alberteinsteinMai mulţi cercetători din India au făcut o serie de declaraţii iraţionale în cadrul unei conferinţe. Printre altele ei au afirmat că străvechii hunduşi au inventat cercetarea celulelor stem.
Unii academicieni au declarat în cadrul Congresului pentru Ştiinţă din India că descoperirile lui Isaac Newton sau Albert Einstein nu sunt reale. Conform BBC, mitologia hindusă şi teoriile bazate pe religie au devenit o parte importantă a agendei congresului.
Unii oameni de ştiinţă susţin că anul acesta declaraţiile au fost cu adevărat ridicole. Congresul aflat la cea de-a 106-a ediţie a fost inaugurat de prim-ministrul Narendra Modi

Directorul universităţii din sudului Indiei a citat, în cadrul conferinţei, un text hindus vechi ce ar dovedi că cercetarea celulelor stem a fost descoperită în India cu mii de ani în urmă. G Nageshwar Rao, vicecancelar al Universităţii Andhra a afirmat, de asemenea, că un demon-rege din religia hindusă deţine 24 de aeronave într-o zonă din prezent aflată în Sri Lanka.

ecreator 280Moto: „Castelul JULIA HASDEU, locul care te face să te gândești că există „tinerețe fără
bătrânețe și viață fără de moarte”
(Jenica Tabacu)
În a doua zi a Crăciunului 2018, miercuri / 26 Decembrie, orele 11, o lume întreagă – zdrobită de durere –, a pășit în urma sicriului în care a fost dus la locul de veci trupul neînsuflețit al eminentei hasdeologe Jenica TABACU, directoarea Castelului Muzeu „Julia Hasdeu”, a cărei ilustră viață intelectuală și-a curmat-o vineri 21 Undrea, într-un exces de voință supra-omenească!
Trăznetul
Ajunul sfântului Crăciun 2018 părea unul de toată tradiția, care pulsa de elanurile întâmpinării Nașterii lui Iisus Hristos, în euforia împodobirii brazilor cu jucării, dulciuri și luminații, și a colindelor pretutindeni stăpâne. Nimănui nu i-ar fi trecut prin gând că, vineri 21 Decembrie, undeva, în locuința proprie, la porunca incontrolabilă a Destinului, ființa nespus de umană a Doamnei Jenica Tabacu se prăvălea în neantul morții de nimic și de nimeni măcar bănuit! Seara s-a apropiat de clepsidră cu iuțeala fulgerului negru al lui Hades!

201812 02a treia predică de Advent (21 decembrie 2018)

Dumnezeul cel viu este Treimea vie, am spus ultima dată. Dar noi suntem în timp şi Dumnezeu este în veşnicie. Cum să depăşim această „diferenţă calitativă infinită”? Cum să facem o punte peste un astfel de abis infinit? Răspunsul este în solemnitatea pe care ne pregătim s-o celebrăm: „Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi”.

Între noi şi Dumnezeu – a scris marele teolog bizantin Nicolae Cabasilas – se ridicau trei ziduri de despărţire: cel al naturii pentru că Dumnezeu este spirit şi noi suntem carne, cel al păcatului, cel al morţii. Primul dintre aceste ziduri a fost dărâmat în întrupare, când natura umană şi natura divină s-au unit în persoana lui Cristos; zidul păcatului a fost dărâmat pe cruce, iar zidul morţii în înviere[1]. Isus Cristos este de acum locul definitiv al întâlnirii dintre Dumnezeul cel viu şi omul viu. În El, Dumnezeul cel îndepărtat s-a apropiat, a devenit Emanuel, Dumnezeul-cu-noi.

diogenes descopera public domainDe la bărbatul care ar fi murit din cauza răsului la cel ce ar fi decedat după ce a fost îngropat în fecale de vacă, iată cinci dintre cele mai ciudate morţi ale filozofilor.

Chrysippus

Chrysippus (280-207 î.Hr.) este cunoscut ca fiind unul dintre cei mai mari stoici. El a murit în timpul celei de-a 143-a Olimpiade, pe când avea 73 de ani. Conform Vintage News, privind moartea sa există două poveşti, ambele au la bază consumul de alcool.
Prima teorie sugereză că a murit din cauza ameţelii la cinci zile după ce a consumat un vin foarte puternic. A doua teorie este cel mai des asociată cu numele său. Bărbatul ar fi observat că un măgar i-a mâncat smochinele, în loc să fie supărat de acest lucru, el a ţipat la o femeie bătrână „Acum dă-i şi nişte vin să poată înghiţi mai bine acele smochine”. Gluma i s-a părut atât de amuzantă încât a râs până când s-a înecat şi a murit.

ecreator 280Croitorii, în turneu

Gabi și Simina și-au luat cu dânșii colegi și-au plecat prin țară. Să cânte-n vecinu` Brumar pentru Centenar. D-ale lu` Enescu, Porumbescu, Dimitrescu, Dinicu și alții de ieri. Mustind de folclor, pline de fior. Partituri celebre făcând înc-o dat` nemuritor să răsune. Iar suflete nenumărate să vibreze-n cor, larg, pătrunzător...
Trupa se numește ” Croitoru String Virtuosi” și cincisprezece oameni adună. De prin orchestrele bucureștene, desigur. Mânuind cu toții arcușu` precis, iute, dezinvolt. Susținându-i la fix pe cei doi promotori. Rând pe rând, aceștia, concert maeștri perfecți ori meșteri soliști...
Gabi cântă harnic atât cu varii orchestre, cât și-n formule de recital cunoscute. Gustate, pe bună dreptate, constant. Simina se străduiește să-i calce pe urme din ce în ce mai pregnant. Așa că alăturarea aceasta de sunet, în cântu` nostru străbun, fu o inițiativă nu doar nimerită, ci și reușită. Au voință și știință, putință și iscusință din plin. Fluență, coerență, de netăgăduit. Simfonic și popular împletind inventiv, atractiv. Ca să ilustreze îmbietor, vrednic și convingător ”un secol de muzică tradițională românească”. Precum scrie pe afiș și au dovedit neprecupețit...