ch „Fiecare om este autorul propriei sale sănătăţi sau boli”. (Buddha).

În prezent există cărţi, ale unor elite mondiale în domeniul sănătăţii, care sunt de foarte mare utilitate pentru viaţă, care, efectiv şi în mod real, ne schimbă viaţa, ne ajută să adoptăm un regim de viaţă sănătos, care sunt decisive pentru prevenirea, stoparea evoluţiei şi chiar pentru vindecarea a numeroase boli, inclusiv a unor forme de cancer.
Somităţi în materie prezintă în aceste cărţi cazuri de persoane cu grave probleme de sănătate, inclusiv cu cancer care, fie au stopat evoluţia bolii, fie chiar s-au însănătoşit, și aceasta numai (1) prin adoptarea unui regim alimentar şi de viaţă sănătos, şi (2) prin mişcare. Dintre studiul temeinic al acestor cărţi am cunoscut personal efectele benefice cu adevărat excepţionale, fapt pentru care îmi permit să le fac cunoscute cât mai multor persoane, spre binele acestora. Este foarte important să ne documentăm și să ne schimbăm modul de gândire deoarece „Nimeni nu poate depăşi o problemă de sănătate dacă foloseşte acelaşi clişeu de gândire care a declanşat afecţiunea”. (Thomas Edison).
1. PATRICK HOLFORD, LIZ EFIONG. SPUNE NU CANCERULUI. GHID DE PREVENIRE ŞI LUPTĂ ÎMPOTRIVA CANCERULUI. Traducere în limba română, Editura Litera, 2011. 540 de pagini, 31,90 de lei. O carte EXCEP’IONALĂ.

andreica     Poporul român nedecis încă de unde vine şi unde pleacă, ce vrea şi ce nu vrea, se află la începutul mileniului 3 în pragul pierderii identităţii şi lipsei de cârmaci şi a lipsei de obiective naţionale până la asimilare şi dispariţie. Poate atunci  îşi va căuta identitatea şi  va renaşte sub o altă formă şi alte obiective de identitate. Ştim că dacii şi geţii au dispărut  sau au luat altă identitate cu alte denumiri ceea ce e totuna cu dispariţia lor. Fondul etnic şi lingvistic geto-dac  a dispărut până la a nici nu le cunoaşte graiul, scrisul ceea ce la puţine populaţii s-a întâmplat. Ce i-a cutremurat atât de puternic pe daci de au dispărut total. Nici chiar după războaie nu puteau să dispară total. Poate incertitudinea lor de a mai exista. Nici o urmă de existenţă în afară de cele de pe columnă, dar şi ele cât sunt certitudine dacă nusunt însoţite de dovezi ale cunoaşterii scrisului şi culturii materiale. Cele atribuite dacilor, puteau fi  construite de alte culturi, alte uniuni de triburi, alte state locale cu alte denumiri. Sau găsit istorici care au pus peceta dacilor deşi deşi dovezile arheologice pot fi ale altcuiva dacă nu sunt însoţite de dovezi concrete lingvistice.  Ce populaţie putea fi aceea care să nu fi lăsat dovezi lingvistice, din scrierea lor în sute de ani de existenţă, şi mai ales una care a lăsat ruie de cetăţi.

srRezumat:Umanitatea s-a confruntat de-a lungul existenței sale mult prea des cu acest fenomen complex care este războiul, i-a cunoscut și îndurat efectele devastatoare și implicațiile majore care i-au marcat parcursul. Literatura și arta în general i-au imortalizat grozăvia, operele elaborate de diferite personalități ale culturii universale rămân martori incontestabili ai acestui flagel. Însă prezentul studiu se concentrează asupra modului în care acest spectacol violent este surprins pe hârtie sau pânză prin intermediul unor reprezentanți de seamă ai  culturii ruse precum Vasili Grossman,  Lev Tolstoi  sau Vasili Vereșciaghin. Este un „spectacol” oferit umanității ca o lecție de istorie din care să extragă învățăminte, dedicat „tuturor marilor cuceritori din trecut, prezent și viitor.”Cuvinte-cheie: război, efecte distructive, umanitate, literatură, pictură.

Despre Putin și dezastruoasa sa politică pentru grosul rușilor mi-am spus părerea în textul Putinisme urât mirositoare. Însă cum aroganța, prostia și nesimțirea celor mai mulți dintre cârmuitori sunt nelimitate, așa încât constituie generoase subiecte de tristă reflecție pentru oamenii cu scaun la cap, aflu de pe internet (taman în actuala și inegala încleștare dintre omenirea panicată și coronavirusul invizibil/imprevizibil) că ortacii lui Putin din Dumă, majoritari și la fel de slugarnici precum odioșii lor predecesori din perioada stalinistă, lucrează de zor la înlocuirea Constituției cu una care să-i permită kaghebistului, deja cu prea multe mandate de președinte eminamente oligarhic, să poată candida și, desigur, prin câștigarea flagrant nedemocratică a alegerilor, să dețină puterea supremă încă vreo două decenii de-acu încolo. Adică exact perioada necesară ca, el și ciracii lui, să nu dea nimănui socoteală de uriașele și sfidătoarele lor averi curat murdare: palate ca-n povești, avioane și iahturi ca ale nababilor arabi, miliarde de dolari în conturi secrete și în diverse acțiuni etc.

chFericirea noastră se bazează exclusiv pe sănătate, iar sănătatea depinde de (1) ce mâncăm, (2) când mâncăm, (3) cum mâncăm și (4) cât mâncăm, fapt pentru care trebuie să ne hrănim sănătos, nu cu îmbuibarea care ne îmbolnăveşte, ne întunecă mintea şi ne produce moartea !
Faptul că „Fericirea noastră se bazează exclusiv pe sănătate” este un adevăr care nu mai trebuie demonstrat.
Arthur Schopenhauer, în „50 de reguli de viaţă. Arta de a fi fericit” , a redat, prin „Regula de viaţă nr. 32”, în mod strălucit acest adevăr axiomatic:
„Nouă zecimi, cel puţin, din fericirea noastră se bazează exclusiv pe sănătate. Căci în primul rând buna noastră dispoziţie de ea depinde. Acolo unde sănătatea este prezentă, circumstanţele cele mai neplăcute şi cele mai potrivnice par mai uşor de suportat decât cele mai fericite în care sănătatea proastă ne face morocănoşi şi neliniştiţi. Să comparăm modul de a privi aceleaşi lucruri în zilele cu sănătate şi bună dispoziţie faţă de cele cu sănătate şubredă. Ceea ce ne face fericiţi sau nefericiţi este nu ceea ce lucrurile sunt în contextul aparent al experienţei, ci ceea ce sunt ele în cadrul concepţiei pe care o avem.