Sfârşitul celor mai importanţi scriitori români a dat naştere la multe speculaţii, la fel ca şi comentariile făcute în jurul operelor lăsate de aceştia.

Mihai Eminescu, poetul „nepereche“, a avut parte de un sfârşit controversat, care şi astăzi incită controverse. Eminescu a fost tratat cu injecţii cu mercur pentru că medicii credeau că suferă de sifilis. Studiile recente au demonstrat că „poetul naţional“ nu a suferit de această boală, iar tratamentul aplicat i-ar fi grăbit sfârşitul. De asemenea, chiar în ziua morţii, Eminescu ar fi fost lovit în cap cu o cărămidă de către un pacient al sanatoriului de boli mintale al doctorului Şuţu, situat pe Strada Plantelor din municipiul Bucureşti, în era internat.  

Singurele fotografii care se păstrează din timpul evenimentelor din 1 Decembrie 1918 sunt realizate de Samoilă Mârza, ajuns "fotograful Unirii" din întâmplare. Avea 32 de ani, iar cu patru zile înainte se întorsese din război. Ca să ajungă la Alba a mers 11 kilometri, cărând aparatul pe bicicletă.

1 Decembrie 1918, începutul României moderne, are multe poveşti, unele uitate ori ştiute doar de istorici. Una dintre ele este cea a lui Samoilă Mârza, ajuns din întâmplare "fotograful Unirii". În 2011, doar istoricii îşi mai amintesc de Samoilă Mârza. Mormântul său este uitat şi neîngrijit într-un cimitir din Alba Iulia, iar recent reprezentanţii firmei care administrează locurile de veci i-au somat pe urmaşii fotografului că vor exhuma osemintele acestuia pentru neplata unei taxe de concesiune.

1 .Putem pleca de la faptul că termenul „mască” are două sensuri: unul propriu şi altul figurat. În sens propriu este vorba de bucata de material – pânză, hârtie, piele, lemn etc. – cu care ne acoperim faţa, dar numai în anumite rare împrejurări, stabilite prin convenţii specifice, un carnaval de exemplu şi care capătă anumite semnificaţii simbolice, grave sau burleşti. În sens figurat avem masca cea dinăntru, pe care o purtăm permanent, dar pe care nu o purtăm pe faţă ci în suflet, duplicitatea sau ipocrizia, prezente în fiercare dintre noi, în doze mai mari sau mai mici.

2. Masca în sens figurat, în calitate de „ipocrizie reciprocă” este, aşa cum spune E. M. Forster, „o condiţie necesară pentru conveţuirea socială a oamenilor”[1].

A rămas singur, fără prieteni și frați, fără iubită și glorie, îmi povestea într-o marți profesorul, brusc se auziră în ușă două lovituri de copită jucăușă, după zgomot se cunoștea că n-avea stil, nici inimă îndeajuns, ușa scârțâi retractil, intră o arătare, nici cal și nici faun, cu copite pe pleoape, se așeză pe scaun și spuse, destul ați vorbit, e rușine, să trecem la fapte și plânse cu lacrimi diamantine.
Dacă păsări negre trec deasupra noastră, le lăsăm să treacă, viața noastră meargă, unde le e cuibul, nimeni nu se-ntreabă, sufletul ascunde cuibul, teamă neagră. Să trăiești o mie de vieți, o mie păsări fericite urcă-n Poesie.

Plictis, ieșire din anonimatul propriei fericiri, dans pe catargul unei corăbii,

Delegaţii la Marea Adunare de la Alba Iulia din decembrie 1918 au stabilit ultimele detalii ale Marii Uniri într-un hotel numit la acea vreme "Hungaria". După Unire, hotelul a devenit "Dacia", apoi "Apulum", fiind demolat ulterior de comunişti întrucât "deranja" planurile de extindere a oraşului.

La 30 noiembrie 1918, deputaţii şi delegaţii la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia au hotărât, la Hotelul "Hungaria", condiţiile Marii Uniri de la 1 Decembrie şi programul Marii Adunări Naţionale.

Muzeograful şi istoricul Dorin Giurgiu spune că, după ce Alba Iulia a fost desemnată să găzduiască lucrările Marii Adunări Naţionale,