Birocraţia este cea mai puternică armă aflată în mâna guvernanţilor, pe care aceştia o folosesc cu dexteritate şi succes în scopul păstrării ordinii existente, a prezervării privilegiilor obţinute şi a transmiterii acestor avantaje pe linie ereditară urmaşilor. La prima vedere totul pare normal, legal, pentru că birocraţia acţionează numai prin intermediul legii, sub acoperământul legii şi în umbra acesteia. Am putea spune că birocraţia nu este legată de politică, că nu depinde de tipul de societate ea fiind identificată la nivelul tuturor orânduirilor sociale. Ba, am putea găsi şi trăsături umane birocraţiei emoţionându-ne ori de câte ori auzim câte-o poveste cu,,tâlc” de genul aceleia cu scrisoarea care ajunge la destinatar după 25 de ani de peregrinări şi peripeţii.
- Detalii
- Scris de Eugen Jitariuc
Avem deplina libertate să presupunem că filosofia reprezintă prima formă sistematică a gândirii omeneşti, care nu numai că şi-a pus întrebări, dar a căutat să şi ofere răspunsuri cât de cât mulţumitoare în legătură cu cele trei probleme fundamentale ale existenţei:
a)Existenţa divinităţii şi posibilele ei mecanisme de cugetare şi acţiune;
b)Existenţa lumii în infinitele ei forme de manifestare şi apariţia vieţii;
c)Omul şi problemele sale specifice de cunoaştere şi adaptare, a căror necontenită tentativă de soluţionare se materializează în tot atâtea remarcabile pagini de cultură şi civilizaţie, adăugate de fiecare generaţie la zestrea transmisă de către înaintaşi.
- Detalii
- Scris de George Petrovai
Citește mai departe: Baruch Spinoza sau modelul antic al înțeleptului
Filosofia lui Emil Cioran este mai aproape de mitologie decât de creştinism pentru că el respinge constant orice credinţă care îl desparte pe om de natură şi care susţine ideea separării trupului de suflet.[1] Ceea ce în mod obişnuit se numeşte religie este, în realitate, o confruntare cu moartea, văzută ea însăşi ca o eliberare din constrângerile existenţei umane. În acelaşi timp fiecare existenţă umană este o dramă profundă, legată în mod esenţial de întruparea divină, o dramă ce reclamă, iniţial, victoria asupra morţii şi care ne aduce, în cele din urmă, în faţa unei morţi purificate de propria-i agonie, de violenţa şi puterile ei htonice.
Moartea, afirmă Cioran, este marea Problemă. Dacă există argumente, doar ea le deţine, pentru că „nu există argumente pentru a trăi”.[2] În cazul său, el acceptă să trăiască fără ele, convins, dar (totuşi) nu învins de gravitatea morţii şi a neantului.
- Detalii
- Scris de Ștefan Mariș
(Zurgălăi sau Zdrangăne)
„Adă-mi fus cu ţurgălăi
Dacă-ţi trebe ochii mei”[1]
Este forma cea mai veche cunoscută şi este răspândită pe toată aria Maramureşului, cu zone de concentrare pe văile Izei, Marei,
- Detalii
- Scris de dr. Ioan MARCHIŞ
Considerat pe bună dreptate “cel mai iscusit zugrav al timpului său”, B. Prus – aidoma tuturor marilor artişti – ni se dezvăluie, totodată ne convinge de temeinicia acestei aprecieri, doar citindu-l şi recitindu-l cu atenţia mereu cuvenită scriitorilor excepţionali şi cu pasiunea neîncetat stârnită de fiorul lăuntric al operelor sale, egale doar cu ele însele.
Numai astfel ne vom pătrunde de umanismul său atotcuprinzător, fie că autorul – fidel realismului critic de cea mai aleasă factură, rulează pe preceptele pozitiviste, care – după cum cu justeţe opinează Stan Velea – adeseori “interferează cu cele ludomane (lud=popor)”, fie că nemulţumit de eficienţa mijloacelor întrebuinţate pentru demascarea potentaţilor şi apărarea nesfârşitelor cohorte de oprimaţi, el recurge la umorul său jovial şi îngăduitor, dar care dobîndeşte neiertătoare ascuţişuri satirice ori de cîte ori se impune acest lucru.
- Detalii
- Scris de George Petrovai
Citește mai departe: Boleslaw Prus - corifeu între corifeii literaturii polone