Pentru ca cititorii să înţeleagă corect cele ce urmează să fie relatate în materialul de faţă, sunt dator să precizez că relaţiile mele cu autorul „Zumbelor” au fost oarecum diferite de ale celor care l-au avut profesor la Liceul Pedagogic sau mentor literar la Cenaclul „George Coşbuc” din Sighetu Marmaţiei. Lucrarea mea de licenţă la Universitatea „Babeş Bolyai” din Cluj Napoca s-a intitulat „Gheorghe Chivu- studiu monografic” şi aborda printre altele şi apartenenţa sa la „Şcoala de la Bucureşti”. Mai mult, în calitatea mea de diriguitor al cenaclului sighetean, primeam de la Domnia Sa întotdeauna sfaturile cele mai competente. Faptul că oficialităţile locale nu i-au oferit, deşi solicitase în repetate rânduri, un atelier unde să poată picta l-a supărat în aşa măsură încât a părăsit pentru o vreme casa bunei sale gazde de o viaţă, doamna Zaharia, mutându-se în Baia Mare.

Nu am uitat niciodată o întâmplare din copilăria mea, când în noaptea aceea plină de colinde, mergând pe drumul pe unde galopaseră caii în amiază de iarnă, fară podoabe te-am întâmpinat Poezie. De atunci, mereu, încet m-ai îmbogăţit, m-ai înălţat, mi-ai aşezat sufletul în cuvinte, că doar eu mă socoteam numai un ulcior al lui Dumnezeu pe pământ. La fiecare întâlnire cu poezia m-am bucurat, revărsând din sensibilitatea lumii în propia-mi făptură. Şi poezia lui Gheorghe Ţiplea are acest har binefăcător asupra fiinţei umane, „Doar înălţând adâncul către cer, / Azurul a-nţeles să se coboare. / În fructele-poeme care-l cer, / Din sămânţă dincolo de floare.”

Poetul s-a născut în 30 septembrie 1933, în Dragomireşti, pe valea Izei

Pe acest fiu de suflet, dar şi de seamă al Maramureşului, l-am cunoscut prin anul 1968. Citindu-i poeziile în presa locală şi cea literară, mă convinsese că era un poet de talent şi aleasă vibraţie lirică. Ştiam că este şi pictor apreciat şi un bun dascăl. Tocmai de aceea mă gândeam şi am fost mânat de dorinţa de a-l cunoaşte. S-a ivit şi ocazia, care a fost un eveniment în viaţa culturală a Sighetului, o expoziţie personală de pictură. Eram în drumurile mele către satele Ţării Voievozilor, în scopul cercetării culturii populare. Am amânat plecarea şi am rămas în urbe, la expoziţie. Mi-a fost prezentat un om îmbrăcat modest, foarte atras de intelectualii tineri, sociabil şi, pe deasupra, cu simţul umorului. Spre seară l-am provocat la o plimbare în parcul Grădina Morii, loc preferat şi îndrăgit de artistul-poet, despre care zicea că e o oază de linişte şi poezie,

După o întrerupere de peste un sfert de veac, Centrul Cultural Sighetu Marmației a reluat, în anul 2015, activitatea  secției de teatru ! Cu peste patru decenii în urmă la Sighetu Marmației avea loc premiera spectacolului cu piesa “Plicul” de Liviu Rebreanu, care marca deschiderea oficială a Teatrului Popular sighetean. Au urmat o serie de spectacole în care au jucat medici, profesori, funcționari și angajați a intreprinderilor sighetene, spectacole regizate de actori sau regizori de la teatrele din Baia Mare, Cluj Napoca sau Satu Mare. 

În cadrul proiectelor Centrului Clutural Sighetu Marmației de revigorarea a activității artistice de amatori, au fost montate piesele: „Un musafir neașteptat”, de Ludovic Bruckstein, „O noapte furtunoasă” de IL Caragiale și „Janka”  de Oscar K. Speace,

În revista Tribuna nr. 24 din 16 iunie1966 găsim un interviu în care Gheorghe Chivu evocă anii copilăriei : „M-am născut într-un sat de oameni aspri, duri ca şi sărăcia lor de pământ peste care ploile se îndurau foarte rar să se abată, iar când poua, satul întreg lua parte la jocul paparudelor. (...)La noi se dă apa de pomană la înmormântări, ca un dar scump şi rar”. Primul contact al poetului cu arta se întâmplă la Chirnogeni: „...prima întâlnire cu o operă de artă plastică este statuia în piatră şi mulajul de la primărie, a monumentului eroului din satul nostru Chirnogeni. (...) Acest monument, murindu-i tatăl în război, mă înfiase spiritual, îmi era tată”.

Primele cântece şi versuri populare le-a auzit de la mama sa,