Întrucât cele ce urmează să scriu în textul de față, lesne pot fi răstălmăcite de un cititor grăbit, mai puțin instruit sau rău intenționat, mă văd nevoit să-l încep cu câteva precizări lămuritor-preliminare:
    1)Folclorul maramureșean are înțeleapta grijă să-i avertizeze pe toți oamenii că „A fi mare nu-i mirare,/A fi om e lucru mare”.
    2)Cu toate că în dicționare se pune semnul de egalitate între vocație și profesie, eu continui să susțin, așa cum am făcut-o în nenumărate scrieri și discuții, că – cel puțin în cazul preoților și medicilor – vocația/chemarea este o chestiune prioritară, iar prin aceasta integral umană, fapt pentru care n-ar trebui în cazul acestora să aibă ceva de-a face cu grosolanul conținut materialist al profesiei: primii pentru că, ei în primul rând, ar trebui să urmeze cu dragoste, devotament și osârdie porunca biblică „Nu vă strângeți comori pe pământ, unde le mănâncă moliile și rugina, și unde le sapă și le fură hoții” (Matei 6/19), căci „este mai ușor să treacă o cămilă prin urechea acului, decât să intre un bogat în împărăția lui Dumnezeu” (Matei 19/24), ceilalți pentru că , în virtutea jurământului lui Hippocrate și a spusei celebrului medic clujean Iuliu Hațieganu („Medicina este știința și conștiința încălzite de iubirea față de oameni”), ar cam trebui să priceapă, îndeosebi acuma când câștigă mult mai bine ca profesorii sau inginerii, că scopul medicinei, implicit misiunea lor socială de luptători calificați cu diversele suferințe fizice ale semenilor, nu este nicidecum aceea de-a se îmbogăți prin lefuri și peșcheșuri (mită, „atenții”) din ce în ce mai consistente, ci de-a veni în ajutorul tuturor suferinzilor, cu întrega lor pricepere și indiferent de faima, rangul social, starea material-socială, vârsta, sexul, rasa sau religia acestora.

ch„Viaţa este mai mult decât hrana, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea”. (Luca 12:22-23).

O veche filozofie indiană, Ayurveda, spune că „Eşti ceea ce mănânci”, iar faimosul gastronom de origine franceza din secolul al 19-lea, Jean Anthelme Brillat-Savarin a lansat dictonul „Spune-mi ce mănânci ca să-ţi spun cine eşti”.
În acelaşi sens, Dr. Kirschner, în Live Food Juice, precizează că „Alimentele pe care le consumaţi determină în mod semnificativ longevitatea – sau cât de mult vă veţi bucura de viaţă şi cât de reuşită va fi viaţa pe care v-o faceţi singuri. (Dr. Kirschner, Live Food Juice)”.
Altfel spus, pe zi ce trece se constată tot mai mult faptul că sănătatea, şi chiar viaţa fiecăruia, depinde, în mare măsură, de (1) ce mâncăm, (2) când mâncăm, (3) cum mâncăm și (4) cât mâncăm, fapt pentru care trebuie să ne hrănim sănătos, nu cu îmbuibarea care ne îmbolnăveşte, ne întunecă mintea şi ne produce moartea !
În zilele noastre, marele pericol pentru sănătate este cauzat cel mai mult de faptul că noi înşine nu respectăm unele reguli elementare pentru a avea o alimentaţie sănătoasă.
Ajungem astfel ca „Jumătate din viaţă ne cheltuim sănătatea pentru avere, iar cealaltă jumătate, averea pentru sănătate”. (Voltaire).

ch „Fiecare om este autorul propriei sale sănătăţi sau boli”. (Buddha).

În prezent există cărţi, ale unor elite mondiale în domeniul sănătăţii, care sunt de foarte mare utilitate pentru viaţă, care, efectiv şi în mod real, ne schimbă viaţa, ne ajută să adoptăm un regim de viaţă sănătos, care sunt decisive pentru prevenirea, stoparea evoluţiei şi chiar pentru vindecarea a numeroase boli, inclusiv a unor forme de cancer.
Somităţi în materie prezintă în aceste cărţi cazuri de persoane cu grave probleme de sănătate, inclusiv cu cancer care, fie au stopat evoluţia bolii, fie chiar s-au însănătoşit, și aceasta numai (1) prin adoptarea unui regim alimentar şi de viaţă sănătos, şi (2) prin mişcare. Dintre studiul temeinic al acestor cărţi am cunoscut personal efectele benefice cu adevărat excepţionale, fapt pentru care îmi permit să le fac cunoscute cât mai multor persoane, spre binele acestora. Este foarte important să ne documentăm și să ne schimbăm modul de gândire deoarece „Nimeni nu poate depăşi o problemă de sănătate dacă foloseşte acelaşi clişeu de gândire care a declanşat afecţiunea”. (Thomas Edison).
1. PATRICK HOLFORD, LIZ EFIONG. SPUNE NU CANCERULUI. GHID DE PREVENIRE ŞI LUPTĂ ÎMPOTRIVA CANCERULUI. Traducere în limba română, Editura Litera, 2011. 540 de pagini, 31,90 de lei. O carte EXCEP’IONALĂ.

andreica     Poporul român nedecis încă de unde vine şi unde pleacă, ce vrea şi ce nu vrea, se află la începutul mileniului 3 în pragul pierderii identităţii şi lipsei de cârmaci şi a lipsei de obiective naţionale până la asimilare şi dispariţie. Poate atunci  îşi va căuta identitatea şi  va renaşte sub o altă formă şi alte obiective de identitate. Ştim că dacii şi geţii au dispărut  sau au luat altă identitate cu alte denumiri ceea ce e totuna cu dispariţia lor. Fondul etnic şi lingvistic geto-dac  a dispărut până la a nici nu le cunoaşte graiul, scrisul ceea ce la puţine populaţii s-a întâmplat. Ce i-a cutremurat atât de puternic pe daci de au dispărut total. Nici chiar după războaie nu puteau să dispară total. Poate incertitudinea lor de a mai exista. Nici o urmă de existenţă în afară de cele de pe columnă, dar şi ele cât sunt certitudine dacă nusunt însoţite de dovezi ale cunoaşterii scrisului şi culturii materiale. Cele atribuite dacilor, puteau fi  construite de alte culturi, alte uniuni de triburi, alte state locale cu alte denumiri. Sau găsit istorici care au pus peceta dacilor deşi deşi dovezile arheologice pot fi ale altcuiva dacă nu sunt însoţite de dovezi concrete lingvistice.  Ce populaţie putea fi aceea care să nu fi lăsat dovezi lingvistice, din scrierea lor în sute de ani de existenţă, şi mai ales una care a lăsat ruie de cetăţi.

srRezumat:Umanitatea s-a confruntat de-a lungul existenței sale mult prea des cu acest fenomen complex care este războiul, i-a cunoscut și îndurat efectele devastatoare și implicațiile majore care i-au marcat parcursul. Literatura și arta în general i-au imortalizat grozăvia, operele elaborate de diferite personalități ale culturii universale rămân martori incontestabili ai acestui flagel. Însă prezentul studiu se concentrează asupra modului în care acest spectacol violent este surprins pe hârtie sau pânză prin intermediul unor reprezentanți de seamă ai  culturii ruse precum Vasili Grossman,  Lev Tolstoi  sau Vasili Vereșciaghin. Este un „spectacol” oferit umanității ca o lecție de istorie din care să extragă învățăminte, dedicat „tuturor marilor cuceritori din trecut, prezent și viitor.”Cuvinte-cheie: război, efecte distructive, umanitate, literatură, pictură.