Pe data de 10 aprilie 1887, poetul Mihai Eminescu ieşea de pe poarta sanatoriului de la Mănăstirea Neamţului. Stătuse închis aproape un an de zile, în urma unei crize maniacale, şi a primit tratamentul vremii pentru alienare mintală. La 37 de ani, poetul era un om fără adăpost, bolnav şi părăsit. 
 
Tatăl său pierduse cea mai mare parte din avere şi vânduse tot ce a mai rămas. Eminescu nu mai avea casă şi îi mai trăiau doar două surori şi un frate.