Pincipiul pitagoreic sau pitagorismul ne oferă cel mai bun exemplu de filosofie a tot cuprinzătoare clădită întocmai după modelul uman.
Astfel, după acest principiu, "numerele sunt elementele tuturor lucrurilor..."(Aristotel - METAFIZICA, 986a, 17), iar reducerea lumii la ordine şi la afinitatea cu mintea, îşi atinge astfel limita extremă.
Exponenții acestui principiu au fost influențați, cu siguranță în această generalizare, de exeplul dat de matenatică, constatând cât de departe poate merge aceasta în direcția exprimării naturii fenomenelor astronomice, bunăoară.
Astfel că, pentru ei, tot ceea ce se petrece în cer are corespondențe cu tot ceea ce se petrece pe pământ, motiv pentru care trebuie căutat cu perseverență aici, deoarece, acelaşi principiu care guvernează natura trebuie neapărat descoperit şi în viața umană.
Exponenții principiului enunțat mai sus au aflat întrupate în tehnica diferitelor meşteşuguri umane, numărul, raportul şi proporția.
- Detalii
- Scris de Valentin Lupea
Citește mai departe: MARGINALII...(5) - PRIMUL CONCEPT DE DOCTRINĂ ESEISTICĂ - PITAGOTISMUL
În urmă cu aproximativ un deceniu, chiar dacă au existat o mulțime de indicii, amenințări războaie și răsturnări de valori aproape incredibile, pe scara moralității, totuși puțini dintre noi și-ar fi putut imagina că însăși umanitatea va fi pusă sub amenințare într-o zi!
Așa zisele schimbări de percepție de dragul liberalismului și al modernismului,păreau destul de inofensive și în cel mai rău caz puteai gândi că e vorba de un liberalism prost înțeles și nicidecum că face parte dintr-un plan imens de transformare a noastră ca specie umană.
Semănarea războaielor și a urii pe tot locul pe mapamond precum și înrădăcinarea foamei pentru bani a reușit rapid să strângă adepți în masă, în timp ce viața de zi cu zi se derula într-un ritm tot mai amețitor fără a mai lăsa timp de gândire și analiză, lăsându-ne să credem că asta este normalitatea. Fără să știm ne-am încadrat în tipare prestabilite fiind doar urmăriți pe marea tablă de șah a lumii de ochii hulpavi ai păpușarilor cum ne vindem unii pe alții, cum ne îngrămădim și ne îmbrâncim pentru a ieși în față pentru o așa zisă evoluție spre bunăstare. Un pol (bănuţ) în plus nu strică nimănui și iată că ofertele ademenitoare nu puteau fi refuzate nici de cei care până mai ieri își aveau conștiința curată că munca lor va ajuta la progresul nostru al tuturor.
- Detalii
- Scris de Mihaela CD
Cosmologia timpurie a generat automat şi o psihologie incipientă, drept urmare a apropierii dintre concepțiile reprezentanților ei, care concepții decurgeau imediat din trăsăturile umane atribuite pe vremea aceea lumii privite ca totalitate.
Astfel, sufletul uman era uşor multiplicat într-un suflet universal, deoarece însăşi structura lucrurilor era în aşa fel făcută încât să graviteze în apropierea funcțiilor şi necesităților umane.
În felul acesta, acea nemuritoare ființă cosmică divină trebuie să fie obligatoriu însuflețită de acelaşi principiu vital care-i conferă omului creşterea, cunoaşterea şi mobilitatea.
Din punctul acesta de vedere, cunoaşterea, alias percepția, este posibilă tocmai prin faptul că facultatea cunoaşterii este în fond o abreviere a lumii însăşi. Astfel, "asemănătorul cunoaşte asemănătorul", iar sufletului uman dăinuieşte printr-un amestec al tuturor elementelor.
Reprezentanții unui alt grup de gânditori, presocratici, de data aceasta, sunt adeptii învățăturii conform căreia "contrariului cunoaşte contrariul".
- Detalii
- Scris de Valentin Lupea
Viziunea cosmosului antropomorfic pe care am schițat-o în MARGINALII(2) era cum nu se poate mai potrivită pentru a oferi esteticii acel fundament metafizic, deoarece, o teorie generală a lumii, care stabileşte între natură şi om relații reciproce foarte strânse, judecând lumea în lumina valorilor şi actelor umane, constituie un fundal nemaipomenit pentru această ştiință specifică a frumosului şi a artei.
Lucrul acesta este posbil tocmai pentru faptul că atât teoria frumosului cât şi teoria artei au la baza lor o pronunțată tendință provenită din acelaşi antropomorfism coceptual mistic.
Astfel, întâlnim multe exemple, vechi şi noi, de transpunere a unor noțiuni cosmologice favorabile în termeni estetici sau paraestetici.
Pentru Pitagora, bunăoară, sfera era forma universului, dar şi cel mai frumos dintre corpurile fizice, la fel precum cercul între figurile plane, iar pentru Democrit, frumosul era obiectul rațiunii divine.
De fapt, întrebuințarea noțiunii de "frumos" în aceste fragmente timpurii nu implică o valoare estetică pură.
- Detalii
- Scris de Valentin Lupea
Citește mai departe: MARGINALII(3) | ESTETICA VĂZUTĂ CA REZULTAT AL COSMOLOGIEI
Din totdeauna omul a fost un ipocrit, pentru că din totdeauna el a urmărit să pară altceva decât ceea ce era de fapt: pungaşul cu ştaif vroia să apară în ochii celorlalţi ca un etalon al cinstei, mincinosul drept un serv al adevărului, târfa - o doamnă, codoaşa – o femeie cumsecade etc.
Cu certitudine că Mântuitorul avea în vedere prefăcătoria adânc înrădăcinată în firea coruptă a adulţilor atunci când a spus: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine, şi nu-i opriţi, căci împărăţia cerurilor este a celor ca ei” (Matei 19/14).
Nici creştinismul, nici celelalte religii universaliste n-au izbutit să-i dezbare pe oameni de atari metehne. Dimpotrivă, pe măsură ce omul urca pe scara istoriei, ele s-au perfecţionat şi dosit cu atâta măiestrie în firea acestuia, încât mai degrabă s-ar opri soarele pe cer decât grosul semenilor noştri să renunţe la nişte năravuri într-atât de banale, că cei care nu le stăpânesc cu graţia şi eleganţa unor adevăraţi oameni de lume, par a fi nişte neciopliţi şi nişte sperietori în cercurile distinse ale societăţilor moderne.
- Detalii
- Scris de George PETROVAI
Citește mai departe: Aparenţele înşelătoare ale omului modern