Cuprins:
1. Un război nuclear ar însemna sfârșitul lumii.
2. Despre genialii cuceritori malefici.
3. Unii umanişti iluştri despre „geniile răului”.
3.1. Jules Verne, în cartea „Castelul din Carpaţi”.
3.2. Cincinat Pavelescu, în poezia „Geniul răului”.
3.4. Adrian Păunescu, în poezia „Suntem pe mâna unor nebuni”.
Concluzii.
Bibliografie
1. Un război nuclear ar însemna sfârșitul lumii
În această perioadă, pericolul unui al treilea război mondial înspăimântă întreaga omenire, care poate fi distrusă, chiar și de mai multe ori, distinct prin fiecare „tip„ de război, precum: război biologic; război chimic; război cu bombele cinetice; război cu super-armele cu fasciculule de particule; război cu armele laser cu energie direcționată sau armele electromagnetice etc. Aceste arme utilizate într-un conflict la scară mondială ar putea distruge omenirea de pe întreaga planetă la fel cum ar fi distrusă de un bombardament nuclear.
- Detalii
- Scris de N. Grigorie Lăcrița
Citește mai departe: Dintotdeauna omenirea a ajuns pe mâna unor mari nebuni
Atunci când prin intermediul interlocutorului său atenian, Platon declară că acceptă criteriul plăcerii pentru muzică, el precizează faptul că da, dar nu chiar plăcerea oricui, dezvăluind imediat afinitatea inerentă a muzicii față de suflet, afinitate sugereată în parte de conceperea muzicii ca imitație.
Arta corală, din care face parte muzica, "e o prezentare imitativă de moravuri, cu întreaga varietate de acțiune şi împrejurare, totul jucat de actori care depind de caracterizare şi interpretare"(LEGILE II 655). Însă, respingerea sau congenialitatea dintre muzică şi suflet, nu este altceva decât atracția sau repulsia a două elemente din interiorul unui singur tot, mai degrabă, decât a două entități distincte, iar muzica plăsmuită, abstracție făcându-se de dispoziția morală pe care o înfățişează, nu este altceva decât o muzica din care sufletul muzicii s-a dus.
Concepția lui Platon despre muzică este mai adecvat exprimată, dacă spunem că ea, muzica se împărtăşeşte din suflet, mai mult decât spunând că îl imită.
- Detalii
- Scris de Valentin Lupea
Rezumat. Orice persoană de pe această planetă, indiferent de țara în care locuiește și/sau muncește, de vârstă, sex, profesie, religie, concepția despre lume și viață, de zestrea sa cerebrală și materială, nu mai poate rămâne indiferentă față de schimbările inimaginabile care vor avea loc în ființa umană. Sunt tot mai mulți oameni de știință care atrag atenția asupra faptului că, dacă omenirea nu va avea capacitatea să conştientizeze, de pe acum, asupra măsurilor care trebuie luate, inteligența artificială va produce schimbări atât de mari care vor ajunge până la a face oamenii nemuritori, dar artificiali, fără a mai fi naturali, care vor fi „entități superinteligente complet nonconștiente, fără viață și fără conștiință”. Un asemenea „om inteligență artificială” va ajunge să constituie chiar și o amenințare pentru existența „omului ființă vie”, care își va trăi și ultima sa dezvoltare.
Cuvinte și expresii cheie: inteligență artificială; inteligență umană; omul ființă vie; omul inteligență artificială; computere (calculatoare); programe informatice (software); roboţi.
- Detalii
- Scris de N. Grigorie Lăcrița
Profesorul Vasile Adamescu, poate fi considerat un geniu care a reușit să deschidă poarta cunoașterii și comunicării, doar prin intermediul unei inteligențe remarcabile, a unei voințe incredibile, folosind la maxim un număr redus de simțuri, respectiv, simțul tactil și olfactiv, ca unice instrumente de explorare și cunoaștere a realității. La naștere, Vasile Adamescu era un copil sănătos, dar la vârsta de 2 ani, în urma unei meningite își pierde complet auzul și vederea, devenind un copil orb și surdo-mut.
După cum putem afla din cartea sa autobiografică „Înfruntând viața”, apărută în două volume la Editura Boema, destinul profesorului Adamescu a stat sub semnul unor încercări și obstacole de neimaginat, dar și al unor reușite de neconceput pentru o persoană care nu aude, nu vede și căreia îi era aproape imposibil să se raporteze la lume și să comunice cu cei din jur. În ciuda experiențelor de viață traumatizante, dl. Vasile Adamescu a fost un om norocos, deoarece a avut prilejul să întâlnească dascăli de excepție, care l‑au educat și au avut răbdarea și priceperea necesară pentru a-l ajuta să descopere lumea și l-au îndemnat să se descopere pe sine, cu ajutorul celorlalte simțuri și a inteligenței sale ieșite din comun.
- Detalii
- Scris de Liliana Moldovan
Citește mai departe: MISTERELE EDUCĂRII UNUI COPIL | EVADAT DIN PEȘTERA ÎNTUNERICULUI ȘI A TĂCERII
Căutarea mulțumirii, căutarea plăcerii în artă, pe lângă faptul că ne despică existența la modul longitudinal, aşa încât asemenea unor valuri ne face să ne înălțăm şi să ne prăbuşim mereu, ne introduce şi o anumită tensiune în fiecare clipă din viața noastră.
Contrastul acesta ațâțător, la fel ca şi tensiunea simultană între plăcere şi durere fac parte din impresia puternică ce însoțeşte asistarea la un spectacol tragic. Asistând la tragedii, oamenii ajung să-şi savureze chiar şi plânsul(FILEB, 48). De asemenea, ridicolul este un complex alcătuit din durerea necazului şi din plăcerea râsului.(Ibid., 50.).
Complexitatea sporită a unor asemenea stări sufleteşti presupune şi o anumită neclaritate corespunzătoare, în sensul că sufletul se tulbură, atras fiind în două direcții în aceeaşi clipă, iar consecința e, fie nebunia liniştită, fie isteria, concluzionează Platon.
- Detalii
- Scris de Valentin Lupea