engelsPe 5 august 1895, la Londra, a încetat din viaţă filozoful german Friedrich Engels. El a fost cel care a dezvoltat teoria comunistă împreună cu Karl Marx.
Engels s-a născut în oraşul Barmen din Renania la 28 noiembrie 1820. A urmat şcoala din Barmen şi apoi liceul din Elberfeld. În 1841 a venit la Berlin pentru a audia cursurile de la Universitatea din Berlin. În acest timp, în ceea ce priveşte concepţiile sale filozofice, Engels s-a apropiat de hegelienii de stânga, iar în politică era democrat-revoluţionar. La sfârşitul anului 1842 pleacă în Anglia, la Manchester, unde cunoaşte viaţa şi felul de trăi al muncitorilor şi intră în legătură cu liderii mişcării muncitoreşti engleze. În Analele franco-germane, editate la Paris de Marx şi A. Ruge, publică lucrarea Schiţa unei critici a economiei politice (1844), potrivit Ipedia.
În august 1844, Engels, în drum spre Germania, se întîlneşte la Paris cu Marx. Acum începe prietenia dintre ei, care, după cum scria Lenin, "întrece cele mai mişcătoare legende ale anticilor despre prietenia dintre oameni“. Rodul teoretic al întâlnirii lor a fost lucrarea comună Sfînta familie. În 1845 Engels publică Situaţia clasei muncitoare din Anglia, iar între 1845-1846 elaborează împreună cu Marx, care se află expulzat la Bruxelles, Ideologia germană.

ch„Nu trebuie nici geniu, nici taine, nici minuni pentru a da legile raţiunii: e de ajuns o minte luminată şi o judecată simplă”. (Pitagora, Legile morale şi politice.). Fericite vremuri vor fi acelea în care vom avea politicieni, parlamentari şi guvernanţi care vor fi în stare „a da legile raţiunii”.
„Nu supunere popoarelor este ceea ce lipseşte legiuitorului. Legiuitorilor! Voi sunteţi aceia ce nu ţineţi seama cum se cuvine de nevoile poporului”. (Pitagora, Legile morale şi politice).

Curtea Constituţională a constatat, și constată, frecvent, neconstituţionalitatea a numeroase prevederi legale, sau a unor legi în ansamblul lor, atât prin critici de natură extrinseci (care își are originea în afara textului legii), cât și prin critici de natură intrinseci (care își are originea interiorul legii, în textul său)..

ch„O lege bine gândită nu lasă loc mai multor interpretări”. „Optima lex est quae minimum iudici seu arbitrio iudicisrelinquit”. (Cea mai bună lege este cea care lasă cât mai puţin loc judecătorului sau aprecierii judecătorului).
„Ordinea este prima lege a universului”. (Alexander Pope – Essay on Man).

Asupra conceptul de „legea în sens larg” au existat, și mai există și în prezent, în literatura de specialitate numeroase și foarte diferite puncte de vedere.
Chiar și în unele acte normative acest concept a lăsat, și mai lasă loc la interpretări diferite.
Conceptul de „legea în sens larg”, a fost clarificat prin „Decizia Curţii Constituţionale nr. 799 din 17 iunie 2011 asupra proiectului de lege privind revizuirea Constituţiei României”, publicată în Monitorul Oficial  nr. 440 din 23 iunie 2011, în care se prevede:

chÎn activitatea practică există frecvente cazuri în care punctele de vedere sunt diferite cu privire la stabilirea anului în care o clădire:
1) a fost dată integral în folosinţă,
2) a fost dată parţial în folosinţă,
3) a fost extinsă prin adăugiri sau supraetajări,
4) a fost reconstruită (transformată) în diferite proporţii,
5) nu i se cunoaşte anul construirii.
Cum reglementarea acestor probleme se face prin mai multe acte normative, uneori cu prevederi diferite, consider că este necesar să fie avut în vedere și Manualul pentru recensământul din anul 2011, în care se prevede (sublinierile îmi aparţin):

Iulia Maria Ciherean 2Anii 1973 și 2018

           Am ales să îmi îndrept atenția spre Revista Vatra, pentru a ilustra tema identității, în vederea identificării asemănărilor și/ sau eventualelor deosebiri dintre numerele publicate în doi ani neconsecutivi, la o diferență considerabilă, de 45 de ani. Vatra a apărut pentru prima dată în 1 ianuarie 1894, la București și a fost fondată  de Ion Luca Caragiale, George Coșbuc și Ioan Slavici, ,,de altfel, revista era tipărită pe banii socrului lui Coșbuc la editura lui C. Sfetea.” Era o publicație culturală de orientare tradiționalistă, în descendența Daciei literare (1840) și Tribuna (1884-1903), care a apărut la București, bilunar, între ianuarie 1894- august 1896, având un tiraj de 44 de numere nedatate. Deși revista apărea la București, ea se adresa în special intelectualității din Ardeal. Vatra avea un ,,ton romantic, evocator, care plasează revista în rândul publicațiilor presămănătoriste (alături de Povestea vorbei, Albina, Floare-albastră, Pagini literare, Curierul literar).”