În incinta Centrului Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi" din Cernăuți a avut loc o întâlnire de suflet dedicată jubileului de 70 de ani al poetului Vasile Tărâțeanu, membru de onoare al Academiei Române – „învingătorului Don Quijote de la Sinăuți" – cum a fost numit scriitorul cernăuțean de diplomatul român de la Consulatul General al României de la Cernăuți, Edmond Neagoe, transmite EuroMedia Bucovina preluată de Romanian Globa News.
Potrivit domnului Neagoe, de obicei persoana lui Don Quijote este considerată un sinonim al visătorului, în cazul domnului Vasile Tărâțeanu avem de a face cu un „Don Quijote, care a învins", deci este vorba de un visător care și-a văzut ideea realizată.
În general, biblioteca este o lume văzută prin miile de ochi ale autorilor. Iar Emerson spunea că este un cabinet magic în care există multe spirite vrăjite. Înţelegem lumea prin ochii autorilor şi prin spiritul de percepere al cititorului. Când citim o carte, este o întâlnire a acesteia cu cititorul său, atunci se declanşează actul estetic. Altfel cartea este un obiect mort. Însă, remarcăm, că aceeaşi carte se schimbă, din moment ce noi suntem în permanentă schimbare. Vorba lui Eminescu din Glossa: „Vremea trece, vremea vine/ Toate-s vechi şi nouă toate “, sau cum zicea Heraclit: „Omul de ieri nu este omul de azi, iar cel de azi nu va fi cel de mâine”. Iar dacă noi, cititorii, ne schimbăm necontenit, pot spune că fiecare lectură a unei cărţi, fiecare recitire, fiecare rememorare despre această carte în imaginaţia noastră reânoieşte textul.
Citește mai departe: FIECARE LECTURA A UNEI CĂRŢI REÎNOIEŞTE TEXTUL ÎN IMAGINAŢIA NOASTRĂ
Un arhaism folosit frecvent şi în prezent, expresia „a da ortul popii“, adică „a muri“, are legături cu denumirea unui vechi bănuţ care a circulat în Ţările Române, dar şi cu un obicei păgân de înmormântare.Conform Dicţionarului Explicativ al Limbii Române, cuvântul „ort“ provine din limba germană, pe filieră poloneză, şi înseamnă „o pătrime“. Prin extindere, a desemnat o monedă mică, din argint, cu o greutate de aproximativ 7 grame, care avea valoarea unui sfert de leu vechi sau de taler vechi. Iniţial, ortul era „ortstaler“, denumire care s-a redus treptat, prin simplificare, la forma „ort“.
Bănuţul a circulat în Europa în Evul Mediu, inclusiv în Ţările Române,
La data de 4 octombrie 1873 s-a născut matematicianul Gheorghe Ţiţeica, considerat unul dintre fondatorii geometriei diferenţiale centro-afine; este unul dintre creatorii şcolii matematice româneşti; a fost membru al Academiei Române şi vicepreşedinte al acestui for (iunie 1924 – iunie 1925) (m. 5 februarie 1939)
Gheorghe Ţiţeica s-a născut la Turnu-Severin, la 4 octombrie 1873. Tatăl său, Radu Ţiţeica, originar din Buzău, era mecanic de vapor, iar mama sa, Stanca, s-a ocupat de creşterea copiilor: un băiat şi trei fete.
Gheorghe a urmat şcoala primară în oraşul natal, iar liceul la Craiova,
„Căci voi, fraţilor, aţi fost chemaţi la libertate; numai să nu folosiţi libertatea ca prilej de a sluji trupului, ci slujiţi unul altuia prin iubire. Căci toată legea se cuprinde într-un singur cuvânt, în acesta: Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi.“ (Sfântul Apostol Pavel) Dumnezeu l-a creat pe om liber, liber spre a-şi urma propriul drum în viaţă.
Imediat ce omul a fost creat de Dumnezeu a primit libertatea de a se bucura de toate roadele grădinii Eden şi sfătuit să nu mănânce din fructul oprit. Omul a avut libertatea de a alege între bine şi rău. A ales greşit.
A călcat porunca divină. Omul era responsabil de toată creaţia. El a fost pus să stăpânească peste păsările cerului, animale, vegetaţie, vietăţile din ape.