Ion Ianoși (n. Ioan-Maximilian Steinberger; n. 1 mai 1928, Brașov, România – d. 1 iulie 2016) a fost un scriitor și eseist de origine evreiască din România, profesor de filosofie și estetică, teoretician, monograf, traducător și specialist în filosofia și literatura rusă.
Provine dintr-o familie evreiască înstărită din Brașov, în care se vorbea maghiară și germană, bunicul său fiind un burghez de proveniență austro-ungară.
Între anii 1940 și 1944, după intrarea în vigoare a legislației antisemite, Ion Ianoși a fost dat afară din școlile de stat din cauza originii sale evreiești.
În această perioadă a urmat o școală evreiască de meserii, în urma căreia a primit calificarea de lăcătuș.
Între anii 1944-1946 recuperează clasele pierdute, iar în 1947 susține examenul de bacalaureat.
Îmbrățișează doctrina comunistă, intrând în contact cu aceasta între anii 1945-1947, când a frecventat anumite grupări ale UTC-ului, iar mai apoi pe cele ale Tineretului Progresist.
După intrarea în Partidul Comunist, se înscrie la cursurile Universității din Cluj, unde întâlnește mulți studenți cu convingeri asemănătoare.
- Detalii
- Scris de Ioan Romeo Roșiianu
Gala Galaction a fost un stângist fanatic după ce a pactizat cu dictatura lui Carol al II-lea. Comuniștii l-au recompensat. A murit singur, după o congestie cerebrală, în pat.
Gala Galaction (pseudonim literar al lui Grigore Pișculescu, n. 16 aprilie 1879, Didești, Teleorman, România – d. 8 martie 1961, București, România) a fost un scriitor, preot ortodox, profesor de teologie român, traducător al Bibliei în limba română din ebraică și greacă (împreună cu Vasile Radu și Nicodim Munteanu) și activist de stânga.
În 1947 a fost ales membru titular al Academiei Române.
S-a născut la data de 16 aprilie 1879, în familia arendașului Nicolae Pișculescu, care era căsătorit cu Chiriachia Ostreanu, fiica unui preot din Roșiorii de Vede.
A urmat cursurile Facultății de Litere și Filosofie, Universitatea din București (1898-1899), pe care le-a abandonat în favoarea celor de la Facultatea de Teologie (1899-1903). Și-a continuat studiile la Cernăuți, unde a obținut doctoratul în teologie în 1909.
- Detalii
- Scris de Ioan Romeo Roșiianu
Citește mai departe: Gala Galaction este scriitorul teleormănean care a tradus Biblia
6.Ion G. Duca (I.G. Duca) sau tragicul sfârșit al unui artist rătăcit în politică
Sintagma „un artist rătăcit în politică” nu intenționează să acrediteze ideea că Ion Gheorghe Duca (mai cunoscut ca Ion G. Duca sau I.G. Duca), fiul inginerului Gheorghe Duca și al Luciei Ghica, n-ar fi cunoscut deplina consacrare politică în cei 54 de ani de existență (1879-1933). Da, căci după absolvirea Liceului „Sfântul Sava” din București în 1879 și obținerea doctoratului în drept la Paris (1902), revine în țară ca ajutor de judecător la Tribunalul Râmnicu Vâlcea și apoi ca director al Casei Centrale a Băncilor Populare, numire pe care i-o datorează lui Vintilă Brătianu, pentru ca după înscrierea în Partidul Național Liberal (1907) să cunoască o impresionantă ascensiune politică: deputat de Vâlcea în 1907, ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice la doar 35 de ani (practic, el a deținut portofolii ministeriale la Agricultură, Afaceri Străine sau Interne în toate guvernele liberale), președinte PNL (28 decembrie 1930-29 decembrie 1933), președintele Consiliului de Miniștri (14 noiembrie 1933-29 decembrie 1933).
- Detalii
- Scris de George PETROVAI
Cu toate că în această perioadă nu a exista nicio teorie estetică cu caracter sistematic de primă importanță, între Aristotel și PLOTIN, este nevoie de o scurtă prezentare a intervalului.
Astfel, în primul rând, s-au stabilit multe distincții noi şi s-au emis sugestii filosofice interesante asupra unor probleme restrânse, cum ar fi cele cu privire la imaginația poetică şi la retorică, sau la categoriile estetice ale sublimului şi ale grației, sugestii care se datorează în mare parte contribuției contemplatorului, motiv pentru care nu pot fi identificate cu integritatea organică clasică.
Apoi, atât frumusețea formei artistice, în sine şi pentru sine, cât și frumusețea naturii înconjurătoare erau cunoscute cu deplină conștiinciozitate, existând însă şi un număr indefinit de observații revelatoare, precum cele care proclamă valoarea rezervei estetice.
Bunăoară, Teofrast spunea despre compoziția literară următoarele: "Nu toate punctele trebuie elaborate migălos şi pedant, ci lăsate într-o oarecare măsură la înțelegerea şi judecata auditorului"(Citat de Demetrius în DESPRE STIL, 222, ed. Loeb, p. 439), iar cu privire la pictori, Pliniu cel Bătrân scria în acelaşi spirit, faptul că Apelles din Cos îl întrecea pe Protogenes pentru că "...ştia când să-şi ia mâna de pe o pictură, dicton memorabil, arătând că prea multă grijă poate fi adesea dăunătoare".
- Detalii
- Scris de Valentin Lupea
George (Gheorghe) Bălăiță (n. 17 aprilie 1935, Bacău, România – d. 16 aprilie 2017, București, România) a fost un romancier român. Bălăiță a fost unul dintre prozatorii clasici ai literaturii române contemporane.
A urmat cursurile Institutului de Cultură Fizică din București (1953-1955) si a absolvit Facultatea de Filologie din Iași (1967).
A lucrat ca desenator tehnic, profesor suplinitor și instructor metodist.
Debut publicistic în revista „Luceafărul” (1960). Editorial, debutează cu volumul Călătoria (1964) - proze scurte tradiționale, tributare unui moment literar tezist.
Se reține schita Tatăl, baiatul si o zână de lut. Din 1964, este redactor, apoi redactor-sef adjunct la ”Ateneu”.
În 1979 se mută la Bucuresti, ca secretar al Uniunii Scriitorilor.
Din 1980 este Director al Editurii Cartea Românească. Bursier al Universității din Iowa-City (SUA, 1980).
- Detalii
- Scris de Ioan Romeo Roșiianu
Citește mai departe: George Bălăiță a murit înainte cu o zi înainte de a-și împlini visul