În China și în Japonia, presopunctura ocupă un loc important în asistenţa medicală acordată populației, renunțându-se la intoxicarea, adeseori inutilă, cu medicamente.

Când unul din aceste canale de “irigaţie” care ne țes într-o plasă de rețele de circulație, numite meridiane, se blochează, apare boala.

Pentru ca durerea să fie înlăturată, apelăm la apăsarea cu degetele asupra unor puncte precise, deblocarea producându-se imediat. Simptomele neplăcute sunt eliminate, restabilindu-se echilibrul fizic și psihic.

Așa cum se vede în desenul de mai jos,

Încă de mult, lumea noastră românească nu mai merge la biserică. Oamenii de sus, de mijloc şi de jos au uitat de mult cărarea ce duce la locaşul icoanelor. Boieri, ostaşi, meseriaşi, negustori, dascăli, slujbaşi, mari şi mici s-au lepădat de datoriile către legea lor creştinească - toţi sunt astăzi liber-cugetători. Şi, fireşte, dacă dumnealor sunt astfel, trebuie şi femeile dumnealor să fie astfel, adică liber-cugetătoare; şi, prin urmare, cum ar putea să fie copiii dumnealor astfel decât mamele, adică liber-cugetători!

Dar să nu exagerăm! 

Boierimea, ostaşii şi slujbaşii, deşi liberi-cugetători, tot mai merg uneori să audă, dacă nu chiar să asculte, Evanghelia - anume când M. S. Regele se duce cu ceremonialul obicinuit,

La 24 octombrie 1863, a încetat din viaţă poetul Andrei Mureşanu, autorul imnului "Un răsunet", cunoscut ulterior sub numele "Deşteaptă-te, române", care devine marşul revoluţionarilor români din Transilvania (1848), iar după 1989 - imnul de stat al României (n. 16 noiembrie 1816).

Andrei Mureşanu s-a născut la 16 noiembrie 1816, la Bistriţa. A fost un poet şi revoluţionar român din Transilvania.

Născut în familia unui mic întreprinzător, a studiat filozofia şi teologia la Blaj, lucrând apoi ca profesor la Braşov, începând cu 1838.

1.Cum și când a apărut arta?

            Arta, chiar și cea naivă, trebuie neaparat să fie un produs conștientizat al spiritului, altfel spus totalitatea formelor de manifestare și conștientizare ale sensibilității umane inteligentă și creatoare.

            Forțele spiritului, în permanenta lor tentativă de căutare a absolutului și de reprezentare sensibilă a concretului, se materializeză în acele forme specifice cunoscute sub numele de creații artistice. Însă creațiile artistice nu sunt lucruri în sine. Misiunea lor, implicit misiunea artei și a artistului, este pe de-o parte de-a bucura și înnobila sufletul consumatorului de artă,

Există în Evanghelii un loc consacrat Păcatului împotriva Spiritului (Duhului) Sfânt, care surprinde printr-o anumită particularitate. Este singurul păcat despre care Iisus Christos spune răspicat și categoric că nu va fi iertat nicidecum, niciodată, nici în timpul prezent și nici în cel viitor, că este impardonabil în mod necondiționat, absolut. Pasajul se găsește în toate Sinopticile (Mt. XII, 24-33; Mc. III, 28-30; Lc. XII, 10), dar formularea cea mai extinsă și mai clară o avem în Evanghelia după Matei (XII, 24-32): ”De aceea vă spun: Orice păcat și orice blasfemie li se va ierta oamenilor, dar blasfemia împotriva Duhului Sfânt nu li se va ierta. Cel ce va grăi cuvânt împotriva Fiului Omului va fi iertat; dar cel ce va grăi împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel ce va să vie” (Mt. XII, 31-32)[1]. De ce trebuie ca acest păcat, singurul,