n„A-ți cunoaște propria persoană, pentru a adopta o viață sănătoasă,
este cea mai puternică armă pe care o putem folosi pentru prevenirea bolilor,
 încetinirea îmbătrânirii și prelungirea vieții.” (N. Grigorie Lăcriţa)

Cuprins:
1. Precizări preliminare
2. Originea cugetării
3. Semnificația cugetării
4. Beneficiile cunoașterii propriei persoane, pentru sănătatea și viața fiecăruia
Bibliografie

1. Precizări preliminare

„Sănătatea este o convenţie între tine şi corpul tău.” (Terri Guillemets)
„Să îţi doreşti să fii sănătos este o parte din sănătate”. (Seneca)

Detalii

mÎnceputul celui de-al doilea război mondial a adus câteva elemente noi, în strategia militară. În primul rînd, tandemul tanc-avion. Dar și utilizarea de trupe aeropurtate, utilizarea comunicațiilor radio pe scară întinsă (infanterie, aviație, tancuri etc.). Armata germană era dotată cu toate aceste elemente și avea generali capabili, care au dezvoltat noi tactici, superioare adversarilor. Hitler a căpătat aura unui erou invincibil, cu o înțelegere profundă a campuilui de luptă modern. Era venerat de ofterii săi și de trupă. Totuși, desfășurarea războiului a demonstrat că Hitler era un novice. Un cârpaci. Un simplu caporal, care nu a înțeles necesitățile frontului și a reușit –în final- să obțină zdrobirea propriei armate, prin decizii proaste în mai toate momentele decisive. Să vedem de ce. În primele luni de război, campaniile fulger derulate victorios (“blitzkrieg”) l-au făcut să micșoreze fondurile pentru cercetarea armelor noi, strategice. Credea că nu mai are nevoie de ele. Asta a făcut ca rachetele, motoarele cu reacție, ochelarii cu infraroșii, bombele cu ghidare radio să fie gata mai tîrziu decât era planificat. Practic, nu au putut participa decisiv la război. Finalizate în ’44-’45, când Germania era strinsa în chingi din toate părțile. Și intrate în război în număr mic, etc. E un lucru puțin cunoscut.

Detalii

l          Teoria lui Platon despre procesul de învățare fundamentează recomandările sale despre modificările aduse poeziei ce urmează a fi predată tinerilor atenieni, deoarece, cântecele "sunt cu adevărat vrăji pentru suflete" (LEGILE, II, 656), spune el, iar cum arta e magică şi mințile tinere uşor de plămădit, şi cum statul are menirea de a crea trupuri şi suflete generoase, anumite căi trebuie curățite sau chiar suprimate.
          În primul rând, Platon crede că trebuie să li se ceară conducătorilor răspunzători ai statului să pregătească o ediție expurgată a lui Homer, adică cenzurată în sensul eliminării pasajelor care sunt sau par a fi incompatible cu anumite principii morale, pentru că Homer este alimentul de bază al literaturii de imaginație. "Ştim acum că ceea ce e bine este totdeauna sieşi suficient, echilibrat şi unic în esență"(STATUL, II, 380-381).
          Drept urmare, reprezentările ființelor divine ṣi eroice din opera lui Homer trebuie să se conformeze celei mai bune concepții a noastre despre ceea ce e vrednic de admirație, spune Platon, care este convins de faptul că e necuviincios şi înşelător ca locuitorii Olimpului să fie "zugrăviți" ca nişte ființe isterice şi inconsecvente sau supuse unor presiuni externe sau accidentale, motiv pentru care "Îi vom ruga, aşadar, pe Homer şi pe ceilalți poeți, să nu înfățişeze pe Ahile, fiul zeiței: Tot zvârcolindu-se-n pat, se culcă pe spate, pe dungă, ba câteodată pieptiş, la urmă se scoală-n picioare, umblă pe mal rătăcind (...), apoi: Neagră cenuşă împumnă ṣi-o-mprăşchie-n capu-i (...), nici plângând sau jeluindu-se în toate chipurile, cum l-a închipuit poetul"(Ibid., III, 388b).

Detalii

nDupă ce omenirea a trăit mii de ani în normalitate, cu o identitate clară între masculinitate și feminitate, s-a ajuns la actuala extrem de tulburătoare educație a degenerării umane, prin care se militează în direcția anulării identității bărbaților și a femeilor, a masculinității și a feminității, în care satanizarea ajunge tot mai mult o modalitate de vieţuire.
A devenit cât se poate de clar că prin acest tip de „educație modernă”, se acționează în direcția degenerării umane, prin care:
1) dispare tot mai mult distincția dintre bărbați și femei, dintre masculinitate și feminitate, dintre ceea ce a fost normal de mii de ani în viața omenirii și
2) sunt promovate persoanele anormale, care pretind că se află în afara genurilor bărbătesc sau femeiesc, care pretind că nu sunt nici de gen feminin, nici de gen masculin, sau se cred că sunt și bărbați și femei în același timp, și despre care ajungi să nu mai știi ce sunt.
Sunt numeroase exemplele prin care are loc, efectiv și în mod real, degenerarea umană prin educația modernă, dar în acest articol voi prezenta numai două.

Detalii

nÎn Biblie, Vechiul Testament, rolul femeii în societate a fost nu numai ca și inexistent, dar ea și-a dus existența, în general, în numeroase și mari suferințe și discriminări, așa după cum se va vedea din cele ce urmează.
Cu privire la femei, nu se vorbeşte despre:
a) durata vieţii lor,
b) arborele lor genealogic, şi
c) vârsta la care au făcut copii.
Numai în cazul lui Avram, care a trăit 175 de ani şi căruia, la vârsta de 100 de ani, i s-a născut Isaac, se deduce, din Geneza 17:17, că nevasta sa Sarai l-a născut (pe Isaac) când avea peste 90 de ani.
În cele mai multe cazuri, femeile despre care se discută în Biblie sunt cele care nu puteau face copii, unele ajunse la vârste înaintate, chiar la bătrâneţe, dar care ulterior au născut prin binecuvântarea lui Dumnezeu .
Chiar şi despre Eva, soţia lui Adam, sunt numai trei referiri în toată Biblia, foarte sumare şi acestea, respectiv în „Facerea”, în: cap. 3, vs. 20; cap. 4, vs.1 şi vs. 25.
Poziţia socială a femeii ca soţie se definea în raport cu soţul sau, ea fiind subordonată întru totul acestuia.

Detalii

  1. Dumnezeu va șterge de pe fața pământului, pentru a doua oară, pe omul pe care l-am făcut ?
  2. MARGINALII (24) - FORȚA MUZICII POATE MODELA SUFLETELE
  3. TRANSUMANISMUL