1 regele arthur legenda 7 febr 2020 shutterstock 140512693 descopeRegele Arthur a intrat în memoria colectivă ca reprezentând un ideal cavaleresc care a dat naştere mai multor legende. De-a lungul timpului, generaţiile l-au apreciat pentru felul în care îşi trata „supuşii": atunci când se adunau, cavalerii săi stăteau la o masă rotundă, fapt ce demonstra că toţi ocupau funcţii egale şi că nimeni nu era mai presus decât ceilalţi, nici măcar regele. Cavalerii Mesei Rotunde au intrat în istorie, ajungând să definească un simbol al egalităţii.

Arthur a fost un războinic din secolul al-V-lea, care ar fi condus lupta împotriva saxonilor. Fiindcă legenda sa continuă să fascineze lumea chiar şi în zilele noastre, istoricul John Matthews ne dezvăluie câteva lucruri mai puţin cunoscute despre aceasta, dintre care:

1. A fost Arthur într-adevăr un rege?

Cu toate că Arthur este cunoscut în întreaga lume drept una dintre cele mai mari personalităţi, fiind numit “regele care a fost şi regele care va fi” ( “the king that was and the king that shall be”), el nu a fost un rege de iure. Acesta ar fi fost comandantul unei forţe de elită de cavaleri şi ar fi condus rezistenţa britanicilor împotriva saşilor şi ai celorlalţi din nordul Europei, undeva prin secolele V-VI d. Hr.

ptrMotto 1: ”Doamne, mare Ți-e grădina!”
Motto 2: Românul întotdeauna ”vede
paiul din ochiul altuia, dar niciodată
bârna dintr-al său!”

 

Strigăm ca din gură de șarpe că străinii ne falsifică istoria, fără să realizăm că cei mai mari falsificatori ai ei suntem chiar noi, românii! Despre acest aspect vin în continuare cu un exemplu concret, și anume, un filmuleț al istoricului Dan Oltean, intitulat pretențios ”Originea dacilor și a romanilor” (”pretențios” fiindcă subiectul nu poate fi nicidecum epuizat în… mai puțin de trei sferturi de oră), și postat pe YouTube la acest link:

 

 

Să analizăm pas cu pas ceea ce spune protagonistul lui, cu precizarea că, după părerea noastră, orice om normal la cap și, cu atât mai mult un istoric cu pretenții ca Dan Oltean, nu poate transforma niște mituri și legende în… adevăruri istorice, fără riscul de a fi cel puțin ridicol.

Ion Nistor 1024x576Ion Nistor, istoric, profesor universitar și om politic, fruntaș al Partidului Național Liberal, este omul care a contribuit mult la realizarea Unirii Bucovinei cu România. Va ajunge peste ani în închisoarea de la Sighet și va muri în sărăcie.

Născut în 4 august 1876, la Vicovu de Sus (judeţul Suceava), Ion Nistor obține, în 1902, licența la Facultatea de Filosofie şi Litere a Universității din Cernăuţi. Devine în 1909 doctor în filosofie și litere al Universității din Viena. După un an de predat la Universitatea din Viena, în 1912 este numit profesor la Catedra de Istorie Sud-Est Europeană a proaspăt înființatei Universități din Cernăuți. De altfel, cursul său inaugural intitulat „Locul românilor în istoria sud-est europeană” îl va determina pe Lucian Blaga, prezent în auditoriu, să afirme: Ion Nistor se numără printre „istoricii ideii și unității naționale”. Nu a fost doar un istoric al Bucovinei, Basarabiei și apoi al întregii Românii, ci și un om al faptelor.

La 1 iulie 1822 au fost restabilite domniile pământene, prin numirea de către Poarta Otomană a lui Ioan Sandu Sturdza în Moldova şi a lui Grigore Ghica în Ţara Românească.
Imperiul Otoman a pus capăt domniilor fanariote în urma unui şir lung de consecinţe politice şi economice ale administraţiei străine în Ţările Române.
Considerată o formulă salvatoare de către Sublima Poartă, domnia fanariotă cel puţin în ultimul sfert de veac al duratei sale a produs şi mai multă corupţie, instabilitate politică şi regres economic în dauna Imperiului Otoman.

Revoluţia condusă de Tudor Vladimirescu a fost punctul terminus al stăpânirii fanariote.  Filiaţia domnilor greci cu Rusia ţaristă şi dezvoltarea unei reţele subversive anti-otomane pe cuprinsul Peninsulei Balcanice a contribuit în parte la decizia sultanului de a reintroduce domniile pământene.

Nu în ultimul rând, solicitarea insistentă a boierimii române de a reveni la situaţia sa de dinainte de instalarea domnitorilor fanarioţi. Memoriile către viziri şi sultan au fost numeroase şi au arătat starea disperată a societăţii româneşti din cele două Principate.

tiare familia regala a romaniei 1024x583Dincolo de frumusețea lor, de valoarea lor pur estetică și de piață, bijuteriile au o multitudine de semnificații și sunt purtătoarele unor mesaje influențate de cutume, de protocol, de propaganda vizuală, precum și de imaginea simbol a persoanei care le poartă. În plus, bijuteriile oferite pe tot parcursul vieții unei suverane constituie un itinerar al descendenței sale și, în același timp, un cod al puterii în proximitatea căreia se situa regina.
O parte dintre bijuteriile unei regine sunt primite ca moștenire de familie, la botez, aniversări, unele sunt oferite în cadrul ritualului „corbeille de mariage” (cadouri de căsătorie trimise de logodnic viitoarei soții), altele provin din diferite solemnități sau sunt daruri oferite pur și simplu de-a lungul vieții.
Istoricul și criticul literar Simona Preda a analizat trei tiare – primele două dintre ele pierdute, se presupune, odată cu tezaurul, iar una încă prezentă în cadrul Familiei Regale din România.