În cazul lui Petőfi Sándor, poet în primul rând înzestrat și abia pe urmă școlat, se potrivește într-o oarecare măsură afirmația făcută de Henry Fielding în primul capitol al Cărții a paisprezecea din nemuritorul lui roman Tom Jones, subintitulat Povestea unui copil găsit (Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1959, 2 volume): „Întrucât în zilele noastre anumiți domni s-au înălțat la o treaptă de mare distincție în republica literelor prin simpla forță minunată a geniului lor și fără sprijinul niciunei învățături (poate chiar fără a ști să citească prea bine), criticii moderni – mi s-a spus – au ajuns în ultima vreme să afirme că orice știință e total nefolositoare unui scriitor, având drept singură urmare încătușarea elanului firesc al imaginației, de ale cărei aripi nu poate atârna decât plumb, împiedicând-o să atingă culmile sublime la care altminteri s-ar putea ușor înălța”.
- Detalii
- Scris de George PETROVAI
Citește mai departe: Petőfi Sándor, cel mai important poet maghiar (2)
Biblia este o carte cu adevărat revelatoare, pentru orice persoană, indiferent de vârstă, de religie, de pregătire, de preocupări, de concepţia sa despre viaţă şi indiferent dacă o citeşte ca un act de cultură general, ca o călăuză (ca un îndrumar în viaţă), sau că simte nevoia de apropiere faţă de Dumnezeu. Orice persoană cerebrală caută un răspuns la întrebările fundamentale ale existenţei, respectiv: care este sursa unică Universului”, a vieţii?; cine suntem, de unde venim, încotro mergem? În funcţie de răspunsurile la aceste întrebări se manifestă atitudinea fiecăruia faţă de lume, de viaţă, de religie, de credinţă. O mare parte din populaţia omenirii consideră că răspunsul la aceste întrebări se găseşte în religia sa, precum pentru creştini în Biblie, pentru musulmani în Coran, pentru evrei în Tora etc.
Există mai multe nume și titluri ale Bibliei care se găsesc atât în Vechiul Testament, cât și în Noul Testament.
În cele ce urmează se prezintă cele mai cunoscute titluri ale Bibliei, conform cu relatările din aceasta și cu comentariile aferente conținute în Biblia de pe Site-ul https://mybible.ro/, cu precizarea că sublinierile îmi aparțin
- Detalii
- Scris de N. Grigorie Lăcrița
Lucian Blaga trebuie explicat pe mai departe. Da, acesta este cuvântul, pentru că la vremea respectivă, dar în mare parte nici azi, Blaga nu a fost şi nu este încă înțeles cum se cuvine, motiv care ne face să ne oprim puțin asupra versului acestuia şi să arătăm faptul că în momentul în care poetul filosof a început să cânte viața în izbucnirile ei elementare şi-a dat seama că turnându-ş ideologie poetică în versuri rimate, aceasta îşi va pierde mult din farmecul spontaneităţii.
Chiar dacă rima este fericit nimerită, în asemenea situații ea împrumută poeziei doar un oarecare aspect artistic. Mare ar trebui să fie însă poetul acela care ar putea-o întrebuința cu atâta măestrie încât să salveze concomitent atât energia cât şi parfumul emoțiilor, motiv pentru care, ea, rima, rămâne doar un simplu decor care să încânte urechea, făra a lăsa vreo unduire artistică in sufletul cititorului.
Apoi, lucrul acesta nu este suficient, deoarece forma poetică nu înseamnă numai rimă. Ea este în acelaşi timp şi ritm, dar mai ales viziune plastică deoarece fiecare emoție îşi are ritmul ei interior, iar dacă poetul poate turna în vers fluctuațiile acestui ritm, atunci el se poate transmite mai pur sufletului nostru, al cititorului.
- Detalii
- Scris de Valentin Lupea
Ungaria a dat culturii universale câțiva scriitori de marcă, unii contemporani cu Petőfi, chiar buni prieteni cu el (poetul romantic Vőrősmarty Mihály, romancierul Jókai Mór), alții născuți mai târziu (Ady Endre, József Attila), ce nu sunt doar însemnați poeți maghiari, ci-s realmente referențiali în lirica universală din prima jumătate a secolului al XX-lea.
În plus, Petőfi și József Attila sunt apropiați de sufletul românesc în virtutea strânselor legături cu acesta: primul (născut în târgușorul Kiskőrős pe 1 ianuarie 1823 dintr-un tată sârb - Petrovics István și o mamă slovacă – Hruz Mária), știe limba română („Vorbește nemțește, ungurește și românește” se spune în fișa personală, inserată de autoritățile imperiale în Gazeta Transilvană, nr. 16 din 28 februarie 1848), călătorește prin aproape tot Ardealul (Satu Mare, Baia Mare, Carei, Cluj, Bistrița, Reghin, Târgu Mureș, Mediaș, Sibiu, Târgu Secuiesc, Sfântu Gheorghe, Sighișoara), la un bal din Carei o cunoaște pe Szendrey Júlia, cu care se căsătorește „fără nicio pompă” pe 8 septembrie 1847 (tot la Carei îl cunoaște pe contele opoziționist Teleki Sándor, cel care va lupta în armata generalului Józef Bem împotriva coaliției habsburgico-țaristă),
- Detalii
- Scris de George PETROVAI
Citește mai departe: Petőfi Sándor, cel mai important poet maghiar (1)
„Este mai lesne să treacă cerul şi pământul decât din Lege să cadă
o frântură de slovă, un corn de literă, o cirtă, o iotă, un cornişor de slovă,
un vârf, o codiţă sau un punct de la o literă.” (Vezi Biblia, Luca 16:17 şi Matei 5:18)
Frecvent se constată cazuri de scriere incorectă, în toate domeniile de activitate, consecințele negative fiind dintre cele mai mari atunci când este vorba de texte scrise emise de instituțiile statului, în special în actele normative, în actele emise în justiție etc.
Scrierea incorectă este frecvent cauzată:
1. De lipsa unei „frântură de slovă”, sau a unei „frânturi de literă”, precum:
1.1) fie un simbol ataşat unei litere, precum, în limba română, simbolurile care însoţesc cele cinci litere cu semne diacritice: ă, â, î, ş, ţ;
1.2) fie punctele din unele litere, precum cele din literele româneşti i şi j;
1.3) fie orice altă particulă, oricât ar fi ea de mică, din scrierea unei litere.
Un exemplu al însemnătăţii unei „frânturi de slovă”, al unei „cirte”, îl reprezintă partea de liniuţă din litera G care face ca aceasta să se distingă de litera C.
- Detalii
- Scris de N. Grigorie Lăcrița
Citește mai departe: Ce spune Biblia despre scrierea corectă