(scurt istoric)
Înfruntând vicisitudinile vremurilor, maramureşenii au păstrat nealterate datinile şi obiceiurile, portul, arta populară autentică, unică în felul ei, integrată armonios în ansamblul culturii populare româneşti.
Iarna, cu nopţile sale lungi, se pare că e anotimpul cel mai prielnic, de care se leagă sau în care se practică mai multe datini şi obiceiuri.
Şezătorile şi clăcile de la sate au constituit locuri unde tinerii şi cei mai în vârstă iau parte la acea mare operă de creare, şlefuire, de prezentare a folclorului.
Citește mai departe: FESTIVALUL DE DATINI ŞI OBICEIURI DE IARNĂ DIN SIGHETU MARMAŢIEI
Octavian Paler nu mai este de mult printre noi. Mi s-a făcut dor de el. Voi publica aici unul dintre ultimele sale interviuri, pe care mi l-a acordat cu câteva luni înainte de a muri. La 80 de ani, Octavian Paler (1926-2007) se simţea singur, într-o societate în care nu îşi mai recunoaştea valorile. Pentru a se salva, se refugiase în lumea zeilor de altădată. Politica îl dezgusta, iar moartea era o taină care-l speria.
Vă este teamă de ce e ...Dincolo?
Mi-e teamă de moarte. E o taină pe care nu sunt încă în stare s-o înfrunt. Moartea este pentru mine ceea ce erau pentru greci ochii Gorgonei, în care te uitai şi împietreai. Nu mai am nimic de aşteptat. Mi-e frică, nu de Dumnezeu, ci de absenţa lui Dumnezeu.
Citește mai departe: Ultimele gânduri ale lui Octavian Paler: „Mi-e frică de absenţa lui Dumnezeu”
Academia OJT din Baia Mare rămâne locul unde se dezbat pe bani proprii , deci nu publici destinele omenirii, problemele istorice mai vechi şi mai noi. Soluţii pentru criză nu avem ci doar pentru crizaţi.Observaţiile fine se scurg dintr-un deceniu în altul dintr-o epoca în alta iar skanderberg-ul mental este gimnastica de zi cu zi al celor care pentru unii nu cuvânta.Personalităţile trec rar ,sau sporadic pentru a se umple cu miros de inteligenţă ,salutând frenetic. poetul cutare, sau scriitorul cutare. Parcă doreşte să arate unui public inexistent sau existent în mintea lui, că el se cunoaşte şi se recunoaşte cu NEMURITORII. Nu are timp să stea pentru că îi sună telefoanele,nu are timp să vorbească pentru că îi sună telefoanele, nu are timp să asculte pentru îi place să fie ascultat- Ar şi plăti cu ziua ca sa-l asculte cineva.
1. Binomul acumulare materială – înstrăinare (alienare)
Nu doar credința, ci și știința prin descoperirile sale și prin frecventele destăinuiri ale unora dintre cei mai prestigioși slujitori ai ei chiar din rândul evoluționiștilor pursânge, ne încredințează că viața este un miracol mai presus de vlaga gândirii umane și că omul reprezintă pentru creaționiști încoronarea întregii concepții și munci divine din cele șase zile ale facerii, respectiv produsul de vârf al evoluției viului pentru înverșunații adversari ai creației.
Sigur, convergența opiniilor celor două tabere ireconciliabile vizavi de rangul omului în lumea viului și de uriașele sale resurse de exprimare pe care le deține
Citește mai departe: Toți oamenii trăiesc, dar numai unii dintre ei există
Şcolile moderne sunt derivate din cele greceşti şi romane.
În vremurile străvechi, grecii îşi ofereau cunoştinţele unei persoane, unui copil în special, în particular. Alţii călătoreau pentru a-i învăţa şi pe alţii în drumurile lor. Aveau locuri dedicate în care făceau acest lucru. Asta seamănă mai mult cu şcoala din zilele noastre.
Platon, unul dintre cei mai mari filosofi greci, a fost primul care oferea lecţii educaţionale cu regularitate, de peste trei ore în locuri speciale. Aceste locuri se numeau academii. Această şcoală era ţinută la gimnaziu, care era iniţial o paradă sau o practică la sol pentru oaste.