stroeFerice de cei lipsiți cu duhul,,
Să fie hazard ,să fie adevăr,să fie pur și simplu întîmplare divină?
Noroc sau nenoroc,sau pur și simplu loterie?
Acestea s întrebarile ființei dornice de răspunsuri ,de căutări interioare unde ,cînd,de ce ,nemurirea sufletului că fundament al corpului fizic  ,urmînduși îndeaproape destinul cu aceleași remușcări interioare ,dacă rugăciune înseamnă smerenie ,dacă scopul nostru pe pamînt este acela de a semăna iubire...
Allan Kardec,fondatorul oficial al doctrinei spiritismului sau spiritualismului,ne aduce la cunostința cum că ,,operele lui Dumnezeusunt create pentru gîndire și inteligență; lumea reprezentînd o calătorie a ființelor care o contemplă și care descoperă sub valul ei putere și înțelepciunea celui care a zămislit o,,Necredinciosul Toma stăruie în mintea fiecăruia din noi.De aceea de a lungul vremurilor vechile scripturi  nu l aduce în fața noastră că pe o dovadă vie  ,că misterul acestei lumi există dincolo de întrebari și răspunsuri ,că un zid de  nepătruns încarcîndu ne de emoții divine,răscolitoare ,trezindu ne parcă din amorțeala unei oboseli nejustificate a trupului și a minții răzvrătită de atîta tardiv ...
Ne punem prea des întrebari pe care sufletul nu le cere...

n„În această lume-închisoare,
Biblia este o fereastră prin care putem să privim în eternitate.” (Timothy Dwight)

În Biblie sunt mai multe situațiile în care același subiect este exprimat în variate forme, dar cu același conținut și aceasta deoarece subiectul respectiv (văzut, cunoscut, trăit, la care au participat mai multe persoane) a fost relatat deferit de mai mulți oameni, care se deosebeau foarte mult în ceea ce privește stilul, forma de exprimare, înzestrarea intelectuală și spirituală, modul în care l-au perceput, rangul și ocupația etc.
Un scriitor a fost mai puternic impresionat de o anumită fază a subiectului; el a redat acele puncte care s-au armonizat cu experiența lui sau cu puterea lui de înțelegere și de apreciere; altul a redat o altă fază.
Fiecare dintre ei a prezentat ceea ce i-a impresionat mai puternic mintea, care l-a făcut s-ă se exprime diferit despre același subiect, persoană, eveniment etc., dar într-o armonie deplină în esența sa.

n„Prin spaţiu, Universul mă cuprinde, mă înghite ca pe un punct;
prin gândire, îl cuprind eu.” (Blaise Pascal)

Cuprins:
1. Precizări preliminare
2. Teoria geocentrică, conform Bibliei
3. Teoria heliocentrică, conform științei
Anexa nr. 1. Vârsta universului, a stelelor, a soarelui, a pământului și a omului, (1) în relatările din Bibliei și (2) conform cercetărilor științifice
4. Papa Ioan Paul al II-lea despre Big Bang
5. De când există pământul și de când există omul pe pământ
6. Teorie Big Bang şi teoria evoluţionistă sunt „minciuni izvorâte direct din iad”
Bibliografie

1. Precizări preliminare

„Tot ceea ce suntem este rezultatul a ce am gândit.
Mintea este totul. Devenim ceea ce gândim.” (Buddha)

p2.Despre stat și diverse forme de cârmuire
    Statul, afirm eu (cu ajustările și completările de rigoare) în articolul Statul român – un tâlhar la cheremul altor tâlhari, articol scris pe data de 31 iulie 2011, este „organismul complex, respectiv malaxorul necruțător care centralizează puterea, subordonează voințele individuale și de grup autorității sale conconcentrată în formulări de natură juridică (instituții, Constituția sau Legea fundamentală, legi organice, legi ordinare, ordonanțe, ordine și alte acte normative cu caracter național sau numai zonal/local – la romani existau edicte și rescripte), toate cu caracter obligatoriu, căci prin ele și prin instrumentele de forță  și de execuție ale regimului (armată, servicii secrete, polițiști, jandarmi), poreclite organe de apărare și ordine, se urmărește înfăptuirea siguranței potentaților și menținerea acestora la butoanele puterii prin pârghii ale inechității demonocratice (legi cu dedicație și din cele făcute de hoți pentru hoți, lozinci de felul „nimeni nu este deasupra legii” ș.a.m.d.), ce acționează fie pe direcția dezamorsării nemulțumirilor populare în faza de început (dezbinări, promisiuni exagerate, înfăptuiri debilizate), fie pe direcția înăbușirii lor, după ce au luat chipul grevelor, răscoalelor ori al insurecțiilor”.

p    1.Despre om și necurmata lui ticăloșire
    Întrucât este înzestrat cu logică, limbaj articulat, rațiune și dorința de-a ști, omul (în primul rând științificul, dar și cel de rând) are la dispoziție fie creaționismul, fie evoluționismul, cele două modalități prin care el își poate satisface în parte curiozitatea despre tainica apariție a vieții și a Universului (lumea văzutelor și nevăzutelor): prima se bazează în totalitate pe încrederea acordată unor subtile concepții filosofice (Dao, Unul și perechea Yin-Yang de principii creatoare la chinezi, Unul sau oul cosmic la indieni, vechii egipteni și fenicieni, numărul la Pitagora, Unul sau zeul unic la Xenophan, Ființa sferică sau fără început și sfârșit la Parmenide, Rațiunea ordonatoare la Anaxagora, Demiurgul sau zeul suprem la Platon, Inteligența cosmică la Aristotel, Unul neoplatonicienilor), respectiv pe credința deplină în Dumnezeul evreilor antici și al creștinilor (un Dumnezeu atotputernic, atotștiutor și atotiubitor), care – ne spune Genesa – creează întregul existent (materia nevie și cea vie), în cele șase „zile”/epoci, din preaplinul dragostei Sale și prin metalogica forță a Cuvântului capabil să materializeze energia infuzată cu Spirit; a doua (evoluționismul), continuă să rămână o penibilă speculație la aproape două sute de ani de la elaborarea ei, deoarece – în tot acest timp – n-a izbutit nici să descopere fosilele de tranziție dintre marile diviziuni ale regnului animal (pești, amfibieni, reptile, păsări, mamifere),