La 1 iulie 1822 au fost restabilite domniile pământene, prin numirea de către Poarta Otomană a lui Ioan Sandu Sturdza în Moldova şi a lui Grigore Ghica în Ţara Românească.
Imperiul Otoman a pus capăt domniilor fanariote în urma unui şir lung de consecinţe politice şi economice ale administraţiei străine în Ţările Române.
Considerată o formulă salvatoare de către Sublima Poartă, domnia fanariotă cel puţin în ultimul sfert de veac al duratei sale a produs şi mai multă corupţie, instabilitate politică şi regres economic în dauna Imperiului Otoman.

Revoluţia condusă de Tudor Vladimirescu a fost punctul terminus al stăpânirii fanariote.  Filiaţia domnilor greci cu Rusia ţaristă şi dezvoltarea unei reţele subversive anti-otomane pe cuprinsul Peninsulei Balcanice a contribuit în parte la decizia sultanului de a reintroduce domniile pământene.

Nu în ultimul rând, solicitarea insistentă a boierimii române de a reveni la situaţia sa de dinainte de instalarea domnitorilor fanarioţi. Memoriile către viziri şi sultan au fost numeroase şi au arătat starea disperată a societăţii româneşti din cele două Principate.

tiare familia regala a romaniei 1024x583Dincolo de frumusețea lor, de valoarea lor pur estetică și de piață, bijuteriile au o multitudine de semnificații și sunt purtătoarele unor mesaje influențate de cutume, de protocol, de propaganda vizuală, precum și de imaginea simbol a persoanei care le poartă. În plus, bijuteriile oferite pe tot parcursul vieții unei suverane constituie un itinerar al descendenței sale și, în același timp, un cod al puterii în proximitatea căreia se situa regina.
O parte dintre bijuteriile unei regine sunt primite ca moștenire de familie, la botez, aniversări, unele sunt oferite în cadrul ritualului „corbeille de mariage” (cadouri de căsătorie trimise de logodnic viitoarei soții), altele provin din diferite solemnități sau sunt daruri oferite pur și simplu de-a lungul vieții.
Istoricul și criticul literar Simona Preda a analizat trei tiare – primele două dintre ele pierdute, se presupune, odată cu tezaurul, iar una încă prezentă în cadrul Familiei Regale din România.

isaac newtonRețeta unui medicament bizar împotriva ciumei, gândit de Newton, este scoasă la licitație.
Isaac Newton era de părere că un medicament care folosea corpul unei broaște ar putea trata ciuma.
Sir Isaac Newton a intrat în istorie pentru contribuția sa în domeniul fizicii, legile mișcării propuse de către acesta dominând dezbaterile științifice de-a lungul a mai multor secole, chiar și în prezent. Munca acestuia nu s-a concentrat mereu asupra fizicii și, după cum explică istoricii și biografii săi, acesta a avut și preocupări care astăzi nu se încadrează în ceea ce am numi știință.
Mai exact, Newton a fost interesat de alchimie, încercând să facă o piatră filozofală și, după cum arată o serie de documente scrise de el, care acum sunt scoase la licitație, chiar și de tratarea ciumei, notează Live Science.

chGeniul binelui este definit ca fiind persoana care are o înzestrare cerebrală și spirituală caracterizată printr-o activitate creatoare ale cărei rezultate au o mare însemnătate benefică pentru o ţară și chiar pentru întreaga omenire.
Geniul răului este definit ca fiind persoana care are o înzestrare cerebrală și spirituală caracterizată printr-o activitate creatoare ale cărei rezultate au produs mari tragedii pentru o ţară și chiar pentru întreaga omenire.
Succesul unui geniu al răului constă în capacitatea, ambiţia și plăcerile nelimitate ale acestuia:
1) de cuceri; a cuceri înseamnă a ucide; cei mai mari „cuceritori” au fost și cei care au ucis cei mai mulţi oameni nevinovaţi;
2) pentru setea de putere;
3) spre narcisism; dorinţa de putere personală constituie la aceştia o stare patologică, de boală;
4) admirație și dragoste exagerată față de propria sa persoană fizică, constituind și aceasta o stare patologică.

vn       Anul 1889, anul de doliu al literaturii noastre, a dus la cele veşnice, printre chemaţii destinului, trei buni prieteni: Mihai Eminescu, Veronica Micle şi Ion Creangă.
          Primul care a plecat a fost poetul, în 15 iunie 1889, total nepregătit pentru o astfel de călătorie, la cei 39 de ani pe care-i avea. Nici astăzi nu ştim, exact, cum a fost!
         Frumoasa poetă despre care fiica sa, Virginia, scria: „Mama a fost plină de viaţă, plină de farmec, frumoasă, dansa perfect şi avea o voce superbă. În societatea aleasă pe care o vizita, din cauza acestor calităţi, făcea umbră întotdeauna în jurul celorlalte femei”, la aflarea tristei întâmplări, face primul pas către linişte, devenind măicuţă într-o chilie a Mânăstirii Văratec, căreia-i donase o parte din avere.
          Singură, sfâşiată de durere, la numai câteva luni de la moartea lui Eminescu, în noaptea de 3/4 august 1889, înlesnindu-şi zborul cu un dram de arsenic, la ora la care slujba atingea momentul legăturii cu Cerul, îşi înalţă sufletul spre El.
Vestea cutremură altarul ceresc!