La fiecare patru ani adăugăm o zi în calendar lunii februarie, anul respectiv numindu-se an bisect. Dar de ce facem acest lucru?

Explicaţia este una simplă. Adăugarea acestor 24 de ore suplimentare în calendar asigură sincronizarea lui cu mişcarea Pământului în jurul Soarelui.

În timp ce calendarul modern conţine 365 de zile, timpul necesar cu adevărat Pământului pentru a orbita în jurul Soarelui este uşor mai mare, de circa 365,2421 zile. Diferenţa poate părea neglijabilă, dar de-a lungul deceniilor şi al secolelor acea pierdere care reprezintă un sfert de zi pe an ar deveni importantă.

La data de 7 ianuarie 1989, a încetat din viaţă Hirohito, cel de–al 124–lea împărat al Japoniei, care a domnit 62 de ani. El a fost urmat la tron de către fiul său, Akihito (n. 29 aprilie 1901).

Hirohito s-a născut în Palatul Aoyama în Tokyo. A fost primul băiat al Prinţului Moştenitor Yoshihito (viitorul Împărat Taishō) şi al Prinţesei Sadako (viitoarea Împărăteasă Teimei).
 
Potrivit tradiţiei, Hirohito a fost separat de părinţii săi şi, împreună cu fratele său mai mic, Yasuhito (viitorul Prinţ Chichibu), a fost dat în grija unui amiral pensionat, contele Kawamura Sumiyoshi, şi a soţiei acestuia.

            Alfred North Whitehead[1] ocupă în filosofia contemporană o poziţie aparte datorită atitudinii critice faţă de interpretarea exclusiv raţionalistă şi mecanicistă a lumii. El a încercat să înţeleagă lumea cu ajutorul unor noi concepte capabile să „furnizeze expresii exacte la inexactităţile evenimentelor concrete şi, astfel, să înlăture dezechilibrul existent între gândire şi faptă”. Influenţat de către Bergson, Whitehead interpretează natura după sistemul „unităţii de proces” şi nu după modelul „grăuntelui de energie fără destinaţie”[2] Care sunt consecinţele acestei metode pentru problema imortalităţii?

            În primul rând este vorba de reperele logice pe care filosoful englez le introduce în această dezbatere. Pentru el orice demonstraţie trebuie să plece de la presupunerea că “între toate entităţile şi toţi factorii din univers se află relaţii foarte strânse “[3],

Un erou al Romaniei este atacat visceral: Ion Siugariu, poet-martir, cazut in razboiul anti-hitlerist, in satul Brezno din Slovacia, unde ar urma sa fie denumit podul din localitate cu numele sau, pe 28 august a.c.

Detalii despre caz, mai jos.

Ion Soranu Siugariu, absolvent al Liceului Gojdu din Oradea si al Facultatii de LItere si Filosofie din Bucuresti, a fost si jurnalist literar. In februarie 1942 poetul şi-a susţinut teza de licenţă cu lucrarea "Aspectul jurnalistic al literaturii moderne", avându-l ca îndrumător pe Mihail Ralea.

Neîndoielnic, sub presiunea neîntreruptă şi tot mai intensă a progresului ştiinţei şi tehnologiei, omul contemporan trăieşte în şi sub zodia competenţei. Am uitat de omul priceput, dar l-am descoperit pe cel competent. Pe toate palierele şi în toate domeniile de activitate se cere competenţă. Ea nu numai că e proclamată şi invocată continuu, ci şi comparată ori măsurată neîntrerupt, după proceduri şi standarde din ce în ce mai nuanţate şi rafinate.

            Suntem înştiinţaţi clipă de clipă, mai cu seamă prin dezbaterile publice, despre diferite soiuri de competenţă: generale şi specifice, competenţe-cheie, lingvistice, de comunicare ori profesionale etc. Incontestabil, azi, în lumea civilizată, are mare căutare competenţa.