d)Se subînțelege că nucleul acestei grozăvii îl constituie modul său de derulare sau înfăptuire, tartorul întregului proces (din 6 decembrie 1949, data începerii, și până în august 1952, data încetării) fiind Eugen Țurcanu, cel care – afirmă autorul cu toată convingerea – „reprezenta, desigur, un caz specific de patologie mintală” și care numai într-un regim inuman își putea pune sadismul în slujba unei pretinse justiții, așa încât patologia individuală „să fie transformată în patologie colectivă, de partid și de stat”.
    Pentru că cine naiba poate să înghită varianta oficială cu „Un grup de studenți arestați, agenți ai imperialismului american, mistici, habotnici și retrograzi s-au apucat să schingiuiască pe ceilalți colegi ai lor, pentru ca să compromită conducerea închisorilor și, prin ea, partidul” (varianta, relatată de Dumitru Bacu în cartea sa, i-a fost comunicată în iarna anului 1956, deci cu puțin timp înainte de punerea sa în libertate, de un director general din Ministerul de Interne, la care acesta – nefiind vorba de o anchetă, ci doar de o discuție – își permite să replice: „Închisorile au un sistem de pază interioară foarte strict.

Fiind un necesar document istoric, o carte ca Fenomenul Pitești (Editura Humanitas, București, 1990), se adresează memoriei colective a unei națiuni (în speță memoriei românilor): cumplitele orori ale bolșevismului, din întregul său lagăr și din fioroasele sale temnițe, trebuie să fie cunoscute de toți cetățenii, îndeosebi de tineri, pentru că – ne avertizează istoricii și înțelepții – poporul care nu-și cunoaște temeinic trecutul sau (adaug eu) îl ignoră, riscă să repete greșelile!
    Nu cumva asta-i adevărata cauză (mă rog, o cauză condimentată cu răsplata după fapte) a devastatoarelor mișcări Antifa (cică antifasciste) din Statele Unite și Europa occidentală (deocamdată Marea Britanie, Germania și Franța), mișcări ce-și spun neoliberale, dar care, în realitate, sunt neomarxiste și esențialmente anarhiste, adică dementul rezultat al împerecherii doctrinei marxisto-bolșevice cu teoriile fasciste?
    După cum se știe prea bine din mass-media, toată revolta americană, mai exact a „luptătorilor” de culoare (și nu numai, că doar interesul poartă fesul), a pornit de la stangularea lui George Floyd de către un ofițer de poliție, care nu cred c-a vrut să-l omoare, ci doar să-i dea o lecție acestui negru dependent de droguri și certat la cuțite cu legile.

Dorin Coste 180 Am vorbit în eseurile anterioare despre multe subiecte contemporane. Prin prisma celor întâlnite sau a celor întâlniți, am descris ipocrizia, egoismul, fariseismul, snobismul, prostia pe diferitele ei paliere, dar nu am avut timp până astăzi să aștern câteva cuvinte despre eroziunea elitelor.
            Pentru că, fie că ne place să recunoaştem sau nu, în toate societăţile există elite. Unele adevărate, altele proclamate.
            Insă, indiferent de societate, elitele adevărate se distanțează de nivelul mediu,  nu prin gesturi grobiene, nu prin acte care să nască comentarii peiorative, ci prin noblețe, rafinament, eleganță, dar mai ales educație.
            Este absolut normal ca un erudit să-și formeze propria colectivitate, să adune în jurul lui alți erudiți și prin prisma subiectelor culese din mediul în care trăiește alături de cei mai puțin consacrați intelectual, să ajute prin sfaturi, idei, susținere materială și morală, dezvoltarea ascendentă a societății.

columna 180In anul 113, la Roma a fost inaugurată Columna lui Traian.
Monumentul, din marmură de Paros, înalt de 40 metri (144 paşi romani) este compus dintr-o coloană cu capitel doric, aşezată pe un soclu paralelipipedic, decorat cu trofee.
Pe capitel se înălţa statuia împăratului Traian, turnată în bronz şi poleită cu aur, dispărută în evul mediu.
Friza, lungă de 200 m, cu 155 de scene şi peste 2500 de figuri, reprezintă, în interpretarea unor cercetători, primul film din istorie.
Scenele sunt grupate tematic şi oarecum cronologic, fiind vorba despre primul război dacic, cel din 101-102, de bieniul de pace, când s-a construit podul de la Drobeta şi de al doilea război, cel din 105-106, terminat cu pax romana (pacea instaurată de romani).

Dana Hara 1Am resimțit, și încă simt, toată această perioadă de când a fost declanșată starea de urgență și de alertă cauzate de pandemia cu virusul Sars Cov 2 ca pe o perioadă în care viața cu toate ale ei a fost suspendată, ca atunci când este suspendată prescripția extictivă de curgerea unor termene.
    Și totuși, viața nu poate fi suspendată, curgerea firescă a vieții, nu,  poate doar dacă am fi criogenați de un cataclism la nivel mondial și lucrurile s-ar întâmpla, cum de altfel se întâmplă oricum, unele din ele, și fără voia noastră.
    Viața respiră, viața curge și se trăiește! Această certitudine este dovedită clar de faptul că un grup de 45 de artiști plastici din  lumea dinspre și dincolo de Atlantic, situată geografic în peninsula Iberică și în cele două Americi ne-a scos din starea de suspendare.
    Se pare că oamenii au fost și sunt un întreg indisolubil, indiferent de vremurile în care au trăit și de vicisitudinile la care au fost supuși în existența lor pământeană, și aceasta mai ales atunci când sunt uniți de un crez comun așa cum este arta și mai ales de dorința de a lăsa ceva în urma trecerii lor prin această lume a trecerii.