Mircea Mongolul 180Am mai scris pe temă. Unele articole nu au fost acceptate la publicare. Altele au fost publicate pe ici-colo. Nu au avut rezonanță. Încerc să reiau tema, pentru a lămuri cititorii mei. Restul, să se lămurească de unde vor. Dacă vor. La începutul anilor 2000, ideologii de stinga (din Occident -?!!!-) au lansat o teorie nouă. Conform acesteia, comunismul nu a existat cu adevărat. Țările comuniste, care tocmai au dat faliment (un faliment istoric, la scară planetară), nu au fost comuniste (din punct de vedere economic). Țările respective erau într-un sistem capitalist monopolist de stat. În concluzie, nu comunismul a falimetat, ci capitalismul monopolist de stat. Această idee devine tot mai mult îmbrățișată de ideologii de stinga. Normal, dreapta critică ideea și nu vor să discute pe marginea ei, aruncând anatema de cum deschizi gura pe subiect. Pentru că ar da apă la moară unor noi zevzeci, în încercarea de a ridica o nouă societate comunistă. Cum au stat lucrurile? În realitate, sistemul economic comunist nu a existat.

p    În celebra sa carte Imitatio Christi (după Biblie, cea mai tradusă operă din lume, apărută la noi cu titlul Urmarea lui Hristos), Thomas din Kempis cere un lucru paradoxal pentru un profan („Robește-mă, Doamne, ca să fiu liber!”), nu și pentru un credincios adevărat, care cunoaște foarte bine recomandarea Mântuitorului, deci caută din toate puterile să nu se abată cu o iotă de la ea: „Luați jugul Meu asupra voastră, și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima”, iar „jugul Meu este bun, și sarcina Mea este ușoară” (Matei 11/29-30).
    Mântuitorul era perfect îndreptățit să ceară oamenilor acest lucru, deoarece din Genesa 1/26 aflăm că Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul și asemănarea Lui („Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră”), ceea ce – pentru faza primordială – înseamnă un superb buchet atotuman de valori morale și însușiri intelectuale, inclusiv nemurirea protopărinților Adam și Eva, desigur, mai înainte de izgonirea acestora din Edenul supratemporal.
    De asemenea, din cele 66 de cărți ale Bibliei, în mod deosebit din cărțile noutestamentare,  rezultă cu pregnanță că omul a fost înzestrat de Creator cu liber-arbitru, noțiune filosofico-morală despre care Micul dicționar filozofic (Ediția a II-a, Editura Politică, București, 1973) ne spune că „implică, în concepțiile idealiste, o presupusă libertate absolută a omului, o independență totală față de necesitatea și cauzalitatea obiectivă”.

stroeNimic nu doare mai tare ca sufletul rănit nemângâiat și trist. Inima suferă în tăcere iar gândurile duc către alte tărâmuri căutând acel ceva care vindecă negreșit sufletul care este  iubirea. Tărâmuri imaginare călăuzite de visul oricui. Ignoranța persoanei dragi  în ultima instanță te învață să trăiești fără ea.Apoi apare suferința și nelnistea care îți macina  interiorul cu gânduri care mai de care mai dureroase. Durerea este ca un arc a lui Cupidon dar care nu te nimerește pentru că ochii sunt ațintiți catre alt  chip… poate acela care este hărăzit de destinul fiecăruia. Durerea neiubirii .Trăind in cercul lor strâmb persoanele care au adoptat singurătatea ca pe un bun dătător de liniște sufletească se înșeală amarnic ,crezând că așa le este cel mai bine. Iubiri pasagere în care își găsesc plăcerile și iluzia că sunt iubite măcar și pentru o perioadă de timp sunt cele mai rele suferinți care îti  întind nervii la maxim pentru că ele nu pot fi curate și te fac trist nepăsător și nu mai poti fi integru. Nu te regăsești pe nicăieri și al nimănui. Sufletul parcă îți zace  într o durere continuă și plânge neîncetat după acel noroc pe care cu toții îl cersim  din când în când.Năucitoare și răvășitoare speranțele ne  alină sufletul nemângâiat dându ne senzația că atingem cerul cu mâna în momentul când doar credem și nu este adevărat că iubim și suntem iubiți.

 stroe            Te iubesc dar in felul meu. Mai mult nu pot,m-as complica.
Intelege ... atat exista,atata pot.As fi vrut mai mult dar mi-e teama .Esti un om bun ,
frumos si curat.Te respect si te admir .Pentru mine esti ca apa fara de care nu pot exista .
Cand te sorb retraiesc momentul puritatii ca  pe o mare a dorintelor firesti nascute din iubire,dar nu recunosc, nu pot...
Imi este frica sa nu ma inec intr-un bob de roua din inima ta .
Accepta-ma asa si taci .Nu tulbura apele in care ma scald.Acesta sunt eu .
Cuvintele pot ucide ,pot darma turnul in care te-ai inchis pentru a te feri de sagetile venite haotic din rabufnirile sufletesti ale fiintei mele.Uneori sunt un dezastru din care nu ma pot intoarce,pentru ca mi-am facut un scut care sa ma fereasca de iubire.

stroeZilele trec odata cu noi,de parac s-ar grabi spre ultimul tren,care trece nemurirea catre Golgota, intr-un vacarm urias,de o nepasare vitriolica,ucigand cu gandul aripile clipei sublime ale eterului in care fiinta umana pluteste haotic intr-o geneza fara  de Dumnezeu.
Allan Kardec spunea in cartile care i-au definit principiile ca:”A te naste ,a muri,a renaste si a evolua neincetat ,aceasta este legea”,”Omul nu este compus numai din materie ,exista in fiinta sa un principiul al gandirii legat de corpul fizic pe care-l paraseste dupa moarte,la fel cum aruncam o haina veche ,atunci cand incarnarea prezenta a luat sfarsit” .
Suntem materie si suflet,carne,sange si emotie ,dor si lacrima,vis si realitate.
Substanta pura intr-un bob de roua rastigniti intr-un rasarit al gandurilor,dincolo de orizonturile ce ni se deschid ca o oaza a sperantelor.
Suntem sursa divina nascuta din samanta adevarului .