simeanu  Ne arată, nimerit, Sam Bobrick. Răposat, păcat, în ăst Brumărel. La texte, bine rodat, în lume, din plin jucat. Iscând comedii cu tâlc, din acelea muc și sfârc. Nu doar mustind de umor, ca să prindă la popor. Ci și moralizatoare, despre viață grăitoare, always atrăgătoare...
  ”Getting Sara Married” e de niște ani și se joacă-ntr-una. La noi, ”Un bărbat pentru Sara”, numai de câțiva. Produs, deci, american, prezentat dâmbovițean. Claudiu Goga punând-o-n scenă la București. Cu Popescu, Cotimanis, Cavallioti, Vasluianu și Vasile. Echipă unită, vădit potrivită. Emilia-i mătușa năstrușnică foc. Diana e Sara, bună avocată, da` nemăritată. Andi este Brandon, bărbatu` livrat acasă la ea, spre a o testa. Întrucât tăntica vrea a-i face trampa și-a o mărita. În timp ce Andreea e logodnica. De care, omu` legii-l scapă, voit, pe noul venit, căci s-a-ndrăgostit. Iar aducător, pe un cărucior, vajnic prestator, este Constantin. Bebe, altfel zis, aparte actor. Foarte talentat, experimentat, cu joc nuanțat. În atâtea roluri, util angrenat. Și d-atâta vreme, personalizat. Pe bună dreptate, viu aplaudat...

srBună și bine v-am găsit.
De multe ori mi-am pus întrebarea: De ce sunt oamenii răi? și din păcate nici până azi nu am găsit răspunsul.
Și nu e ca și cum lucrurile se întâmplă așa abia acum în prezent, adică dacă stăm să citim până și în Biblie avem dovada că oamenii erau răi.
Din păcate există oameni care se hrănesc cu suferința altora, mi se pare ceva absolut bolnav și greșit din toate punctele de vedere.
Dacă stăm să privim lucrurile din punct de vedere economic, cei bogați au ceva cu cei săraci dar și invers, frumoșii cu urâții dar și invers, slabii cu grașii dar și invers și stai și te uiți și analizezi totul și te gândești: De ce? Cu ce te ajută?

ss opAm început să joc pe scenă de mică, încă de la grădiniță eram pusă în primele rânduri pentru că educatoarea mea vedea un potențial artistic în mine. În clasele primare, am adus bucurie părinților spectatori, la frumoasele noastre manifestări culturale. În liceu, mi-am configurat cu mai multă precizie, vocația mea artistică, îndeosebi cu vocea mea fermă și limpede. Am absolvit liceul de artă, secția canto clasic. Între timp am învățat rigorile expresivității, în mimică și gestualitate.   Opțiunea pentru facultatea de teatru a devenit  firescă. În formarea mea profesională, am urmărit să-mi afirm vocația artistică, prin perseverență, muncă și disciplină susținută. Muncesc statornic, să-mi construiesc un drum fără compromisuri,   cu proiecte în care cred.
Fie că e vorba de o interpretare muzicală, fie că interpretez un rol, când ești pe scenă emoțiile sunt de fiecare dată aceleași.  Emoțiile dau măsura devoțiunii și respectului pentru public. Publicul, întotdeauna  generos,  audiază, privește și vibrează odată cu tine. Dacă la final aplauzele sunt furtunuoase, înseamnă că mesajul tău a ajuns până în ultimul rând al sălii.

simeanu Opt la număr. Strânse și armonizate la fix de Marin Cazacu. Proful, în timp, al tuturor mânuitorilor. Demni de ascultat cu vârf și-ndesat. Fincă s-a cântat diversificat. De la baroc la rock. Nimeni nu s-a încurcat, totul a sunat sudat, entuziast și rodat. Demonstrând cum se poate face muzică de soi în chip adecvat. Ingenios, riguros, iscusit, binevenit...
 Alături de Marin s-au aflat pe scena Filarmonicii Pitești, în ăst Brumărel, Radu Sinaci, Ștefan Cazacu, Ella Bokor, Tavi Lup, Mircea Marian, Adrian Precup, Horațiu Ludușan. O echipă disciplinată, antrenată, avântată. Stăpână clar pe arcușuri și corzi. Atentă permanent la știme și conducător. Năvalnică sau delicată, după caz. Nuanțând potrivit ca să dea culoare. Lumină. Gingășie. Incandescență. Vioiciune. Suplețe. Vădind pasiune. Și dăruire din plin. Știință și vrednicie pe scule. Ce s-au supus ascultătoare priceputelor mâini. Și lumea din sală au încântat, mulțumit, bucurat. Cu universu` sonor agreabil creat. Ilustrând inspirat epoci și stiluri de ieri și de azi. Mai ales, virtuozitate și calitate neîndoios. Cazacu arătându-și încă o dată potențele de animator și promotor cultural prin acest turneu. ”Violoncellissimo” etalând în varii colțuri de țară potențele solistice și frumusețea timbrală a instrumentului. Intrat în uz cu veacuri în urmă, spre a spori fructuos, radios sunetu` muzicii cel valoros. Am certitudinea că melomanii de pretutindeni prețuiesc serios ansamblul bucureștean. Auditori fideli fiindu-i oricând, norocos...

 simeanuGazdă, Filarmonica ”Ion Dumitrecu”, din Râmnicu Vâlcea. Protagoniști, orchestra instituției, Gian Luigi Zampieri, dirijor, Florin Croitoru, violonist. Realizatori ai unui  megaconcert de concerte, la sediu. Adică-n sala cea veche-a Liceului ”Lahovari”, impunătoare și c-o acustică bună. Cum nu se poate mai potrivită pentru capodopere din veacuri trecute...
 Aidoma celor cântate impecabil, splendid, impresionant de cordaru` bucureștean. Cu-adevărat un maestru al arcușului de clasă vizibil. Un sensibil vădit, contopit pe viață cu instrumentu-i așa de cristalin la sunet încât merge la suflet din plin. Pentru că Florin pune laolaltă simțire reală, virtuozitate indiscutabilă, dăruire nelimitată și-o știință a partiturii copleșitoare. Nici de astă dată n-a avut portative în față, cântând mii de note doar pe cetera faină intens concentrat. I-a tălmăcit pe Bach, Beethoven, Brahms, Wieniawski peste așteptări. Am jubilat ascultându-i, simțindu-i, văzându-i parcursu` sonor, nuanțarea bine pusă la punct. Dezinvoltura, virtuozitatea, dulceața pe corzi și, mai cu seamă, fioru` liric pregnant. Transmis cu generozitate fanilor prezenți. Profund cuceriți de-atâtea certe calități...