FLOREA MAGDALENA foto 2Mişcarea teatrală românească în Transilvania, îşi are originea în mişcarea culturală cunoscută sub numele de Şcoala Ardeleană, care a debutat la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi a culminat prin reprezentanţii săi de marcă: Samuil Micu-Clain, Gheorghe Şincai, Petru Maior, Ion Budai Deleanu, ş.a. Şcoala Ardeleană a fost exponentul ideologiei iluministe şi, prin aceasta, o sprijinitoare activă a modelării conştiinţei naţionale a poporului român din această provincie aflată, la vremea respectivă, sub dominaţie austriacă, pentru progresul economic, social, cultural şi politic al românilor transilvăneni.
În plan cultural are loc o dublă acţiune de interferenţă care asigură legăturile între cele trei ţări româneşti. Schimburile de publicaţii – alături de trecerea unor elite culturale din Transilvania în Moldova şi Muntenia (Gh. Lazăr, A. Florian, A.T.Laurian, ş.a) – contribuie la înflorirea culturii extracarpatice, menţinându-se contactul direct cu românii transilvăneni. Pe de altă parte, ecourile culturale din Principatele Române contribuie la dezvoltarea literaturii şi a manifestărilor artistice teatrale ale populaţiei româneşti din Transilvania.
Mişcarea teatrală românească din Transilvania a avut drept fundament tendinţa de penetrare culturală în rândul populaţiei, de promovare a ideilor progresiste ale burgheziei în ascensiune.

ch„Oamenii trebuie să înveţe din nou să muncească în loc să trăiască pe spinarea statului”. (Cicero, anul 55 înainte de Hristos).
„Ierarhia socială n-ar trebuii să fie decât o ierarhie a muncii”. (Mihai Eminescu).

Biblia, care este Cartea Cărţilor, cuprinde toată înţelepciunea de care oamenii au nevoie pentru a supravieţui.
Argumentele şi exemplele cu care se pot susţine aceste adevăruri sunt multe, dintre care numai la unul se face referire în acest articol.
Biblia ne îndrumă, chiar ne porunceşte, spre binele nostru, printre altele, cum să ne îngrijim de trupul și de sufletul nostru, în fraze scurte, cu cuvinte simple, pe înţelesul tuturor.
În Biblie, în Geneza capitolul (cap.) 3 versetul (vs.) 191 este înscrisă pedeapsa dată de Dumnezeu lui Adam și soţiei sale Eva pentru neascultare în timp ce se aflau în grădina Eden (sublinierile îmi aparţin):
În biblia ortodoxă a Patriarhiei României, http://bibliaortodoxa.ro/ :
„17. [...]blestemat va fi pământul pentru tine! Cu osteneală să te hrăneşti din el în toate zilele vieţii tale!
18. Spini şi pălămidă îţi va rodi el şi te vei hrăni cu iarba câmpului!”.
19.     În sudoarea feţei tale îţi vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care eşti luat; căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce”2.

chRezumat. Grădina Eden: a avut o existenţă vremelnică, la începuturile omenirii, fiind amplasată pe o mică zonă geografică pe Pământ; a fost destinată existenţei fizice a primilor doi oameni, Adam și Eva, până la căderea acestora în păcat, după care aceasta nu a mai existat. Raiul, numit și Paradis: a avut (de la facerea lumii) și are o existenţă veşnică și infinită, existând „la al treilea cer”, într-un loc al lui Dumnezeu; este locul în care ajung sufletele celor merituoşi după moarte; este îmbrățișarea lui Dumnezeu pentru sufletele celor merituoşi.
*
Grădina Eden, care s-a aflat pe Pământ, în regiunea râurilor Tigru şi Eufrat, adică în fosta Mesopotamie, respectiv în Irakul de azi, a fost destinată trăirii fizice a primilor oameni făcuţi de Dumnezeu, adică pentru Adam și Eva.
După ce Adam și Eva au căzut în păcat, prin neascultarea de Dumnezeu, a avut loc „izgonirea” acestora din Grădina Eden.
„Izgonirea din Grădina Eden a lui Adam și Eva” nu trebuie înţeleasă cu sensul că aceştia au fost siliţi (alungaţi, goniţi, biciuiţi, împinşi, bruscaţi etc.).) să plece dintr-un anumit teritoriu în altul,
 „Izgonirea din Grădina Eden a lui Adam și Eva” a avut loc prin desfiinţarea acesteia, pentru totdeauna, de către Dumnezeu.
Adam și Eva au rămas pe loc, în acelaşi teritoriu, numai că după căderea în păcat (prin neascultarea de Dumnezeu) aceştia au fost obligaşi ca „numai prin sudoarea feţei lor să-şi mănânci pâinea”.

ch„Gastronomia, în loc să fie arta de a folosi hrana pentru a crea fericirea, a ajuns mijlocul prin care se câştigă banii pe seama sănătăţii populaţiei.”. (N. Grigorie Lăcriţa).
 „Frumoase la vedere şi plăcute la mâncare sunt produsele care ne omoară”. (Biblia, Sfântul cuvios Eftimie).

Lăcomia pântecelui, a burţii, a trupului, care se manifestă sub forma unei pofte nestăpânite de a mânca şi de a bea, este cea care afectează tot mai mult și mai grav sănătatea, și chiar viaţa, tot mai multor „oameni care trăiesc bine”.
În „societatea bunăstării sociale” s-a ajuns la concepţia total greşită că „traiul bun” înseamnă a trăi în belșug excesiv, a îndopa organismului cu mâncare peste măsură, a (se) ghiftui, a (se) îmbuiba.
Cel cuprins de lăcomia pântecelui face din hrană un scop al vieţii sale, trecând cu vederea nevoile sufletului; pe cât i se îngraşă trupul, prin îmbuibare, pe atât slăbeşte sufletul.
Numeroase și grave sunt problemele de sănătate trupească (şi sufletească) cu care se confruntă o foarte mare parte din populaţia „lumii bogate” din cauza lăcomiei pântecelui, adică din cauză că „îşi sapă mormântul cu dinţii mâncând”.

ch„Pe hoţii mărunţi îi trimitem la închisoare, iar pe cei mari îi numim în funcţii publice.”sau
„Spânzurăm hoţii demni de milă în centrul oraşului şi îi numim în funcţii înalte pe cei mai mari…”.
„Oamenii lacomi ademenesc pe cei săraci cu vorbe linguşitoare
şi-i păgubesc de bunurile trebuincioase.”. (Esop).

În Biblie, în Geneza capitolul (cap.) 3 versetul (vs.) 191 este înscrisă pedeapsa dată de Dumnezeu lui Adam și soţiei sale Eva pentru neascultare în timp ce se aflau în grădina Eden (sublinierile îmi aparţin):

În biblia ortodoxă a Patriarhiei României,
http://bibliaortodoxa.ro/
În Biblia Cornilescu,
https://mybible.ro:
„17. [...]blestemat va fi pământul pentru tine! Cu osteneală să te hrăneşti din el în toate zilele vieţii tale!
18. Spini şi pălămidă îţi va rodi el şi te vei hrăni cu iarba câmpului!”.
19.     În sudoarea feţei tale îţi vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care eşti luat; căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce”2.