vf2 180„Violența împotriva femeilor și a fetelor este una dintre cele mai sistematice și mai frecvente încălcări ale drepturilor omului la nivel mondial. Țările UE nu fac excepție. Din păcate, o femeie din trei a fost victima unor violențe fizice sau sexuale.” (Consiliul Europei, 4 martie 2024)
Acest fenomen social global are impact major asupra bunăstării și sănătății fizice și mintale a mamelor care ne-au dat naștere, ne-au îngrijit și ne-au crescut. Motiv pentru care multe instituții legislative internaționale au dezvoltat în ultimele decenii un cadru juridic menit să prevină și să combată agresiunile, să pedepsească agresorii și să ocrotească, să consilieze și să sprijine victimele.

Uniunea Europeană

La 1 octombrie 2023, Consiliul Europei a aderat în bloc la Convenția privind combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, formulată în 2011, la Istanbul, aceasta intrând automat în vigoare în toate țările ce fac parte din acest organism european.

n„Iisus Hristos este eternitatea care punctează istoria”. (Petre Ţuţea)

Rezumat.
Creștinismul este totalitatea formelor de credință în persoana și în scrierile care conțin cuvintele și învățăturile lui Iisus Hristos, fiind, în lume, religia cea mai importantă din punct de vedere numeric, cu peste 2,4 miliarde de adepți.
Nașterea, viața, moartea și învierea Mântuitorului Iisus Hristos (1) sunt considerate cele mai important eveniment din istoria creștinismului, (2) au rămas și vor rămâne, pentru veșnicie, pline de mister și (3) au produs schimbări majore în viața unei mari părți din omenire.
În lumea creștină nu există persoană care, indiferent de credința sa, să nu-și pună probleme și cu privire de evenimentele pline de mister ale nașterii, vieții, morții și învierii Mântuitorului Iisus Hristos, de la care a luat naștere creștinismul.

l          Cunoaşterea particularităților psihice ale copiilor este o necesitate izvorâtă din însuşi scopul educației, acesta fiind unic, determinat de înseşi cerințele dezvoltării societăţii la un moment dat.
          Cum însă oamenii sunt foarte diferiți, în funcţie de marea varietate funcțională a activității nervoase superioare şi de experiența de viață acumulată, pentru realizarea unui profil psihologic corespunzător etapei actuale nu este suficient să cunoaştem numai particularitățile psihice generale, caracteristice unei anumite etape în dezvoltarea personalității copiilor, ci este cu totul necesar a cunoaşte şi ceea ce diferențiază un copil de alt copil, de vârsta sa, adică particularitățile individuale ale fiecărui copil.
          Numai o asemenea rezolvare a raportului dintre general şi particular asigură eficiența educației, deoarece numai cunoscând legile generale ale dezvoltării psihicului copilului, precum şi particularitățile sale individuale, vom şti să acționăm în cunoştință de cauză în vederea formării celor mai caractetistice trăsături de caracter cerute de viață, de societate, la un moment dat.

p    Pe distinsul Gheorghe Văduva (fost general de brigadă, doctor, cercetător științific gr. I, redactorul șef al redutabilei reviste Univers Strategic, autorul a peste 20 de volume literare și a numeroase cărți și articole de strategie militară/cercetare), n-am avut onoarea să-l cunosc în mod direct, nici măcar la telefon, ci prin intermediul domnului profesor Nicolae Grigorie-Lăcrița, care mi-a furnizat mai multe materiale elogioase despre acest brav român, motiv întemeiat să-l așeze în galeria oamenilor de seamă ai nației și să-l numească „Om de succes prin puterea minții sale”.
    Întrucât numărul oamenilor se tot reduce (al celor de mare gabarit moral-spiritual cu atât mai mult), pe măsură ce populația planetei crește (efectul Flynn este o categorică dovadă în acest sens), tare mi-ar fi plăcut să-l cunosc în mod nemijlocit pe domnul Văduva și să-l stârnesc la vorbă, cam așa cum l-am cunoscut pe senzaționalul Petre Țuțea în garsoniera sa. Din următoarele motive:
    1)De la astfel de oameni, a căror tăcere este atât de grăitoare, ai enorm de multe lucruri de învățat;

l          Într-unul dintre pasajele la care ne-am referit în MARGINALII(15), Platon spunea că arta poetului "constă în imitație". În TIMEU, el se referă la poeţi ca la "tribul imitativ"(TIMEU, 19d.).
Astfel, în partea de început a Cărții a X-a a STATULUI, Platon face o referire critică asupra acestei legături a poetului cu imitația, dar şi o cercetare exhaustivă a ideii de imitație invocată, cercetare care duce în cele din urmă la nişte subtile subdiviziuni prinse-ntr-un dialog târziu (SOFISTUL).
          După toate acestea, se ajunge la un tratament deosebit de sever prin care se încearcă izgonirea poeților de către legiuitori din cetatea ideală, sau limitarea lor drastică, măsură recomandată nu numai în STATUL, dar şi-n LEGILE, socotită absolut necesară pentru sănătatea comună (STATUL, III  401; X, 606, 607; LEGILE, VII, 801).
          În felul acesta, "imitația" devine un al doilea termen migrator la Platon, iar pentru a înțelege acest concept, care face oarecum aluzie la incompetența poetului, este nevoie să evocăm, la sugestia lui Platon, "cea mai cuprinzătoare schemă a naturii întregii existențe"(STATUL, X 596, 597), schemă în componența căreia ar exista trei niveluri existenţiale, după cum urmează: