Într-o perioadă de agitație politică intensă și de transformări profunde, România se află la o răscruce de drumuri în ceea ce privește anularea alegerile și direcția democratică a țării. Este impetuos necesar să punem cărțile pe masă și să analizăm, dincolo de aparențe și de nume, realitățile care modelează peisajul politic românesc: în România a fost o lovitură de stat soroşistă, susținută de la vârf de o grupare internă, la comandă externă susținută de la Bruxelles.
În esență, democrația nu se măsoară prin personalitățile implicate, ci prin principiul fundamental al libertăților si drepturilor liber exprimate cu ajutorul majorității care reprezintă voința colectivă a poporului, indiferent dacă deciziile luate se aliniază sau nu cu așteptările fiecăruia dintre noi. Dar asta este doar în teorie! În practică lucrurile se desfășoară diferit iar dacă cel care iese câștigător la vot nu corespunde cu voința si interesele anumitor forțe interne sau externe, vor fi anulate alegerile fără drept de apel, prin orice mijloace.
Acesta este și cazul alegerilor prezidențiale ’libere’’ din 2024 când câștigătorii primului tur de scrutin nu au fost cei doriți și preconizați. În cadrul dezbaterilor electorale, convinși fiind că noi, poporul naiv și prost ne concentrăm pe discuțiile politice, dezbaterile publice și pe imaginea gata formată a candidaților principali, așa cum ne este servită și oferită de mass-media, cu ajutorul unor sondaje false, ne-a fost inoculată ideea, că primii doi aleși, trebuie să fie neapărat dintre candidații ’’preferați’’ adică cei prezentați de ei, cei aflați la putere și nicidecum altcineva.
- Detalii
- Scris de Mihaela CD
Citește mai departe: CU CĂRŢILE PE MASĂ | Despre alegeri și democrație
Politica internațională a devenit un spectacol sofisticat de iluzionism și dramă, un amestec de pași de balet strategic și trucuri create cu mâinile la vedere, în timp ce adevăratul miraj se petrece în culise.
Nimic nu este ceea ce pare la prima vedere, de aceea nu trebuie niciodată să reacționăm sub influența falselor impresii. Politica nu este despre impuls și nu se bazează pe instinct nici pe emoțiile pe care le creează, ci pe o tactică inteligentă, gândită, și bine calculată, pas cu pas.
Lumea de astăzi este prinsă între două mari forțe ideologice care se luptă pentru rolul principal în viitorul omenirii: progresismul globalist, promovat de elitele oligarhiei mondiale, care visează la un guvern unic mondial, și suveranismul naționalist, care se opune categoric și luptă eroic împotriva acestui val al uniformizării.
Sistemul Noii Ordini Mondiale nu mai este un concept abstract, ci o realitate tot mai evidentă, impusă treptat prin mecanisme economice, crize fabricate și propagandă ideologică. Corporațiile transnaționale, instituțiile financiare globale și organizațiile suprastatale dictează direcția economică și socială a lumii, slăbind suveranitatea statelor și aducând guvernele naționale într-o poziție de subordonare.
- Detalii
- Scris de Mihaela CD
Citește mai departe: Jocurile politice, între balet și trucuri de magicieni
Mecanismul după care se produc efectele curative ale utilizării umane a artelor mişcării la Aristotel a constituit, la vremea aceea, un subiect foarte controversat. Că este vorba despre o cură homeopatică ne-o spune însuşi Aristotel: mila înlăturată prin milă, frica prin frică, iar entuziasmul religios prin entuziasm. Cum am putea oare înțelege mai în amănunt operația catharsisului decât de plăcere? Unii socotesc că sensul pe care i-l dă Aristotel este foarte simplu şi evident. Mila excesivă, zic aceştia, trebuie înlăturată de forţa expulsivă a unei experiențe emoționale epuizante. Bunăoară,spectacolul bătrânului Oedip, orb și dezolat, îl va obosi pe spectatorul sentimental şi va determina instaurarea unei perioade de calm regenerator.
După această teorie, o forță turbulentă care produce gălagie şi dezordine este covârşită de o altă forță turbulentă similară, dar superioară.
Platon, învățătorul lui Aristotel, spunea că frica şi alte suferințe psihologice asemănătoare, mișcări interne fiind, ar putea fi remediate prin aplicarea unei mişcări exterioare mai puternice.
Luând această explicație în simplitatea ei literală, pare a fi la fel de improbabilă ca şi cele excesiv de subtile care au fost vehiculate.
- Detalii
- Scris de Valentin Lupea
Citește mai departe: (9) CATHARSISUL, ACTIVITATEA ŞI PASIVITATEA ACELEAŞI FUNCȚII
5.Morala indienilor antici
Având în vedere faptul că „hindușii sunt cei mai cinstiți oameni din lume” și că „Întreaga morală hindusă se poate rezuma în cugetarea: «Cine privește femeia altuia ca pe mama sa, averea altuia ca pe un bulgăre de pământ, pe toate ființele ca pe sine însuși, acela este înțelept»” (citat din cartea Pancatantra, tradus de Theofil Simenschy în opul Cultură și filosofie indiană în texte și studii), sintagma „morala indienilor antici” n-are un sens delimitativ (că, adică, una a fost morala vechilor hinduși și cu totul alta a celor de mai târziu), ci unul eminamente integrativ în admirabila lor filosofie, care se compară într-ale vechimii cu cugetarea chineză și greacă, iar într-ale subtilității și profunzimii doar cu ea însăși.
Da, căci indologii ne înfățișează următoarele caracteristici din conduita multimilenară a hindușilor:
a)Confundîndu-se cu dharma (legea sfântă sau „regula fixată pentru fiecare om de către casta sa”), morala indiană este indisolubil legată de sistemul castelor, fără de care societatea indică era de neînchipuit cu ceva timp în urmă (în perioada interbelică, de pildă). În afară de legea castei sale, „hindusul se conformează unei legi mai generale, care privește deopotrivă toate castele laolaltă și la baza căreia se află respectul față de brahmani” (T. Simenschy).
- Detalii
- Scris de George PETROVAI
Citește mai departe: Filosofia indiană și sublima ei subtilitate (V)
4.Concepții cosmogonice indiene, chinezești și grecești
Funcție de forța lor spirituală, toate popoarele antice, chiar și cele mai puțin civilizate, au fost intens preocupate de marile probleme ale filosofiei (existență-nonexistență, viu-neviu, materie-spirit, macrounivers-microunivers, absolut-efemer, mișcare-repaus, temporal-atemporal, spațial-nespațial, haos-cosmos, moarte-nemurire), încercând să răspundă în manieră proprie la etern sâcâitoarele întrebări umane privind începutul și sfârșitul lumii, apariția viului și condiția umană, necontenita metamorfoză a materialului/corporalului (care pentru viu se cheamă moarte) și posibila nemoarte a sufletului sau eului omenesc, fie în sensul răsplății creștine pentru exemplaritatea scurtei vieți pe Pământ, fie în sensul metempsihozei indiene.
De pildă, toți bibliștii onești și echilibrați (a se citi nefanatizați ba de ideile creaționiste, ba de cele evoluționiste), admit că – taman ca la indieni – admirabila Genesă provine din tradiție, fiind așezată de Moise în fruntea Pentateuhului (primele cinci cărți ale Vechiului Testament), pe care tot tradiția i le atribuie acestui prim reformator și organizator al seminției iudaice.
- Detalii
- Scris de George PETROVAI
Citește mai departe: Filosofia indiană și sublima ei subtilitate (IV)