La 10 noiembrie 1919 s-a născut M. T. Kalaşnikov, constructor al celebrului pistol automat "AK-47", cea mai vândută armă din lume
Destinul a vrut cu tot dinadinsul ca cel mai mare producător de arme de asalt din toate timpurile să vadă lumina zilei în inima Asiei, în sătucul Kurya din imensitatea Regiunii Altai, deţinută încă, pe atunci, de muribundul Imperiu Ţarist.
Nou-născutul a fost botezat Mihail Timofeevici Kalaşnikov şi a devenit instantaneu una dintre multele guri flămânde ale unei familii de simpli ţărani.
Soarta a fost crudă cu el încă din fragedă pruncie, deoarece tatăl său a fost deportat într-unul dintre gulagurile de tristă amintire ale Uniunii Sovietice.
Nimeni nu ar fi crezut pe atunci că micuţul Mihail ar fi avut vreo înclinaţie tehnică; nimeni nu a putut să vadă aptitudinile unui mare armurier şi inventator în acest copil.

Învestirea redutabilului istoric Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române, cu titlul de Doctor Honoris Causa al Universității din Craiova – programată marți, 13 noiembrie 2018, în Sala Albastră – este prefațată de două expoziții cu impact major, reunite sub arcul de lumină al genericului „Bănia și Marea Unire„.
Ele sunt găzduite chiar de celebrul amfiteatru (Albastru) din Cetatea Băniei și au evident rol de pridvor spiritual-pronaos al solemnității de încununare a distinsului Profesor-Academician Ioan-Aurel Pop, nu oriunde, ci în metropola celui ce avea să intre în istorie ca Mihai Viteazul-Restitutor Daciae, care a pohtit și a realizat fulgerător prima unire a trei țări române, fiecare cu statut irefragabil de  Provincia Magna.
Expozițiile sunt rodul inițiativei unor intelectuali de elită precum Cristian Silviu Mirescu, Gabriel Vlăduț și Cristian Floriganță, manageri în domeniul educației naționale, cercetării științifice de standard european și al unor spații interdisciplinare.

Motto:
De-aici de sus eu vă privesc
cum după mine suspinați,
deși noi Domnului suntem
c-o moarte toți îndatorați.

Iată motivul pentru care
e necesar să făptuim
în viață doar acele lucruri
ce-ajută să ne mântuim...

De ce vă scriu? Pentru că după depășirea hotarului temporal al acestei lumi, ceea ce înseamnă trecerea de la efemer la etern, realizezi că, sub apăsarea unui timp rău și bolnav (Fugit irreparabile tempus, spunea Vergiliu), grosul înfăptuirilor umane nu sunt decât „goană după vânt”. Adică taman ceea ce Eclesiastul învață omenirea de mii de ani...

Revista Tribuna, cea mai titrată publicație culturală din România, își serbează 134 de ani de existență la Cluj-Napoca.
„Tipic, autoritățile române au uitat că este singura revistă făuritoare a Marii Uniri care mai apare în format material, dar și cea mai buna revistă culturală a țării. Va fi omisă la a fi decorată cu ocazia Centenarului!
În timp ce tot felul de ipochimeni care își spun oameni de cultură, în frunte cu Ministrul Culturii PSD, se înscriu la a primi tot felul de decorații și onoruri pe care, cert, nu le merită, la Cluj-Napoca, în perioada 9-13 noiembrie 2018 va avea loc manifestarea „Zilele Tribuna” cu participarea a numerosi oameni de cultură din țară și străinătate.

Am avut dintotdeauna  o strânsă legătură cu rudeniile mamei mele. Periodic am făcut parte din sat, astfel mi-au rămas întipărite în minte, poveşti şi amintiri de-ale mele şi de-ale mamei mele povestite de părinţii ei. Am avut prilejul să intru în peisajul mirific al satului de care nu m-am putut despărţi niciodată, cel puţin în gând. Se întâmplă majorităţii oamenilor, să rămână cu nostalgia trecutului, a copilăriei, a primilor paşi într-o viaţă lucidă.
     Bunicii din partea mamei mele, cu nume de sfinţi, Gheorghe şi Maria, aveau o gospodărie bine închegată pentru acea vreme. Bunicul Gheorghe, născut într-un sat din actualul judeţ Satu Mare, localitatea Mecenţiu, sat atestat documentar  încă din 1414,era un loc considerat sfânt, în sat existând o manăstire de călugăriţe, care în timpul lor liber, ajutau oamenii bogaţi la muncile câmpului, în schimbul alimentelor necesare. În urma invaziilor tătare repetate, localitatea a fost nimicită. Urmaşii celor rămaşi s-au întors, luptând pentru consolidarea celor trei confesiuni existente în sat: reformată, romano-catolică şi greco-catolică.