(Zurgălăi sau Zdrangăne)

 
„Adă-mi fus cu ţurgălăi

Dacă-ţi trebe ochii mei”[1]


Este forma cea mai veche cunoscută şi este răspândită pe toată aria Maramureşului, cu zone de concentrare pe văile Izei, Marei,

Detalii

Considerat pe bună dreptate “cel mai iscusit zugrav al timpului său”, B. Prus – aidoma tuturor marilor artişti – ni se dezvăluie, totodată ne convinge de temeinicia acestei aprecieri, doar citindu-l şi recitindu-l cu atenţia mereu cuvenită scriitorilor excepţionali şi cu pasiunea neîncetat stârnită de fiorul lăuntric al operelor sale, egale doar cu ele însele.

     Numai astfel ne vom pătrunde de umanismul său atotcuprinzător, fie că autorul – fidel realismului critic de cea mai aleasă factură, rulează pe preceptele pozitiviste, care – după cum cu justeţe opinează Stan Velea – adeseori “interferează cu cele ludomane (lud=popor)”, fie că nemulţumit de eficienţa mijloacelor întrebuinţate pentru demascarea potentaţilor şi apărarea nesfârşitelor cohorte de oprimaţi, el recurge la umorul său jovial şi îngăduitor, dar care dobîndeşte neiertătoare ascuţişuri satirice ori de cîte ori se impune acest lucru.

Detalii

Despre depresie am auzit cu totii.O parte am trait-o iar alta parte putem doar banui natura-i terifianta.Adesea-i socotita un capriciu, o evadare din fata greutatilor vietii, o toana a celor “slabi”. De esti bogat, sarac, batran sau tanar, de esti femeie sau barbat...copil, conteaza prea putin.Depresia n-alege.Suntem egali in fata ei si doar acela ce-a trait-o, o poate intelege pe deplin.

Depresia inseamna a zâmbi fara ca zâmbetul sa-ti cuprindă ochii, a fi fericit fara ca fericirea sa-ti atingă inima si a plânge fara a varsă vreo lacrima.

Statistica e infricosatoare! In lume sunt peste 350 de milioane de oameni ce sufera de depresie si numarul acestora creste alarmant.

Detalii

1. “Soldaţii dorm. / În turnul cel mai înalt / Împăratul plânge.” Rar aceşti termeni să fi ajuns într-o asemenea relaţie. Totuşi ea străluceşte în orizonturile istoriei, povestită de bătrânul Herodot. Să însemne ridicarea valorii politice la conştiinţa de sine? Luminarea finitului ca finitudine din perspectiva infinitului, sub teroarea negativului descătuşat de mâna umană? revelaţia morţii absurde, puse în mişcare de om? clipa dinaintea alternativelor? Ea aminteşte de strigătul disperat al lui Ghilgameş la descoperirea morţii, a pierderii prietenului său Enkidu, prima consemnare de acest fel, un strigăt întreit: mai întâi pentru sine simţit ca abatere a unui “groaznic blestem”, mai apoi, ca o rană a întregii naturi, a naturii-mame, de unde jivinele, sălbăticiunile, codrii şi apele sunt strigate să-l jelească, şi în fine a omului, “locuitorii întinsului Uruk” fiind chemaţi să ia aminte şi să-l plângă:

Detalii

Fără teama de-a greşi, putem spune că aproape toată istoria universală – aşa cum ne este dat să o cunoaştem în clipa de faţă, gravitează în jurul unor personaje ilustre (personalităţi făcătoare de istorie), care de fapt se dovedesc a fi dictatori sadea, fie că avem în vedere chipuri memorabile de regi şi împăraţi, fie că ne gândim la mari conducători de oşti, ori – mai aproape de zilele noastre – la unii preşedinţi de state moderne.

     Căci, la drept vorbind, ce altceva decât un neiertător autocrat, torturat de imaginea cosmocratorului (deci mai mult decât un oarecare dictator!) a fost Alexandru Macedon, cel care – definitiv subjugat de practica orientală a zeificării conducătorului – nu a ezitat să-l crucifice pe Calistene, nepotul lui Aristotel, pentru vina acestuia că în loc să i se închine Macedoneanului ca unui zeu, s-a apropiat de el şi l-a sărutat pe obraz?!

Detalii

  1. Puterea de vindecare a rugaciunii – Un eseu extraordinar scris de un laureat al Premiului Nobel
  2. Ion Pena în Banat, la Sichevita (1936-1941)
  3. Progresul material şi regresul moral, cele două feţe ale omenirii