Dacă v-aţi întrebat ce spune Biblia despre bârfă, ei bine veţi afla în acest text că bârfa apare odată cu primii oameni biblici, este una din temele importante ale Scripturii şi face obiectul cuvântărilor lui Hristos şi ale Sfinţilor Apostoli. Bârfa este un cancer al cuvintelor, cu efecte sociale dezastruoase, chiar letale. Prin urmare, era de aşteptat ca Biblia, Cartea Cărţilor, să se preocupe de bârfă.

Ce spune Biblia despre bârfă. Ce este bârfa

Bârfa este actul prin care cineva spune altcuiva lucruri rele despre o a treia persoană.

Să se fi păcălit oare atâtea generaţii de exegeţi şi să se fi înşelat numeroasele generaţii de spectatori atunci când şi unii, şi alţii au crezut, spus şi scris că nu vom şti niciodată care e finalul piesei lui Treplev?

Să fie oare Pescăruşul, prima scriere socotită cu adevărat cehoviană, chiar piesa lui Kostea Gavrilov? Un Kostea de dincolo de moarte şi dincolo de ficţiune care, chiar în momentul în care s-a decis să scrie un teatru al formelor noi a ajuns la concluzia că, de fapt, nu există nici forme vechi, nici forme noi ci doar căutarea obsesivă a formei? Să fie oare mai înţelept ca, atunci când vedem, comentăm, scriem despre Pescăruşul  să uităm puţin de teoriile lui Marcel Proust din Contra lui Sainte –Beuve

"Vă somăm ca în 24 de ore să procedaţi la încetarea activităţii", astfel sună "felicitările" puse de Primăria Municipiului Bucureşti şi a sa "Poliţie locală" chiar în ghetuţele de Moş Nicolae ale unui grup dintre cei mai buni şi prestigioşi plasticieni români. Deşi chiar în acest paragraf se remarcă lipsa unor virgule, constatăm, totuşi, un nivel gramatical acceptabil în cele 6,5 rânduri scrise de o instituţie a cărei principală grijă, la înfiinţare, a fost să nu aplice cerinţa ca angajaţii săi să aibă bacalaureatul. Să mai remarcăm că nimeni niciodată, nici comuniştii, nici turcii, nici tătarii şi nici nemţii sau ruşii nu le-au cerut artiştilor români să îşi înceteze activitatea în 24 de ore sau chiar mai multe. Totuşi, fiind vorba de termeni juridici, este bună ceva mai multă rigoare, chit că, aşa cum scriam mai sus, acestor făcători de dreptate

Câteva gânduri rostite de Zoe Dumitrescu-Bușulenga.

“Eu nu înțeleg un lucru: când e atâta frumusețe întreagă pe lume, cum pot să mă duc să mă uit la firimituri, când eu am bucuria integrală a frumuseții? Şi, dacă fărâmițăm frumusețea, cum vom mai putea face drumul invers? Credeți că de la manele ne vom mai putea întoarce la Johann Sebastian Bach?”

“De la Freud încoace s-a produs o mutație: s-a pus sexul în locul capului. Asta e tristețea cea mai mare. Vedeți, la noi, la români există/exista/ o cuviință. Anumite cuvinte nu se pronunțau – nu erau niște tabu-uri, dar există/exista/ o pudoare. Acum “cuviința”, cuvântul acesta, a dispărut din dicționar.

Motto: Societăţile viitorului sau vor fi tot mai inculte sau nu vor mai fi deloc!

             Având de regulă un scop în sine, cugetarea filosofică (mă refer la adevărata filosofie, respectiv la cugetarea substanţială sau ezoterică, nicidecum la exoterismul cugetării aparenţiale, acea filosofare de doi bani care se practică pe toate drumurile), cugetarea filosofică, prin urmare, din punct de vedere strict utilitar nu valorează, vorba unui gânditor, nici măcar cât o varză. Lucru, de altminteri, recunoscut şi de Aristotel. Întrebat fiind odată la ce foloseşte filosofia, el a răspuns cu sinceritate: „La nimic”. Dar a adăugat cu mândrie: „Şi tocmai de aceea ea este cea dintâi dintre ştiinţe!” Da, ştiinţă, căci definiţia dată de Stagirit filosofiei, sună astfel: „Filosofia este arta artelor şi ştiinţa ştiinţelor”.