Cuprins:
1. Precizări preliminarii
2. Picătura streşinii
3. Distanţa minimă între construcţii
4. Distanţa minimă pentru arbori
4.1. Pentru arborii plantați până la 31 septembrie 2011, dată până la care a fost în vigoare „Vechiul Cod civil”
4.2. Pentru arborii plantați după data de 1 octombrie 2011, dată după care a intrat în vigoare „Noul Cod civil”
Tabelul nr. 4.1. Diferența contradictorii dintre prevederile din Codul civil față de cele din Legea nr. 348/2003
Anexa nr. 4.1. Exemplu de prevederile legale neclare, confuze, aberante din Legea nr. 348/2003
- Detalii
- Scris de N. Grigorie Lăcrița
Printre modurile de a enunța contrastul dintre Unul ideal şi multiplele lui copii, se află şi acela de a putea spune că primul e imobil, iar celelalte mobile (TIMEU, 28.).
Prin urmare, influența frumosului în sine asupra sufletului se poate exprima în termeni de mişcare, conform genezei artei umane.
Astfel, Platon reia, într-o manieră fabulatorie, părerea obştească după care arta dansului şi a cântecului marchează trecerea de la răcnetul animalic şi de la țopăiala şi săriturile infantile întâmplătoare la mişcările ritmice instituite şi conduse de căre Apolo şi Muze la marile serbări(LEGILE, II, 653, 654).
Chiar dacă după opinia lui Platon repausul este preferabil exhibării, expunerii demonstrative la modul public a oricărui soi de mişcare, este totuşi o mare diferență în privința perfecțiunii între diferitele feluri de mişcare, deoarece, în ultimă instanță, ordinea în mişcare este o imitare a stabilității.
- Detalii
- Scris de Valentin Lupea
Citește mai departe: MARGINALII (30) - MIŞCAREA UNIFORMĂ ŞI SIMȚURILE AJUTĂ ARMONIA
În primul rând, frumosul în sine e stabil (BANCHETUL, 211). Frumusețile multiple se nasc şi pier. Niciun obiect concret, fie fizic, fie spiritual, pe care l-am putea elogia numindu-l frumos, nu ar putea rezista la această încercarea a permanenței frumuseții absolute. Trupurile şi podoabele, legile şi deprinderile omeneşti, ştiințele, oricât de bune, de frumoase şi de adevărate ar fi ele, sunt totuşi mărginite şi pieritoare.
Pentru Platon, contrastul dintre idei sau esențe şi existențele sau cazurile particulare implică, de fiecare dată, opoziția dintre Unul neschimbător şi Multiplul schimbător.
În cazul ideii de frumos, constanța caracterului ei are o semnificație deosebită pentru un suflet în formare. Cerința noastră cea mai intimă este de a ne prelungi şi stabiliza binele sau ceea ce suntem în esență (Ibid.,206, 207e-d.). Această necesitate instinctivă, care nu este altceva decât lucrarea lui Eros în sânul nostru, îi apare în chip vag conştiinței noastre cotidiene drept o năzuință după viața nemuritoare, o năzuință către nemurire, care se manifestă la rându-i în noi ca îndemnuri de a procrea, deoarece prin generaţiile ce izvorăsc din pântecele noastre ne zugrăvim pe noi înşine ca tipuri nemuritoare.
- Detalii
- Scris de Valentin Lupea
Citește mai departe: MARGINALII (29) - FRUMOSUL ESTE NEPIERITOR
„Explicaţia şi comprehensiunea
nu constituie polii unui raport de excluziune,
ci momentele relative ale unui proces complex
care ar putea fi numit interpretare." (Paul Ricœur)
Abstract: The communicative imperatives of the contemporary world impose upon the return of the textual & discursive complexes in the essence of present formative programs, with the vast problematic lying at the both her moments, comprehension and interpretation, at the intersection of some reference subjects like “the death of ideologies”, the priority of hermeneutics as a practical philosophy in the present, when the interpretation seems to became “the only game in town” (Stanley Fish). Our intention is to capture some new modeling elements in order to continue our first part of this article able to render the features of the interpretative strategies for a structuring pattern of the great textual or discursive complexes in its double dimension: as a cognitive model and as a legitimate cultural negotiation pattern.
- Detalii
- Scris de Eva Monica SZEKELY
Citește mai departe: (Re)Lectura comprehensivă vs. (re)lectura interpretativă. Aplicaţii
Socrate se încumetă să găsească el însuşi o definiție pentru acest termen, motiv pentru care se apropie, fără să-l atingă, încet, încet, de conceptul pe care îl explicitează dialogurile târzii. Astfel, frumos este tot ceea ce poate să-şi împlinească bine rostul propriu, sugerează el; aşadar, nu s-ar putea oare ca frumosul să fie o funcție îndeplinită cu succes?(HIPPIAS MAIOR, 295c-d, traducere parțială de Constantin Noica în ARTE POETICE). Însă, nu întârzie să constate faptul că şi această definiție trebuie amendată pentru că nimeni dintre noi nu ar accepta să laude ṣi să socotească drept nobilă acea destoinicie de a face rău.
Ar fi posibil ca frumosul să fie "prielnicul". Aici întâlnim o prefigurare a tezei platonice conform căreia frumosul este binele.
Se va ajunge la un impas cu această definiție, din cauza distincției dintre puterea producătoare si produsului finit.
Dacă frumosul este cauza binelui, binele şi frumosul se deosebesc în aceeaşi măsură în care tatăl se deosebeşte de fiu sau autorul de opera sa. În consecință, şi frumosul trebuie să difere de bine, ca o necesitate, adică trebuie să fie un nou-bine, concluzie inadmisibilă (Ibid., 296 c-d).
- Detalii
- Scris de Valentin Lupea
Citește mai departe: MARGINALII (28) - SEMNIFICAȚIA TERMENULUI "KALOS"(2)