Constantin ArdeleanuAi impresia unui preclasicism simfonic, atunci când lecturezi cartea memorialistică a lui  Ionel  Teodoreanu „Masa umbrelor” (ed.  Junimea,  1983), din urbea pe care prozatorul a denumit–o atât de original „dulcele târg al  Ieșului”, unde „Iașul nu mai e acolo.  Iașul e atunci”. Îndrăgostit de târg, de bunici, de Ibrăileanu (ca o umbră rembrandtiană), de Sadoveanu...După gesticulări și plimbări tumultoase, profesorul „se prăbușea în fotoliu, extenuat, preocupat de sănătate, de microbi, de curente (se temea de curente ca jucătorii de cărți de ghinion)”, troienit de durerile ascuțite ale unui picior și un pesimism iremediabil. „Totul la el era numai insomnie”.   Ibrăileanu credea despre o tânără speranță, Ionel Gherea, că „e un fel de mânz de rasă arabă.  Are atât de multe calități încât nu–i pot dori decât noroc”.  Tocmai noroc n–a avut, în România fiind aproape necunoscut, deși apreciat de niște filosofi străini.   Ibrăileanu povestea episodul în care o parte din „viețașii” ieșeni coborau cu pluta pe Bistrița. 

Constantin ArdeleanuAm citit cu mare interes cartea lui  Dinu Pillat „Mozaic istorico–literar”(ed. Albatros,  Bucureşti, 1998) despre tatăl său  Ion  Pillat, deoarece nimeni nu cunoaște mai bine biografia unui poet decât cineva din propria–i familie. N–am eu menirea de a–l așeza într-o ierarhie pe urmașul Pillateștilor din județul Fălciu (neam menționat și în „Descriptio  Moldaviae”), dar viața i se înscrie sub un interesant destin literar.  Din partea mamei, se simte influența vestitului ram genealogic al  Brătienilor, bunicul său, Ion, de pe patul de moarte, trimițând nepotului născut la 31.03.1891 o telegramă prin care îi ura să răspundă „așteptărilor” lor.  Din anul 1905, viitorul poet își va face studiile la Paris, alături de frate și soră.  E suficient a aminti una dintre remarcile profesorului Mélinand: „Excellent  élève.  Esprit vraiment original et vigoureux”.  Sejurul lung francez, cuprinzând pe lângă studiu, patinaj, tenis,  plimbări prin grădina Luxemburg, cabarete și buchiniștii de pe Sena, va fi întrerupt în 1909, după luarea bacalaureatului, pentru efectuarea serviciului militar în țară. În perioada 1910–1914, va urma cursurile facultăților de Istorie/ Geografie, respectiv Drept, plus audiții la Filosofie. Spre stupefacția familiei și contrar pragmatismului  Brătienilor, tânărul  Ion Pillat va hotărî să se dedica exclusiv Poeziei.

Constantin ArdeleanuUn reporter inspirat spunea că acolo unde se termină asfaltul în localitatea  Săcărâmb, încep poveștile. Munți de aur noi avem, dar ne poartă un blestem, spre Apus să emigrăm.  Dar dacă duhuri rele (ce altceva atunci?) ne îndepărtează de a ne valorifica optim bogățiile, măcar să ni se permită să ne evocăm locurile  magice. „Grădina  Maicii  Domnului” nu–i doar o măgulire papală ocazională: ea ascunde magii, centre energetice, izvoare aurifere, plante vindecătoare miraculoase, metale rare și zeci de legende. Săcărâmb este unul dintre colțurile patrulaterului aurului din  Apuseni. Prin 1746, un porcar a descoperit o piatră strălucitoare pe care a predat–o grofului din zonă, care a declanșat exploatarea auriferă, cu mijloacele primitive ale epocii.  S–au scos de aici peste 200 tone de metale deosebite, din care 40 tone  de aur de 24 carate.  Noul El–Dorado a atras muncitorii străini din  Austria, Bucovina, Cehia, Italia,  Irlanda, mirajul aurului înfierbântând ca de obicei mințile doritorilor de îmbogățire.

Constantin ArdeleanuDupă anul miraculos 1918 al  României  Mari, pe care unii  români iluștri  l–au pus pe seama norocului (o exagerare, care ignoră dezideratul de veacuri al unirii), orice națiune ar țopăi de bucurie, dar n–ar neglija trasarea unor obiective extrem de serioase pentru un stat ce devenea de mărimea Marii Britanii. Asupra României ferice s–au abătut nu numai fenomenele dezvoltării științei, construirea unor clădiri de referință, lansarea unor savanți, scriitori, filosofi, muzicieni de impact european, o viață de noapte fabuloasă, ci și molima unor curente extremiste, instabilitatea casei regale din cauza unui Carol al II-lea aventurier, tunuri de afaceri tenebroase, guverne–vodevil, strecurarea insidioasă a bolșevismului etc. La nivel personal, ca în orice mănunchi de destine naționale, s–au scris pagini aproape neverosimile de drame, trădări, iubiri ratate. Ne vom opri la o doamnă cu o aleasă cultură, absolventă de filologie–filozofie, plus  Conservator, interpretă de pian, globe–trotter prin  Europa, participantă la Olimpiada lui  Hitler din 1936.

nlRegimurile de dictatură și statele de ocupație (și nu numai ele) au fost preocupate dintotdeauna, și sunt preocupate și în prezent, de găsirea unor metode prin care, promovând o MINCIUNĂ, să o facă să devină adevăr, cu care să schimbe modul de viață al oamenilor conform dorințelor lor, să-i facă să se supună fără răzvrătiri și chiar să-i susțină (chiar cu convingere) în tot ceea ce fac.
Știrile false sunt terenul cel mai propice pentru a schimba modul de viață al oamenilor conform dorințelor manipulatorilor.
Dintotdeauna, regimurile de dictatură și statele de ocupație au apelat (prin maeștrii propagandei, prin manipulatorii lor) la minciuni, promovate sub cele mai eficiente metode, inclusiv sub formă de povești, de ficțiuni înspăimântătoare, chiar până la teama de moarte, pentru a schimba modul de viață al oamenilor conform dorințelor lor.
Maeștrii propagandei permanent au găsit câte ceva, câte o minciună cu care să-i sperie pe oameni ca să facă cu aceștia ce vor, inclusiv prin a fi susținuți.