p    1.Există un rău absolut?
    Întreaga existenţă umană, aidoma unui foarte complicat carusel, se învârte cu tot mai mare iuţeală în jurul axului principal constituit din bine şi rău. Genesa biblică ne asigură că prima pereche umană şi-a pierdut pentru totdeauna liniştea edenică a începutului omogen şi neprihănit, după ce prin gura şarpelui corupător a aflat că-i stă în putere să influenţeze destinul urmaşilor prin înlocuirea binelui necuprins cu jocul mult mai captivant al eternei opoziţii dintre bine şi rău. Şi astfel, odată cu acel „nenorocit” de măr furat, a demarat istoria divertismentului şi a plictiselii umane, care a atins binecunoscutele cote din zilele noastre...
    Se subînţelege că după ce-au pierdut dreptul de moştenire asupra Edenului, nici oamenii n-au stat cu mâinile în sân. Că ce şi-au zis sărmanii de ei? Împotriva sentinţei divine nu putem face recurs (Curţile de Apel încă nu-şi intraseră în pită), capul şarpelui primordial nici vorbă să-l strivim sub bocancii infanteriştilor ori sub şenilele carelor de luptă, atâta timp cât fandositul de el zboară mai ceva ca gândul, aşa că nu ne rămâne decât să ne răfuim cu el în plan conceptual, unde la o adică putem oricând să-i demonstrăm că nu există.

Detalii

pSe ştie că marii artişti sunt totodată conştiinţele cele mai avansate ale timpului lor: nu doar vizionari şi făuritori de frumos, ci în egală măsură luptători neînfricaţi cu armele lor specifice pentru apărarea demnităţii umane în general, pentru ajutorarea conaţionalilor umiliţi în special.
    Iar Boleslaw Prus, asemeni tuturor scriitorilor de prestigiu ai timpului său, nu avea cum să se abată de la această nobilă regulă. Îndeosebi după reforma din anul 1864, când se ştie că de teama răscoalelor ţărăneşti, guvernul ţarist a procedat la înlăturarea ultimelor piedici din calea statornicirii treptate a rânduielilor capitaliste în agricultură prin desfiinţarea servituţilor feudale şi împroprietărirea cu pământ a cel mult 100.000 de ţărani, în condiţiile în care mai mult de jumătate din suprafaţa arabilă a Poloniei se afla în continuare în posesia marilor latifundiari.

Detalii

    Emil Cioran era de părere că cultura Franţei face parte din familia marilor culturi din toate timpurile. Chiar dacă în spatele acestei afirmaţii se desluşeşte satisfacţia celui ce s-a lăsat absorbit de limba şi cultura franceză într-o asemenea manieră decisivă, încât  - pentru a nu-şi altera noul stil eminamente franţuzesc – a refuzat să mai scrie în limba română, totuşi, nu putem să nu fim de acord cu spusa celebrului nostru fost compatriot: Da, spiritul francez a învins întotdeauna sabia, chiar şi atunci când Descartes, acest mare rege al cugetării libere, duela de la mare distanţă cu minţile încătuşate în dogme şi suficienţă. Şi poate că tocmai distanţa statornicită între cele două tabere adverse a contribuit în chip remarcabil la infuzarea cartezianismului cu universalism...
    În paranteză fie spus, cu gândirea lucrurile stau aidoma ca şi cu iubirea – amândouă trebuie să fie libere pentru a fi durabile şi eficiente: Că iubirea-i taină sfântă/ ce dezleagă şi-ndulceşte,/ ştim cu toţii şi ne-ncântă/ că iubind taina sporeşte./ Omu-i trestie fragilă,/ zis-a Pascal gânditorul -/ doar iubind poţi fi acvilă/ ce cu-azur îşi stinge dorul.
    Pentru a ne convinge de măreţia culturii franceze şi de rolul ei de prim motor ce i-a revenit în derularea culturii universale, n-avem decât să mergem pe firul ei de la primele respiraţii notabile în poezia lirică europeană şi până în zilele noastre.

Detalii

l          Multiplele exemple de exagerare și distorsiune a principiului de armonie și simetrie nu invalidează poziția principiului în sine.
          Ceea ce corespunde până la urmă idealului estetic de eleganță și ordine nu este aplicarea lui extremă cu ajutorul unui misticism al numerelor, ci tipurile simetrice proiectate de poeți și filosofi, când asupra naturii ca totalitate, când asupra reflexelor miniaturale ale armoniei cosmice în corpurile naturale și produsele artificiale. 
          Astfel, lumea devine poemul lui Dumnezeu (NICENE... FATHERS, ser. I,vol. II: CETATEA LUI DUMNEZEU, XI, 18, p. 215), sau Dumnezeu devine un arhitect care nu depinde de materialele exterioare lui, așa cum se întâmplă cu un arhitect pământean. 
          Bunăoară, Dumnezeu poate deveni un sculptor: "Dacă o lucrare a lui Fidias se recomandă de la sine, fără nicio semnătură, prin armonia și proporțiile ei corecte, cu atât este mai adevărat acest lucru despre, care este capodopera celui mai desăvârșit dintre sculptori!"(Athanasios, ORAȚIO CONTRA GENTES, cap. 35).
          Întregul univers, celest și terestru, ajunge a fi stilizat sub forma unei duble ierarhii. 

Detalii

p    Se știe că basmul cult reprezintă o specie/parte distinctă a literaturilor naționale, implicit a celei universale. Basmul ispirescian își afirmă un binemeritat loc de onoare în cultură atât prin generoasele sale izvoare populare (a nu se uita că Petre Ispirescu a fost în primul rând culegător de povești, el indicând cu meticulozitate sursa – tata, fratele George, un vecin, un soldat etc.), cât și prin cele culte: influențe din cultura și basmul universal, interinfluențe în interiorul basmului românesc, frapante asemănări cu basmele indiene. 
    a)Influențe din cultura și basmul universal 
    Există două linii de influență din cultura universală, mai exact din cea greco-romană, în ceea ce privește basmele ispiresciene: 
    1)Taman ca în celebrul roman pastoral Dafnis și Cloe al scriitorului grec Longos (sec. II  e.n.), personajul George (devenit „cel viteaz” la maturitate), este abandonat după naștere și trăiește cu laptele supt de la capra unui pustnic, iar fratele mai mic din basmul Cei trei împărați mănâncă niște smochine fermecate (smochini pe rod în Principatele românești?!) și se preschimbă în măgar, ceea ce de îndată ne duce cu gândul la Apuleius și romanul său Metamorfoze (Măgarul de aur). 

Detalii

  1. Boleslaw Prus - corifeu între corifeii literaturii polone (I)
  2. (9) ÎNSĂ, SENTIMENTUL NU ESTE ABSENT
  3. (8) NUMĂRUL CA PRINCIPIU AL DEZVOLTĂRII SPIRITUALE ȘI MATEMATICA CA REGULĂ ESTETICĂ