l„S-a dus, Doamne,
Bucuria din inimile noastre.
Și muzica străină a luat locul
Cântecelor noastre din popor”.

În loc de rezumat. Dacă nu scriem pe probleme care să fie legate de realitățile vieții, care să producă efecte benefice în societate, înseamnă că facem parte (1) fie din categoria jurnaliștilor care, în lăcomia lor nebună după bani, după bunuri materiale și posesiuni, acceptă, în schimbul plății, să distrugă adevărul, să mintă sfruntat, să pervertească, să denigreze, să slujească și lui Satan, să îşi vândă ţara şi neamul, (2) fie din categoria grafomanilor, al celor care sunt dominați de impulsul patologic de a scrie mult și fără rost. Acesta este crezul meu când scriu fiecare articol: să ofer ceva din adevărurile lumii în care trăim care pot fi de folos. Articolul de față abordează problema mulțimii de emisiuni muzicale de la radio, care sunt toxice pentru tradițiile noastre strămoșești și creștinești. Numai prin prezentarea acestor situații reale vom reuși să mai salvăm atât cât a mai rămas din frumoasa și bogata noastă spiritualitate, în baza căreia acest popor a rezistat de mii de ani atâtor și atâtor vicisitudini care s-au abătut asupra sa.

l          Colegul meu Ladislau avea motocicletă. Aşa l-am cunoscut, când a venit cu repartizare ministerială pe una dintre cele trei catedre de matematică de la şcoala noastră.
          A venit cu motocicleta, împreună cu frumoasa lui soție, Gabriela, repartizată şi ea pe unul dintre posturile vacate de educatoare din învățământul preşcolar, la secția cu limba de predare maghiară. Pentru ea, pentru Gabriela, refuzase Loați postul de asistent universitar la Catedra de Matematică a Universității Babeş - Bolyai din Cluj - Napoca.
          Au venit cu motocicleta, spuneam, tocmai din Aiud, oraşul său natal, în care tatăl dânsului era tot profesor de matematică.
          Purtau cască, amândoi, şi costume speciale pentru motor. Arătau ca doi cosmonauți.
          Prietenul meu Loați, pe care-l cunoşteam încă din studenție, copilul teribil al matematicii universitare, era un as, un adevărat profesionist în conducerea motocicletei. Lucru pe care nu-l ştiam până acum. Făcea demonstrații pe două roţi, prin curtea blocului. Mă temeam să nu lovească vreun copil. Unii locatari îl urmăreau din dosul perdelelor, cu admirație, dar şi cu îngrijorare, ştiind că în ultima vreme colegul meu se împrietenise cu paharul, la crâşma de peste drum, acolo unde funcționa pe post de barmaniță una dintre fostele noastre eleve, de care Loați era îndrăgostit total, la modul platonic.

a alin    Să ții post înseamnă, în sens literal, să nu mănânci și să nu bei nimic. Acest lucru se înțelege prin post atât în Vechiul Testament, unde David postește fără să mănânce pâine: ,,David s-a rugat lui Dumnezeu pentru copil și David a postit; și când a venit acasă, toată noaptea a stat culcat la pământ. Bătrânii casei sale au stăruit de el să se scoale de la pământ; dar el n-a voit și n-a mâncat pâine cu ei”(2Samuel12:16-17), cât și în Noul Testament, unde sfântul apostol Pavel ne spune că era: ,,în foame și sete, în multe postiri”(2Corinteni11:27).
    De la acest sens literal al postului pe care îl găsim în Sfânta Scriptură s-a trecut, încet dar sigur, la un post așa cum avem și în zilele noastre în care nu doar că se consumă alimente, dar, revenind parcă la Legea iudaică, unele produse sunt considerate bune(de post), în vreme ce altele nu sunt considerate bune(de post). Astfel la fel ca în Legea iudeilor avem mâncare curată(de post) și mâncare necurată(ce nu-i de post). Carnea de porc nu este de post pe când carnea peștelui este de post(în anumite zile). Unii au înțeles greșit ceea ce scrie în calendar prin sintagma: ,,Dezlegare la pește”. Ei au înțeles că în acea zi se poate (ba chiar este recomandat) să se mănânce carnea peștelui. În realitate sintagma ,,a dezlega” postul înseamnă a nu mai ține postul. Postul este dezlegat atât în momentul în care cineva mănâncă o coajă de păine, cât și atunci când mănâncă pește.

panaMihail Pascaly (actor regizor, director de teatru, profesor, traducător, autor dramatic și publicist) scria, pe la jumătatea secolului al XIX-lea, o trilogie în versuri cu titlul Viitorul României în care personajul său, poetul și ofițerul, în același timp, Vasile Cîrlova, figura centrală a piesei, avea o premoniție exprimată prin versurile de mai jos, care s-a și îndeplinit după scurt timp, după ce Țările Române au depășit „haosul blasfemat”.

„De sub vălul de uitare, din ăst haos blasfemat,
Naște-o nație cu viață, una și aceeași fie,
A vechimii, a puterii, naște juna Românie!”

 Mihail Pascaly (1830-1882)

Mica Unire Mare din 24 ianuarie 1859, care a adus, în final, pe harta Europei, un nou stat, România, a avut loc grație schimbării raportului european de forțe în urma Războiului Crimeei (1853-1856), desfășurat între Imperiul țarist și o coaliție franco-anglo-turco-piemonteză și prin care se urmărea, în primul rând, expansiunea Rusiei în Vest și Est. 

p1.Tainele existenţei

    Viaţa şi moartea sunt cele două taine cutremurătoare care marchează destinul, cele două borne – aparent antipoidale – între care se mişcă existenţă. De ce aparent antipodale? Deoarece în profunzimea creuzetului divin al creaţiei, viaţa şi moartea se întreptrund desăvârşit şi necontenit, astfel că sfârşitul uneia se constituie în începutul celeilalte, şi ele amândouă coexistă într-un echilibru miraculos şi precar, spre bucuria şi deznădejdea omului angajat pe calea anevoioasă a gustării din fructul fericirii.
    Destinul omului şi al istoriei sale este aidoma unei scări în dublu sens: capătul de sus duce înspre culmi imposibil de atins fără o pregătire temeinică prin iubire, cumpătare şi înfrânare, în timp ce capătul de jos se îndreaptă spre hăurile fără fund ale abjecţiei şi satanicului. Fireşte, e mult mai uşor să cobori decât să urci, îndeosebi atunci când conştiinţa s-a hrănit cu himere şi s-a adăpat cu cocleala lui “Je m’en fiche”…De asemenea, sunt dese cazurile când faptele contrazic vorbele ori făcăturile, domeniu unde oglinda conştiinţei este astfel reglată şi manevrată, încât ajunge să reflecte – statornic și hiperbolizat - doar faptele de cinste.