…Dumnezeu îşi alege, cu grijă, pe Marii Săi Misionari. Dumnezeu nu risipeşte, întru zădărnicie, Harul Său Sfânt. Sunt, în lumea asta, oameni care gâfâie, fără să fi făcut nimic. Sunt, dimpotrivă, în lumea asta, oameni cărora le sporesc puterile şi sunt din ce în ce mai senini şi mai fără stare, întru lucrare, cu cât ştiu că-L slujesc, mai abitir şi mai din greu, pe Stăpânul Ceresc!

…Unul dintre aceşti oameni ai harului şi al lucrării misionare întru Ortodoxie, deci pentru Dumnezeul Luminii Tradiţiei – fără stavilă de oboseală, vreodată! – este preotul iconom stavrofor, maramureşeanul RADU BOTIŞ – licenţiat al Universităţii Babeş Bolyai (din Cluj-Napoca), Facultatea de Teologie Ortodoxă,cu masterat în ştiinţe istorico-practice, la aceeaşi facultate (2006).

Religia ortodoxă a acesteia a fost dominantă până la sfârșitul secolului XVIII-lea, când s-a produs unirea celei mai mari părți a românilor cu biserica de la Roma, sub forma religiei greco-catolice, după instaurarea dominației habsburgice în Transilvania (1698). Un alt moment important s-a consumat în anul 1948, prin reîntoarcerea forțată la religia ortodoxă, în urma instaurării regimului comunist în România[2].

            Ortodoxismul actual ca religie predominantă a comunei Satulung este, ca-n majoritatea comunelor ţării și după cum am precizat înainte, rezultatul epocii Ceauşescu când a fost obligatoriu modelul rusesc, comuniştii având, de fapt, ca scop ateismul pe care nu-1 puteau îndeplini atât de uşor deşi în anii de dinaintea revoluţiei din 1989 au ordonat dărâmarea bisericilor din mai multe localităţi din ţară.

Problema invadării și ocupării Europei de către musulmani, așa-numitul „terorism” musulman, precum și impactul acestei agresiuni împotriva Spiritului creștin al Europei, atâta cât a mai rămas într-o Europă post-creștină, presupune cauze mai vechi, ascunse și cronicizate, care necesită o serie de clarificări prealabile.

            Trebuie să pornim de la observația că, în istoria recentă, au existat două valuri ale migrației musulmane spre Europa. Primul s-a produs lent, insinuant și într-un timp mai îndelungat, pe la începutul anilor ’90 ai secolului trecut. Migrația, inclusiv cea musulmană, a fost stimulată de căderea regimurilor comuniste, cu frontiere practic închise, și de o relaxare a regimului circulației persoanelor în țările occidentale.

Se luptă lumea azi mai mult ca oricând. Se luptă cu neajunsurile, cu suferinţele, cu semenii, aproape cu orice, oricine, oricând.

Până când nu se ştie, dar lupta asta e grea.Nu se ajunge la niciun rezultat sau poate da şi de multe ori doar dacă este ceva de pus pe masă, înseamnă că o bătălie este câştigată. Supravieţuirea pentru unii este scopul principal în viaţă. Aşa este drumul unora, aşa trebuie să-l urmeze. Cine spune asta? Cine stabileşte toate acestea? De ce atâta suferinţă? Poate că a învăţat un lucru şi anume să fie supus destinului. A învăţat? Dar cine să-i fi predat lecţia asta în atâtea feluri de nu are cum să-i dea vieţii de capăt?

Argumentare

             Am considerat că e necesar un articol despre „Asumarea suferinței” deoarece este de o importantă majoră și consider că ar trebuie expusă într-un mod public, concret, explicativ și dezbătut într-o lucrarea mai amplă.

            Suferința este prezentă încă din primele pagini ale Bibliei. După ce protopărinţii noștri, Adam și Eva, au nesocotit porunca divină, mâncând din fructul oprit, drept osândă suferința a devenit parte a vieții umane, omul fiind pedepsit cu moartea. Dumnezeu i-a spus femeii: