnologie.
- Detalii
- Scris de eCreator.ro
Citește mai departe: Rolul Platformelor Digitale în Promovarea Artiștilor Români