Cele trei principate medievale românești au avut de luptat nu doar împotriva tendințelor expansioniste ale unor regate creștine (Ungaria, Polonia, ulterior Rusia și Austria), ci și împotriva islamicului colos otoman, care în secolul al XIV-lea ajunge la Dunăre și – după transformarea tuturor ținuturilor sud-dunărene (sârbești, bulgărești, albaneze, grecești) în vilaiete – începe lungul asalt asupra provinciilor locuite de românii nord-dunăreni (Țara Românească, Moldova, Transilvania), singurele piedici politico-militare, îndeosebi după bătălia de la Mohacs (1526) și transformarea Ungariei în pașalâc, în calea ambiției sultanilor de a-și întinde (la început) stăpânirea pustiitoare până în centrul Europei, mai apoi spre apusul continentului.
Norocul românilor, prin extensie al tuturor europenilor din centrul și vestul bătrânului continent (Eusebiu Camilar, și nu numai, atribuie provinciilor românești îndreptățitul rol istoric de Poartă a furtunilor!), a fost acela că, la momentul oportun (a se citi „de maximă importanță pentru creștinătatea medievală europeană”), din divina lor sevă s-au născut voievozii referențiali ai acestui neam omenos și neagresiv, însă îndelung urgisit de liftele vecine și de mai departe: Mircea cel Bătrân, Iancu de Hunedoara, Vlad Țepeș, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul.
- Detalii
- Scris de George PETROVAI
Aristotel continuă eforturile lui Platon și din alte puncte de vedere, și încă o dată, deși pare că îl contestă pe Platon, în fond, el ajunge mai degrabă să-l împlinească pe acesta.
Bunăoară, Aristotel este de părere că poeții, din punctul de vedere al tipului psihologic, se situează nu sub meșteșugari și gimnaști, cum declarase Platon cândva, (FEDRU, 248), ci în cea mai de sus categorie, alături de filosofi şi de oamenii de stat.
În lucrarea sa POETICA, Aristotel menționează pe scurt aptitudinile personale necesare poetului, iar în cealaltă lucrare a sa, PROBLEME (953a), aflăm care este acest temperament și acest caracter atribuit filosofilor, oamenii de stat și tuturor sufletelor înzestrate.
Poezia, spune Aristotel, cere un om special înzestrat pentru ea, un om care trebuie să fie capabil de o bună reprezentare imaginativă.
- Detalii
- Scris de eCreator.ro
Citește mai departe: (13) GLORIFICAREA EXPRESIVITĂȚII STILULUI LA ARISTOTEL
Mihai C. Băcescu (n. 28 martie 1908, Broșteni, județul Neamț, azi județul Suceava – d. 6 august 1999, București) a fost un zoolog, oceanolog și muzeolog român, membru titular al Academiei Române.
Academicianul Alexandru Boboc - mai scund decât mine, „uriaș” altfel - a înlesnit asta.
Și acum mă întreb câte carafe am cărat atunci.
Născut în satul evocat de Ion Creangă în "Amintiri din copilărie", Mihai Băcescu, copilul învățătorului din sat, își pierde ambii părinți la vârsta fragedă de 4 ani și este crescut timp de 3 ani la Pleșești de o bunică, apoi la Fălticeni de Nicolae Baciu, un unchi matern.
La școala primară îl are ca învățător pe Vasile Jitaru (tatăl academicianului Petre Jitaru).
Copil de caracter, aventurier și voluntar, trece de la unchiul său la o mătușă tot maternă, apoi la altă bunică din Bogdănești, urmând cu succes cursurile la gimnaziu și la liceul Nicu Gane din Fălticeni, unde îi are ca profesori pe Vasile Ciurea și pe Ioan Hudiță.
- Detalii
- Scris de Ioan Romeo Roșiianu
Conform testamentului său, în data de 14 martie 1992 au fost reînhumate, la Brașov, osemintele lui Nicolae Titulescu, aduse din Franța.
Am fost!
Nicolae Titulescu (n. 4 martie 1882, Craiova, România – d. 17 martie 1941, Cannes, Alpes-Maritimes, Franța) a fost diplomat, jurist, profesor universitar și om politic român, în repetate rânduri ministru al afacerilor străine, ministru plenipotențiar, fost președinte al Ligii Națiunilor și membru titular (din 1935) al Academiei Române.
Încă din perioada neutralității, Nicolae Titulescu susține ideea Unirii Transilvaniei cu România, într-un discurs rostit la Ploiești și intitulat „Inima României”, el declara: „România nu poate fi întreagă fără Ardeal…Ardealul e leagănul care i-a ocrotit copilăria, e școala care i-a făurit neamul, e farmecul care i-a susținut viața…Ardealul nu e numai inima României politice, priviți harta: Ardealul e inima României geografice”
- Detalii
- Scris de Ioan Romeo Roșiianu
Calendarul Bahá'í a început în data de 21 martie 1844. Aceasta este prima zi a primului an din calendarul Bahá'í.
Este sărbătorită anual de către membrii credinței Bahá'í ca Anul Nou Bahá'í sau Náw-Rúz.
Calendarul Bahá'í sau calendarul Badí‘ (badí‘ are sensul de minunat sau unic), utilizat de către religia monoteistă Bahá'í), este un calendar solar cu ani regulați de 365 de zile și anii bisecți de 366 zile.
Anii sunt compuși din 19 luni a câte 19 zile fiecare, (361 de zile), plus o perioadă suplimentară de Zile intercalare (4 zile în mod regulat și 5 în anii bisecți).
Anii în calendar încep cu echinocțiul de primăvară și sunt marcați la sfârșit cu BE (de la Bahá'í Era)(sau EB de la Era Bahá'í).
21 martie 1844 CE este prima zi a primului an.
- Detalii
- Scris de Ioan Romeo Roșiianu