1. Ubicuitatea geografică a lupului

    Din punctul de vedere al habitatului, Lupul (Canis lupus) era – și încă mai este –  foarte bine răspândit în toată emisfera nordică a globului terestru, a fost chiar cea mai răspândită specie dintre toate mamiferele de pe pământ. Singurul său prădător natural este tigrul (problema se pune doar în Asia), dar lupul a pierdut lupta inegală cu omul în unele zone precum America de Nord, Europa Occidentală, India sau Japonia, locuri în care specia este pe cale de dispariție sau chiar a dispărut, fiind vânată necontrolat până spre sfârșitul secolului XX.
    Lupul este un vânător inteligent și feroce,

shaw La 18 noiembrie 1926, George Bernard Shaw refuză sa accepte banii pentru Premiul Nobel, spunând: "Pot să-l iert pe Alfred Nobel pentru că a inventat dinamita, dar numai o persoană diabolică a putut să inventeze Premiul Nobel".
George Bernard Shaw (n. 26 iulie 1856, Dublin – d. 2 noiembrie 1950, Ayot Saint Lawrence) a fost un scriitor irlandez, laureat al premiului Nobel pentru literatură în 1925, considerat de unii critici ca unul din cei mai importanţi dramaturgi de limbă engleză de la William Shakespeare. Shaw s-a făcut cunoscut atât ca autor de piese de teatru, cât şi în calitate de critic de artă şi publicist politic.
Popularitatea lui a crescut cu fiecare nouă piesă, iar la sfârşitul secolului Shaw era deja cunoscut ca cel mai de seamă dramaturg al timpului.

nCuprins:
1. De ce este importantă cunoașterea noțiunii de „rudenie” și a modului în care se stabilește aceasta până la un anumit „grad de rudenie”
2. Actele normative care definesc rudenia și gradul de rudenie
3. Exemple, cu comentarii, din care se înțelege esența noțiunilor rudenie și grad de rudenie
Schema nr. 1
3.1. Linia de rudenie
3.2. Gradul de rudenie
3.2.1. Rudenia în linie dreaptă
3.2.2. La rudenia în linie colaterală
4. Alte precizări.
5. Rudenia este pe cale de dispariție în viitor ?
Bibliografie: 1. Acte normative. 2. Articole. 3. Site-uri.

Rezumat: Din prevederile Codului civil, art. 405 și 406,  rezultă că: 1) gradul de rudenie se stabileşte numai după numărul naşterilor; 2) numai o naștere (singura care face legătura de sânge între două persoane) generează un grad de rudenie; 3) nu se poate stabili un grad de rudenie în afara unei naşteri, a unei legături de sânge, în nicio condiţie şi sub nicio altă formă, neexistând excepţii.

p    Spui procesualitate și gândul te duce de îndată atît la procesie (creație), cât și la eterna frământare a Universului, pe drumul de necuprins al acestuia spre armonie și în hotarele de negândit ale perfecțiunii. Și iată că încercarea îndrăzneață de a gândi negânditul, ne oferă din capul locului motive de poticnire. Păi cum altfel, când am pus alături (în aceeași frază) mișcarea/neliniștea și perfecțiunea, știut fiind faptul că Perfecțiunea este Dumnezeu și că El este într-o atare măsură Inegalabilul, încât nu mai are nevoie să se gândească nici măcar pe Sine. Ceea ce înseamnă că nu prin gândire sau mișcare Își impune omnipotența și omniprezența binefăcătoare, ci prin prin eternul Său prezent supratemporal, totuna cu repausul panteist! La fel de bine se știe că nu logica umană este calea pe care trebuie s-o urmeze cel ce plonjează în transcendență pentru a se apropia pas cu pas de Absolut (Hegel spunea că Dumnezeu sporește necontenit pe seama contrariului Său), ci îndestulătoarea parte din metalogica divină, încorporată în credința sinceră.

foc pestera stramosi 180Imediat ce oamenii timpurii au înțeles cum să îmblânzească focul, pentru a găti, pentru a-și încălzi adăpostul, pentru a extinde lumina zilei și pentru a ține prădătorii la distanță, unii cercetători cred că această abilitate s-a răspândit cu repeziciune.
Dacă cercetătorii au dreptate, asta ar putea însemna că populațiile de oameni timpurii din Africa, Europa și Asia făceau schimb de cunoștințe în urmă cu cel puțin 400.000 de ani, cu mult timp înainte ca oamenii moderni să se răspândească în afara Africii și înaintea apariției primului caz de „difuziune culturală” din istorie.
„Până acum, am considerat cu toții că difuziunea culturală a început în urmă cu 70.000 de ani atunci când oamenii moderni, Homo sapiens, au început să se răspândească. Însă, dovezile în privința utilizării focului pare să arate că acest eveniment a avut loc mult mai devreme”, a explicat Katharine MacDonald, arheolog la Universitatea Leiden din Țările de Jos.