III.Problema răului
Deși în faza de început mi-am propus să tratez doar transcendența și argumentele privind existența lui Dumnezeu, în cele ce urmează voi aborda problema răului în tripla lui ipostază: metafizică, morală și fizică. Problema metafizică a răului se constituie din modul cum se explică realitatea lui (teiștii opinează că răul nu este un lucru real, ci o privațiune reală în lucruri și că răspunderea pentru această privațiune revine în întregime libertății finite, căci Dumnezeu a creat numai posibilitatea privării);
problema morală a răului constă din responsabilitatea lui Dumnezeau pentru creerea posibilității acestuia prin libertatea acordată ființelor înclinate spre păcat, la care teiștii răspund că numai permițând posibilitatea răului, Dumnezeu poate să conceapă și, în final, să realizeze cea mai bună lume posibilă; problema răului fizic, a cărui esență o formează gratuitatea suferinței umane și despre care teiștii afirmă că este necesar pentru binele mai mare pe care Dumnezeu a promis că-l va realiza.
- Detalii
- Scris de George PETROVAI
II.Argumente pro și contra privind existența lui Dumnezeu
4)Argumentul cosmologic
Bazat pe cauzalitate și, tocmai de aceea, numit uneori etiologic (aetios=cauză), argumentul cosmologic (cosmos=lume ordonată) a pornit de la existența finită a lumii, respectiv de la o condiție a acesteia (cum ar fi schimbarea), trăgând concluzia că trebuie să fie o Cauză sau o Rațiune suficientă a existenței și funcționării ei.
- Detalii
- Scris de George PETROVAI
II.Argumente pro și contra privind existența lui Dumnezeu
3)Argumentul ontologic
Întrucât, așa cum am arătat, experiența (teleologică și morală) se dovedește incapabilă să ofere probe incontestabile în favoarea sau împotriva lui Dumnezeu, singura cale care rămâne după abandonarea domeniului experienței este aceea a rațiunii pure. Adică taman ce-și propune argumentul ontologic (de la ontos=ființă, realitate, ceea ce este), potrivit căruia „însuși conceptul de Ființă absolut perfectă sau de Ființă necesară cere ca aceasta să existe”.
- Detalii
- Scris de George PETROVAI
Dacă am compara funcția artistică a imitației, nu numai cu procesul biologic, dar şi cu funcția intelectuală, așa cum însuși ARISTOTEL ne îndeamnă, am asista la dezvoltarea elementului universal în artă, dintr-o vagă relație binominală până la completa lui realizare, atât în logica organică a unui subiect tragic cât și în "animalul" desăvârșit, deoarece imitația, ca orice altceva, la Aristotel are materie și formă.
În lucrarea sa REPUBLICA, X, Platon tratează imitația nu ca pe o funcție în expansiune, ci ca pe una puternic diminuată, pentru că este deranjat de iluzionismul contemporan. Drept urmare, pe măsură ce "ideea" platonică coboară prin aplicația meşugarului până la cea a imitatorului, ea îşi îngustează progresiv aria. Bunăoară, pictorul unui pat copiază numai patul spațio-temporal confecționat de un tâmplar oarecare, oferind doar o perspectivă specială asupra patului, fie din profil, fie din față, în funcție de unghiul de vedere (SOFISTUL, 598).
În felul acesta, constatăm la Platon prezența ideii de atenuare a universalului în artă până la limita viziunii individuale, în timp ce la Aristotel, universalul însuşi este prezent în artă, iar tragedia este caracterizată ca fiind "...mai filosofică şi mai aleasă decât istoria"(POETICA, 1451b).
- Detalii
- Scris de Valentin Lupea
II.Argumente pro și contra privind existența lui Dumnezeu
Socotind că numai rațiunea poate depăși subiectivitatea simplei experiențe, atât filosofii (de la Platon încoace), cât și teiștii au elaborat în decursul timpului patru categorii de argumente raționale în favoarea existenței lui Dumnezeu, fiecare cu variantele din interiorul său: argumentul teleologic, moral, ontologic și cosmologic. La aceste patru argumente consacrate din filosofia religiei, consider că trebuie să-l adăugăm pe cel metalogic, termenul „metalogic” vizând în acest caz ceea ce există dincolo de puterea de înțelegere a minții omenești.
1)Argumentul teleologic (teleos=scop, plan) pornește de la formidabila ordine și precizie matematică din microunivers și macrounivers: mișcarea electronilor în jurul nucleului și a planetelor în jurul centrului (de pildă, Pământul este situat taman la distanța optimă față de Soare în ceea ce privește asigurarea condițiilor necesare de lumină, căldură și apă pentru viață, se rotește în jurul lui cu circa 107.000 km/oră, singura viteză potrivită pentru contrabalansarea atracției solare și menținerea planetei pe orbită și în fiecare 24 de ore execută o rotație completă în jurul axei sale înclinată cu 23,5 grade,
- Detalii
- Scris de George PETROVAI