24«Modalitatea în care mimesis-ul
este privit ca un comportament corelativ
în care un subiect se angajează în  mod activ
 în „a face pe cineva similar cu un Altul”
disociază mimesis-ul de definiţia sa ca simplă imitaţie».
(Spariosu, 1984, p. 34)

Abstract: Starting from  comparative modern vs. postmodern philosophical traditions, this paper will explore issues surrounding educational mimesis as relationships between personal mimesis vs. significant mimesis,   between texts – books and images in visual literacy in regard to theory and praxis. Perspectives are sought from those engaged in the fields of education, visual arts and   literature,  on issues related to the interconnections generated from  intertextuality upon Jacques Derrida’s philosophy of  deconstruction, between visual literacy and cultural identity.

che guevaraErnesto Che Guevara a fost un revoluționar argentinian și lider al regimului comunist cubanez. Totodată, Che Guevara a fost un personaj influent în timpul Revoluției Cubaneze din 1956-1959.
După executarea sa de către Armata Boliviei, Che Guevara a fost considerat un erou martir pentru generații întregi și imaginea sa a devenit un simbol al radicalismului de stângă și al anti-imperialismului.
Ernesto Che Guevara a fost cel mai mare dintre cei cinci copii ai unei familii argentiniene din clasa de mijloc și cu înclinații de stânga. Che a fost un atlet desăvârșit și un student interesat de multe domenii. Înainte să-și finalizeze studiile în medicină în 1953, perspectiva globală a lui Che este profund schimbată de sărăcia pe care o vede cu ochii săi în timpul unei călătorii de nouă luni prin America Latină, între 1951 și 1952.
În timp, Che Guevara devine adeptul viziunii unui nou cetățean socialist care ar trebui să muncească pentru binele societății, și nu pentru profitul personal.

pStudiind cu atenție istoria omenirii, vom constata că – direct ori indirect (mai pe ocolite, respectiv printre rânduri) – ea este „magistra vitae” nu pentru ceea ce credeau anticii și încă mai speră unii istorici de bună credință, însă atât de naivi în crezul lor scormonitor-documentarist, ci pentru cele patru adevăruri incontestabile pe care le ilustrează, fără putință de tăgadă, atât obiectul său de activitate (inscripționări interpretabile și documente arheologice discutabile), cât și subiectivele explicații oferite semenilor de slujitorii acesteia, mai mult sau mai puțin dăruiți de Creator cu har, curaj și sinceritate:
    1)Dacă admitem că destinul este expresia voinței divine întru concretizarea timpului în cele trei ipostaze (trecut-prezent-viitor), atunci va fi lesne să înțelegem că omul a primit tot ceea ce crede cu înfumurare că este dreptul/proprietatea lui (suflet, trup, gândire, limbaj, sentimente, sănătate, aspirații, înfăptuiri etc.), că istoria omenirii face parte integrantă din metalogicul plan al Atoatefăcătorului privind sensul și scopul întregii creații, că Pământul este o insignifiantă planetă în infinitatea și complexitatea Universului,

artisti burnasul 180Se întâmplă, oameni buni! S-a deschis Ediția a IV-a a Taberei Internaționale de Pictură în Aer Liber de la Nenciulești 2021, care se derulează în perioada 5-11 iunie 2021!
Participă: VAHIT AKAN -Turcia, JOSEPH NOCE- Franța, GHEORGHI DIM. GHEORGHIEV-Bulgaria, LAURA CULCEA -România, DANA HARA-România, RAREȘ KERECHEȘ -România, RADU GOIA -România, TUDOR ȘERBĂNESCU -România, REGINA BACHINSKA -Ucraina, DIMA RAAD -Liban
Festivitatea de deschidere a avut loc la Centrul de Cultură din comuna Nenciulești cu participarea doamnei primar și a altor oficialități teleormănene, între care domnul vicepreședinte al Consiliului Județean, care entuziasmat de organizarea unui eveniment cultural cu participarea internațională a artiștilor, a promis susținere în continuarea și perpetuarea organizării Taberei, cât și a Muzeului lucrărilor Taberei, ce se dorește a fi înființat ca muzeu unic în țară.

Constantin ArdeleanuPrezentul e mereu ingrat cu creatorul literar obișnuit, posibila concurență fiind mai bine organizată în grupe de interese („gaște și gâște”, vorba lui nenea Iancu).  Nu–i rămâne decât amăgitoarea ofertă a posterității, când eventual un critic fără partizanate îl va descoperi prin vreun raft de bibliotecă (dar „beneficiarul”, va fi, în cazul cel mai bun, o lăudată „ceramică populară”).  Așa mă gândeam dând la o lectură oarecare peste  Corneliu  Moldovan (pe certificatul de naștere din Bârlad,  Vasiliu; 1883–1952). Biograful ni–l prezintă succint, dar consistent: poet, romancier, critic de teatru, aforist, fondator de reviste literare, jurnalist, director al Teatrului  Național din  București și traducător, ditamai membru fondator și președinte interbelic al  Societății Scriitorilor Români. Nici nu i–a apărut bine primul volum literar „Flăcări” (1907) că ironicul  Cincinat  Pavelescu parcă a avut gura aurită, în proiecția de după un secol: „«Flăcări»...titlul e frumos,/  Dar puțin primejdios!/ Că se poate, peste veacuri,/  Vrun nebun să zică: «Fleacuri!»”.