vlad tepes 002La 22 august 1456, Vlad Ţepeş devine domn al Ţării Româneşti.
Erou national pentru romani, vampir sangeros pentru celelalte popoare, Vlad Tepes este, cu siguranta, unul dintre cele mai controversate personaje ale istoriei. Imaginea lui Vlad Tepes este atat de mult invaluita in mister incat, astazi, nimeni nu mai poate spune exact unde se termina legeda si unde incepe istoria.

Dracula – nasterea unui mit

Fiu al lui Vlad al II-lea Dracul, guvernatorul Transilvaniei din ordinul regelui ungar Sigismund, si nepot al marelui voievod roman Mircea cel Batran, Vlad al III-lea Tepes se naste in 1431 in fortareata Sighisoarei.

Crescut sub ocrotirea parintilor pana la varsta de 11 ani, tanarul print este luat ostatic impreuna cu fratele sau mai mic Radu de catre sultanul Murad al II-lea, ca semn al obedientei tatalui sau, ajuns principe al Valahiei.

chinNouă locuinţe vechi de aproximativ 6000 de ani sunt cercetate de arheologi români şi chinezi în localitatea ieşeană Dobrovăţ. Cu dalta şi cu peria, aşa caută arheologi români şi chinezi, dar şi voluntari, urme ale culturii Cucuteni, potrivit Mediafax.
 În urmă cu trei ani, un bărbat din Dobrovăţ găsea în pădure câteva bucăţi de ceramică de Cucuteni. I le-a arătat unui prieten arheolog, iar acum, în Pădurea Buda, aflată la marginea comunei, se fac săpături într-un sit arheologic de aproape două hectare.
Primele cercetări arată că acolo sunt nouă locuinţe vechi de aproximativ 6000 de ani. Însă, specialiştii români sunt ajutaţi de cei chinezi şi asta pentru că împreună încearcă să afle care este legătura dintre cultura Cucuteni şi două culturi chineze, foarte asemănătoare.
„Eram în trecere. Mă duceam să aduc apă. Mi s-a părut că văd ceva mai suspect în pământ şi am scos un ciob. Era pictat. A ieşit şi o coadă de lingură cu gaură. Le-am pus într-o pungă şi le-am dus acasă., povesteşte Constantin Iascu, un localnic din Dobrovăţ, despre cum a găsit câteva bucăţi de ceramică de Cucuteni în pădurea din Dobrovăţ.

ch„Ticăloşia câtorva este o nenorocire pentru toţi”. (Syrus, 663).
 „Toate încep să fie nesigure de îndată ce ne îndepărtăm de drept”. (H. Grotius).

Cuprins:
1. Abuzul de drept: noţiune, sens, conţinut, reglementare.
2. Esenţa problemei în discuţie.
Anexa nr. 2/1. Situaţia comparativă a prevederilor cu privire la impozitarea clădirilor, a terenurilor și a mijloacelor de transport 1) din „Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal”, și 2) din „Legea  nr. 227/2015 privind Codul fiscal”.
3. Efectele generate de prevederile din „Legea  nr. 227/2015 privind Codul fiscal” cu privire la impozitarea clădirilor, a terenurilor și a mijloacelor de transport, admise de Curtea Constituțională ca fiind constituţionale.
4. Exemple prin care se demonstrează că prevederile criticate sunt atât aberante, inechitabile, absurde și discriminatorii, cât şi  neconstituţionale.
5. Argumentele în baza cărora se demonstrează că prevederile criticate încalcă grav art. 16, art. 44 și art. 56 din Constituţia României.
5.1. Argumentele în baza cărora se demonstrează că este încălcat „Art. 16. Egalitatea în drepturi” din Constituţia României.
5.2. Argumentele în baza cărora se demonstrează că este încălcat „Art. 44. Dreptul de proprietate privată din Constituţia României.

ch„Aceasta este soarta celor lacomi de câştig; lăcomia le aduce pierderea vieţii.”. (Pildele lui Solomon 1:19). Omul lacom e nepăsător faţă de suferinţele săracilor pe care-i apasă şi a căror viaţă poate că o scurtează fie prin lipsuri, fie prin violenţă, fie prin diferite practici economice și/sau comerciale. Aceste avertizări arată că lăcomia îmbogăţirii generează numeroase şi grave consecinţe negative rele în întreaga societate.
 „Pune-ţi un cuţit la gât, dacă tu eşti lacom.”. (Pildele lui Solomon 23:2). În sfatul acesta, „în gât”, nu există ideea de sinucidere, ci mai degrabă se exprimă nevoia de a ucide lăcomia.

Cel cuprins de lăcomia îmbogăţirii face din acumularea de bunuri materiale și / sau de bani un scop al vieţii sale, trecând cu vederea nevoile sufletului; pe cât îi creşte averea ,pe atât slăbeşte sufletul.
Numeroase și grave sunt problemele de sănătate sufletească și trupească cu care se confruntă o foarte mare parte dintre „bogaţii lumii” din cauza lăcomiei îmbogăţirii, adică din cauză că în prima parte a vieţii îşi cheltuiesc sănătatea pentru avere, iar în cealaltă jumătate, îşi cheltuiesc averea pentru sănătate.
Lăcomia îmbogăţirii nu include, în niciun caz și sub nicio formă, acele persoane care au ajuns să deţină bogăţii, putere în societate, glorie, funcţii, titluri (1) prin puterea minţii lor, (2) care au fost dedicate muncii, (3) care au trudit în deplină corectitudine și legalitate. „Dacă un om mănâncă şi bea şi trăieşte bine de pe urma muncii lui, acesta este un dar de la Dumnezeu.”. (Biblia, Ecclesiast 13:13).

czMutații în dramaturgie

Compania teatrală este formula în interiorul căreia are loc cercetarea. Munca împreună cu aceiași actori, desfășurată într-un timp îndelungat, asigură condițiile absolut necesare declanșării unui traseu al descoperirilor. Molière operează modificări în textele pieselor sale în funcție atât de relațiile pe care le are cu actorii lui, membri ai Trupei lui Monsieur, cât și de reacțiile spectatorilor, în timpul reprezentațiilor. Carlo Gozzi muncește cu actorii Companiei lui Antonio Sacchi, pe care îi educă, „... Gozzi ajunge să fie nelipsit de la repetiții pe care le supraveghează atent. Dar participarea sa activă nu se reduce numai la nivelul producerii alchimice a spectacolului. El îi instruiește pe actori recomandându-le lecturi obligatorii pentru profesiunea lor; îi învață să deslușească sensurile, să înțeleagă esența și specificitatea rolului reprezentat, contribuie imens la conturarea și formularea deplină a personalității lor umane și artistice. Rolurile create de Gozzi sunt pe măsura actorilor care le întrupează” (Cozma 2005: 80).
Emblematice, în acest sens, sunt colaborările dintre Bertolt Brecht și Berliner Ensemble, Peter Brook și Bouffes du Nord, Jerzy Grotowski și Teatr-Laboratorium, Eugenio Barba și Odin Teatret. Aceste companii teatrale se articulează ca școli de teatru și acoperă un câmp vast al manifestărilor spectaculare. Specific cercetărilor teatrului de secol XX, este înființarea laboratorului de cercetare: Teatr-Laboratorium de la Opole și Wrocław, Laboratorul Nordic de Cercetare a Artei Actorului de la Holstebro, Centrul Internațional de Cercetare Teatrală de la Paris.