"Care a fost soarta esteticii în era creștină timpurie?", se întreabă unul dintre cercetătorii moderni ai istoriei gustului, dându-și tot el răspunsul: "S-au zămislit noi oameni și, asemenea Heraclizilor din vechime, aceștia au întemeiat o nouă cultură. La început, estetica n-a existat pentru ei (...). Comparativ barbarilor, ei nu aveau ce face cu rafinamentele civilizației antice (...). S-au clădit biserici după planul bazilicii, pline până la refuz de sculpturi, fresce și mozaicuri de tip păgân(...). Dar vechea estetică sofisticată dispăruse(...). Doar o mână de sfinți și erudiți răsăriteni mai cultivau spasmodic batrâna estetică fără a contraveni conștiinței lor curate, dar erau cazuri excepționale. Creștinismul rigid al controversei iconoclaste a pus capăt până la urmă și acestor rămășițe estetice întârziate(...). Înseși Evangheliile, prin unica și exclusiva lor menționare a frumuseții arhitecturii, păreau a fi purtătoarele reproșului lui Cristos, reproș simbolic pentru atitudinea și caracterul veacurilor ce aveau să urmeze(...). Creștinismul timpuriu renunța necondiționat la artele frumoase ca atare (...). În fapt, estetica fusese atât de strivită de către presiunea moralei creștine, încât istoria ei era silită să înceapă iarăși cu începutul (...). Inocența documentelor medievale nu este niciodată tulburată de vreun semn de frumusețe formală, conștientă de sine (...).
- Detalii
- Scris de Valentin Lupea
Citește mai departe: (1)SPIRITUL MEDIEVAL A DĂRÂMAT OARE ESTETICA?
Józsi Jenő Tersánszky (n. 12 septembrie 1888, Baia Mare, Austro-Ungaria – d. 12 iunie 1969, Budapesta, Republica Populară Ungară) a fost un scriitor și dramaturg maghiar.
Tersánszky Józsi Jenő a fost o personalitate proeminentă a prozei maghiare din secolul XX.
S-a născut în data de 12 septembrie 1888, în Baia Mare, Austro-Ungaria (astăzi în România), ca primul copil al unei familii burgheze din Baia Mare.
Copilăria sa este marcată de anturajul lumii artistice din jurul lui Simon Hollósy - fondatorul școlii de pictură din orașul natal, lume cu care tatăl său întreținea legături strânse, fiind unul din susținătorii locali ai mișcării artistice din oraș.
Sub influența pictorilor din colonia de artiști de la Baia Mare, unde avea să activeze ca ucenic, tânărul Tersánszky se pregătea să devină pictor, dar la presiunile tatălui său este nevoit să renunțe în favoarea carierei de notar.
După absolvirea liceului în Baia Mare, devine practicant la un birou notarial din Szapáryfalva.
Reîntors la Baia Mare în 1907, timp de un an se ocupă de jurisprudență în calitate de practicant, apoi se înscrie la Academia de Drept din Eperjes.
- Detalii
- Scris de Ioan Romeo Roșiianu
Citește mai departe: Scriitorul și dramaturgul maghiar născut în Baia Mare
A deveni viziunea însăşi înseamnă pentru Plotin să participi la genul de creativitate desfășurată de sufletul naturii, aceasta fiind sursa energiei creative a artelor.
În același timp cheia estetică a "transformării în viziunea însăşi" în scopul de a înțelege plăsmuirile geniului are o dublă acțiune: deschide ușa către introversiunea mistică recomandată de Plotin și sugerează originea apelului senzorial lansat de ceea ce denotă o simplitate extremă.
O observație total interiorizată vede lumini și aude muzici care sunt un reflex al luminii reale și al muzici reale și care nu sunt corectate de criticile contactelor exterioare.
S-ar părea uneori că zborul lui Plotin către "tărâmul iubit de dincolo" nu este cu mult altceva decât reîmbrățisarea muzicii și culorii tărâmului de aici într-un cadru extatic.
Fermecătoarea tulburare despre care scrie, savoarea și mireasma, străvezimea splendoarea sunt chemate să ne caracterizeze experiența "Unului", astfel, izvorul formei pare adeseori transportat la un nivel superior printr-o schimbare mai curând de loc, decât de natură.
- Detalii
- Scris de Valentin Lupea
Sufletul universal, la rândul său, este mai înalt decât arta, pentru că nu depinde de nicio forță sau materie din exterior și nu distribuie nicio forță și nicio materie către ceva exterior sieși, fiind un "principiu imanent sieși"(ENNEADE, III, 8, 2.).
Productivitatea naturii seamănă cu arta modelatorului în ceară, spune Plotin, dar cu o importantă deosebire.
Modelatorii în ceară sunt limitați prin faptul că nu pot genera ei înșiși culorile pe care le folosesc. Dar natura "este un lucru complet intrinsec"(Idem, III, 8, 2.), pentru că tot ceea ce utilizează provine din ea însăşi și rămâne în ea însăşi, fiind "imobilă și intactă", așa încât creația să rămână drept o contemplare meditativă sau o viziune.
"Natura, întrebată de ce își dă la iveală operele, ar putea răspunde, dacă ar binevoi să asculte și să vorbească, în felul următor:
- Detalii
- Scris de Valentin Lupea
Citește mai departe: (16)ARTISTUL ESTE MAI PUȚIN DECÂT ARTA, IAR ARTA ESTE MAI PUȚIN DECÂT NATURA
Arta nu poate fi imitație în înțelesul obișnuit al cuvântului, spune Plotin, deoarece din mâna și din creierul artistului iese mai mult decât arată natura obișnuită.
În sufletul lui Fidias, bunăoară, este o mai mare rodnicie decât s-ar putea exprima într-o imitație facilă: "Trebuie să recunoaștem că artele nu oferă o simplă reproducere a lucrului văzut, ci se întorc la ideile din care derivă însăşi natura și, mai mult, că mare parte din lucrarea lor le aparține pe de-a-ntregul; ele sunt deținătoare ale frumosului și-l adaugă unde naturii îi lipsește. Astfel, Fidias l-a plăsmuit pe Zeus fără a avea niciun model printre lucrurile sensibile, ci înțelegând ce formă ar trebui să ia cu necesitate Zeus dacă ar vrea să se facă vădit simțurilor"(ENNEADE, V, 8, 1).
Fidias însuși era în posesia frumosului, ni se spunea. Geniul lui Fidias era explicat nu prin relația dintre simțurile lui și lumea exterioară, ci prin curentul de energie creativă care se revărsa în el direct din ideile și rațiunile subiacente, plasate dedesubt, pe care și lumea exterioară însăși le copiază.
"Artistul deține (forma sau desenul) nu pentru că e înzestrat cu ochi și cu, mâini, ci pentru că participă la arta sa "(Ibid, V, 8, 1). F
- Detalii
- Scris de Valentin Lupea
Citește mai departe: (15)FRUMOSUL ESTE, MAI PRECIS, ÎNTRUPAREA IDEII