„S-a dus, Doamne,
Bucuria din inimile noastre.
Și muzica străină a luat locul
Cântecelor noastre din popor”.
Ziua de 24 ianuarie a rămas în istoria românilor ca data la care s-a înfăptuit Unirea Principatelor Române, în anul 1859.
În ziua de 24 ianuarie 2024, dimineața, când marea majoritate a oamenilor se scoală, în general, între ora 5 și ora 7, orice bun român se aștepta să asculte, la postul public de radio România actualități, frumoasele și tradiționalele noastre cântece specifice acestei mari sărbători.
Numai că, atât dimineața, de la ora 5 la ora 7, cât și la mai multe ore din această zi, s-au transmis numai muzică și cântece de-ale străinilor, în limbile acestora bineînțeles.
Asemenea emisiuni, prin care marea majoritate din populația țării, rămân tare îndurerată de faptul că
„S-a dus, Doamne,
Bucuria din inimile noastre.
Și muzica străină a luat locul
Cântecelor noastre din popor”
- Detalii
- Scris de N. Grigorie Lăcrița
Rostită sonor în preajma sărbătoririi Zilei Naţionale a Unirii Principatelor Române, promulgată în 2014, această afirmaţie despre obârşia noului stat România nu mai poate surprinde pe nimeni şi nu poate fi considerată cumva o „găselniţă” a vanităţii ieşeane! Nicidecum! Ea este, în fapt, un adevăr istoric, iar oricine încearcă sau, bată-l sfântul (!), va încerca vreodată, cu voită intenţie şi rea credinţă, să-l răstălmăcească după „pohta” gândului său nesăbuit, va suferi consecinţele unui eşec sortit peirii, atâta vreme cât încă mai există un martor în viaţă al acelor vremi frământate, care poate să susţină, oricând şi nesilit de nimeni, cât va mai fi să facă umbră pământului, indubitalitatea acestuia.
Chemat la judecata dreaptă a istoriei româneşti, ce s-a scris cu slovele precumpănitoare ale strădaniilor şi trudei zbuciumate depuse pe altarul înfăptuirii idealului de Unire a Principatelor Române, renăscut şi cu mai multă vlagă după înăbuşirea revoluţiei paş´optiste, măreţul castan de la Vişan (s.n.), din mărginimea Ieşilor ( că despre acesta este vorba! ), el şi numai el (!) poate povesti mărturisitor de-a fira-n păr despre acei ani fierbinţi şi încrâncenaţi în care, sub măreaţia impresionantă a coroanei sale, s-a pus în cuget şi-n simţiri făptuitoare plămada bine dospită a coacerii doritei „pâini calde” a noului stat românesc, numit România!
- Detalii
- Scris de Mihai Caba
„Cei care și-au uitat strămoșii,
nu merită ca, în lumea veșniciei, să fie alături nici de înaintașii și nici de urmașii lor.”
(N. Grigorie Lăcrița)
Cuprins:
1. Gloria străbunilor trebuie să fie o lumină pentru urmași, care nu trebuie să-i uite
2. Nu suntem numai punctul ultim al unei linii de generații ce se pierde în trecut, ci și punctul de plecare al generațiilor ce vor veni la lumină
3. După cum arată mormintele strămoșilor, se pot trage concluzii despre urmașii acestora
4. Decât credincios ipocrit, mai bine ateu cinstit
În loc de rezumat. Dacă nu scriem pe probleme care să fie legate de realitățile vieții, care să fie de folos cât mai multor oameni, înseamnă că facem parte (1) fie din categoria jurnaliștilor care, în lăcomia lor nebună după bani, după bunuri materiale și posesiuni, acceptă, în schimbul plății, să distrugă adevărul, să mintă sfruntat, să pervertească, să denigreze, să slujească și lui Satan, să îşi vândă ţara şi neamul, (2) fie din categoria grafomanilor, al celor care sunt dominați de impulsul patologic de a scrie mult și fără rost.
- Detalii
- Scris de N. Grigorie Lăcrița
Vorbeam anterior despre cearta dintre poeți şi filosofi în competiţia lor pentru faima şi titlul de înțelepți şi învățători. Această dispută este departe însă de a avea un caracter estetic.
Despre estetica propriu-zisă începe să se vorbească abia în momentul în care ne îndreptăm atenția asupra întregului corp al reflecției filosofice din perioada respectivă a începuturilor. De fapt, orientarea generală a filosofiei arhaice era îndreptată spre locul şi trăsăturile esențiale ale primelor meditații asupra naturii artei şi frumosului, meditații care fac posibilă participarea esteticii, în germene, la cele trei îndrumări filosofice majore din perioada speculațiilor filosofice greceşti: cosmologia sau teoria structurii universului; psihologia, şi a treia, activitatea umană intențională.
În cadrul acestor sfere mai largi, estetica, aflată în stare incipientă, mai limitată, a dezvoltat o metafizică a frumosului, un fel de doctrină a reacției sufletului la fenomenele frumoase, dar şi o teorie a procesului de creare a obiectelor frumoase.
- Detalii
- Scris de Valentin Lupea
Citește mai departe: MARGINALII...(2) - COSMOSUL, IZVOR AL FRUMOSULUI -
„Românie, Românie,
Te făcură colonie…”
(Folclor postdecembrist)
În loc de rezumat. Dacă nu scriem (și) pe probleme care să fie legate de realitățile vieții poporului nostru și a situației în care a ajuns țara noastră, înseamnă că facem parte (1) fie din categoria jurnaliștilor care, în lăcomia lor nebună după bani, după bunuri materiale și posesiuni, acceptă, în schimbul plății, să distrugă adevărul, să mintă sfruntat, să pervertească, să denigreze, să slujească și lui Satan, să îşi vândă ţara şi neamul, (2) fie din categoria grafomanilor, al celor care sunt dominați de impulsul patologic de a scrie mult și fără rost. Acesta este crezul meu când scriu fiecare articol: să ofer ceva din adevărurile lumii în care trăim care pot fi de folos. Articolul de față abordează problema în care a ajuns România, care nici nu mai pare românească și care nici nu mai este a românilor. Faptul că foarte mulți buni români nu mai au curajul să prezinte starea de fapt reală în care a ajuns România, exprimă cel mai bine situația de dezastru în care am ajuns.
- Detalii
- Scris de N. Grigorie Lăcrița
Citește mai departe: O Românie care nu mai pare a fi românească...