tomescu  ...la Filarmonica Pitești. Ca de obicei, tableta bilanțieră. Spre a consemna succint cântările lunii, desigur. Pentru viitor cu osebire...
   Mai întăi, Oprea, la pult, cu Tegzeșiu, la vioară. Mozart, Schubert, Mendelsshon-Bartholdy în partituri. „Neterminata” celui de-al doilea, aceeași splendoare nemuritoare. Apoi, tot la vioară, Alexandru Tomescu, tălmăcindu-l minunat pe Vivaldi. Mai exact, ale sale „Anotimpuri”. Splendide și ele și nepieritoare...

Detalii

rt5  Într-o vizită binevenită la filarmonica urbei. Numele său, Ovidiu Alexandru Raețchi. El reprezentând România la Tokyo. Un bărbat sub cincizeci, agreabil, cult și dispus să stea la dialog cu cei interesați. Desigur, discuția s-a axat pe situația momentului în Orientul Mijlociu, după bombardamentele recente dintre Iran, Israel și SUA. Ce nasc  teama tot mai accentuată a unui nou război de nivel planetar. Cu efecte chiar nebănuite unele dintre ele în timp și spațiu...
  Excelența sa a dat dovadă de cunoștințe aprofundate în chestiune, fiind deținătorul a două doctorate în istorie și politologie. Pe deasupra, s-a arătat și-un vorbitor cumpănit și răbdător, dând răspunsuri adecvate tuturor întrebărilor. Iar la final, autografe pe-ale sale cărți cumpărătorilor...

Detalii

d lilly  Bine-a zis cine-a zis că banu-i ochiu' dracului. Căci „pohta ce-o pohtesc” la ei oameni nenumărați și de pretutindeni e nemăsurată în timp și spațiu. Despre asta fiind vorba și-n cartea* subiect al tabletei acesteia...
   Desigur, narațiunea-i concretizată-ntr-un caz anume. Ce distruge-n primu' rând o prietenie de ani buni între doi creativi substanțiali. Da' cu firi diferite. Și cu țeluri de viață antagonice. Unu' este om de știință valoros care-și pune geniul, banii și munca în slujba umanității, inventând ceva spectaculos în domeniul nanotehnologiei. Celălalt, un ticălos vrea să-și însușească nemeritat creația primului. Cu orice preț, prin orice mijloace, oricât de odioase. Furtul informatic.

Detalii

zt O fac meritat și cu plăcere. Fincă-n ultimii ani, la Capitală măcar, apărut-au binevenit, nimerit câteva teatre noi. Publice ori private. Cu echipe excelente ce oferă patriei montări cu lipici la spectatori. Sunt unu` dintre aceștia adeseori. Și-oi așterne în astă tabletă câteva fraze justificative la subiect. Despre două ce m-au convins întrutot că așa stau lucrurile. După felurite vizionări în timp. Generatoare de satisfacție substanțială. Și, deocamdată, stabilă...
  Mai întâi voi prezenta „căpeteniile”. Precum le văd, revăd eu cu tot mai mare plăcere. Realmente meritat. Date fiind resursele lor regizorale și actoricești incontestabile.

Detalii

sim  Adică autoru' și-un personaj. Creat cum nu se poate mai potrivit. Spre a da naștere unor cărți ce se citesc pe nerăsuflate. Pentru că vorbesc despre realitatea crudă și amară a prezentului. A perioadei ăsteia tot mai ticăloase. Tot mai nefaste. Mai distrugătoare de istorie contemporană. De oameni și etică. De spiritualitate și cultură veritabilă...
 Afirm asta fincă romanele* sale (citit-am și eu câteva dintre ele) nu sunt policieruri simpliste. Încropite întru divertisment. De citit în tramvai. Sau pe plajă. Eu unu' parcurgându-le cu nesaț la ceas de noapte.

Detalii

  1. Muzica zilelor noastre | Patru momente muzicale...
  2. Muzica zilelor noastre | Când hard-rocku-ntâlnește folcloru'...
  3. Muzica zilelor noastre | Undrea 2025, primu' bilanț al anului trecut