cnstFlorin Constantiniu (n. 8 aprilie 1933, București – d. 13 aprilie 2012, București) a fost un istoric român, membru corespondent (din 1999) al Academiei Române.
În anul 2006 a fost ales membru titular al Academiei Române.
A fost cercetător științific principal la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga".
A fost distins cu premiul Nicolae Bălcescu al Academiei Române în 1972.
A publicat studii despre diferite perioade ale istoriei și a abordat diverse direcții de cercetare.
Este cunoscut, în special, ca autor al cărții „O istorie sinceră a poporului român," în care afirmă, În atâtea cazuri, păcatele de azi sunt păcatele de ieri, repetate, agravate, tocmai pentru că au fost ascunse, iar istoricii, de teamă că li se va reproșa lipsa de patriotism, au preferat să tacă, spunea însuși autorul despre această lucrare de sinteză.

Detalii

l          După Aristotel, care a murit în anul 322 (î.Hr), următorul nume de primă mărime în  estetică este Plotin (204 - 269, d.Hr.).
          Dacă ne punem retorica întrebare, oare ce s-a întâmplat atunci cu aceste mai bine de cinci veacuri câte s-au scurs între ei? Răspunsul probabil va fi acela că absența marilor teorii nu s-a datorat, cu siguranță, vreunei neglijări a locului ocupat de artă în viața omului în decursul perioadelor alexandrină și romană.
          Din contră, cele două perioade se numără printre cele mai însemnate epoci din istoria civilizației occidentale în privința creării și aprecierii operelor de artă.
          Producția de clădiri, picturi şi statui frumoase a ținut pasul cu expansiunea şi bogăția crescută a Romei.
          Plutarh observă în legătură cu Domițian faptul că numai vederea unei singure coloane din palatul acestuia sau din una dintre băile lui, precum și din apartamentul unei concubine ar fi smuls exclamația: "Nici pios, nici însuflețit de-o nobilă râvnă nu ești, ci bolnav; mania ta este să clădeşti; asemeni vestitului Midas, doreşti ca sub atingerea ta totul să devină aur și piatră"(BIOGRAFII, I, ed. Loeb, vol. I, p.543).
          În ceea ce priveşte partea literelor, splendoarea epocii lui Augustus devine proverbială.

Detalii

Nicholas of RomaniaÎn data de 10 aprilie 1937, Principele Nicolae, fiul Regelui Ferdinand și al Reginei Maria, a fost decăzut din rangul de membru al familiei regale, printr-un decret regal, ca urmare a căsătoriei morganatice cu Ioana Dumitrescu-Doleti.
El s-a exilat în același an, sub numele de Nicolae Brana.
Principele Nicolae al României (alternativ Nicolae Brana; n. 5/18 august 1903, Sinaia, Prahova, România – d. 9 iulie 1978, Madrid, Noua Castilie⁠(d), Spania) a fost cel de-al doilea fiu al Regelui Ferdinand I și al Reginei Maria, fratele mai mic al Regelui Carol al II-lea și unchi al Regelui Mihai I al României.
Principele Nicolae a jucat un rol politic activ între anii 1927 – 1930, când a făcut parte din Consiliul de Regență care conducea țara în numele Regelui minor Mihai I.
Nicolae a întâmpinat cu satisfacție întoarcerea fratelui său în țară și preluarea tronului României (așa-zisa Restaurație a lui Carol al II-lea), ceea ce i-a permis să se dedice pasiunilor sale.

Detalii

serban cantacuzino 2    Avea dreptate Nicolae Iorga când spunea, în urmă cu aproape un veac, că „Un popor care nu-și cunoaște trecutul, e condamnat să-l repete” (bineînțeles, cu toate derapajele sale politico-ideologice și economico-sociale). Îndeosebi astăzi, în epoca democrației după ureche (bogații tot mai bogați și săracii tot mai săraci, aparenta libertate a cuvântului și a votului, imbecilizarea programată și crima ridicată la rangul de diplomație), când – cel puțin pe meleagurile mioritice postdecembriste – istoria contrafăcută, adică scrisă/comandată de învingători (în perioada postbelică de staliniști, astăzi de globaliștii sionisto-corporatiști), nu numai că este în mod intenționat distorsionată (de pildă, întreaga epocă legionară și antonesciană, cu bune și cu rele, a fost decretată „criminală” de către torționarii politico-ideologici ai prezentului demonocratic, așa că în continuare este țintuită la stâlpul infamiei alogene), dar riscă, împreună cu geografia și alte materii „neproductive” pentru sexologie și afacerism să fie izgonite din viitoarea programă școlară de istoria holocaustului, geografia banului și „știința” divertismentului digital.

Detalii

dochiaOricât mi-aş dori, cu rândurile care urmează nu bat la porţi deschise. Sensul întâmplărilor de-a lungul istoriei pare destul accesibil cunoaşterii:  fiinţa umană a inventat scrisul, apoi a folosit suporturi manipulabile - piatră, argilă, lemn, papirus, pergament, scoarţă de mesteacăn [1], mătase, hârtie, ecran (medii digitale) – pentru a-l păstra şi a transmite informaţia mai departe, spre viitor. Parcursul nu a fost lipsit de obstacole, trecerile fiind de fiecare dată încărcare de controverse, vocile cassandrelor sunt mereu neobosite, capacitatea de invenţie a omului este mereu însoţită de frâna conservatorismului, scepticismului,  nepăsării, relei voinţe şi mai ales a intereselor economico-financiare ale elitelor conducătoare ale societăţilor. Chiar în clipa în care citiţi aceste cuvinte, sute de mii de patente de invenţii, foarte multe dintre ele revoluţionare, sunt blocate în arhivele bine secretizate ale marilor corporaţii multinaţionale, care, de altfel, controlează şi guvernele. Ceva le mai scapă printre degete, sunt minţi luminate, care mai gândesc şi în perspectivă, aşa că omenirea face în fiecare zi câţiva paşi mici spre… Spre ce? Încotro? Deja sunt pe cale de a devia de la ceea ce mi-am propus să prezint aici şi acum! Cert este că, aproape pe neobservate, de vreo jumătatea de secol, lumea se schimbă iremediabil.

Detalii

  1. Romulus Vulpescu a fost strungar, parlamentar și membru al CNA
  2. Ileana Vulpescu - o prozatoare distinsă (și) cu Ordinul Național „Steaua României”
  3. Iancu de Hunedoara, cel mai vajnic adversar al turcilor din prima jumătate a secolului al XV-lea