Cultura trebuie racordată la temporalitate şi la caracteristicile actului educativ. Similaritatea răspunsurilor culturale indică faptul ca circumstanţele temporale impun acest lucru. O cultură lucrează prin ecourile prezente ale unui trecut determinat. Cultura trecutului se menţine sau se modifică într-un prezent. Conduitele culturale noi, ale prezentului, prefigurează cultura de mâine.

Şcoala are de îndeplinit, după unii analişti, trei obiective, exprimate în mod sintetic :

Ca în fiecare toamnă, sub cernerea de clipe romantice peste cârlovienele ruinuri voievodale de la Târgovişte, a avut loc, după ce ediţie de ediţie a înfruntat vremea şi vicisitudinile, a 47-a prezenţă în peisajul cultural românesc a Festivalului concurs naţional „Moştenirea Văcăreştilor”, aşadar cel mai longeviv festival de acest gen din ţară.

Iar cei câţiva iniţiatori rămaşi în viaţă ai acestei mari manifestări, printre care se numără şi semnatarul acestor rânduri, au avut satisfacţia că fapta lor trăieşte şi cu fiecare ediţie dăinuieşte. Iată acum momente definitorii ale ediţiei 2015:

Încă din antichitate mitul a reprezentat și a continuat să reprezinte o temă interesantă de discuție pentru numeroși filosofi, istorici, literați, precum și alți oameni de cultură ai timpului, în general, interesul pentru această temă cunoscând o amplificare progresivă începând cu epoca iluministă. Referitor la acest aspect, însuși Mircea Eliade a concluzionat că: „Înțelegerea mitului se va considera într-o zi printre cele mai folositoare descoperiri ale secolului XX.” [1]

Din timpuri străvechi oamenii au încercat mereu să atribuie diferite sensuri și interpretări mediului înconjurător și fenomenelor naturii, făcând loc, astfel, apariției primelor mituri.

Noțiunea de „critică literară“ este semnalată pentru prima dată în anul 1580 de către olandezul Joseph Justus Scaliger, dar începuturile criticii literare datează încă din antichitatea greacă și cea romană, mai exact, de la apariția primelor creații literare, când actul critic are un caracter poetic, până în timpul Renașterii neexistând delimitări precise între arta poetică și critica literară.

În Grecia antică, de unde își trage rădăcinile critica literară occidentală, au apărut primele elemente de critică în lucrările mai multor filosofi, ca Poetica lui Aristotel sau dialogul Ion al lui Platon care cuprinde reflecții despre Iliada lui Homer.

2. OGLINDA DEFECTELOR OMENEŞTI PRIN OPERA SCRIITORULUI GRIGORE ALEXANDRESCU

Grigore Alexandrescu a reuşit prin satiră să arate chipul unei societăţi bolnave, a unei societăţi condusă de orgolii, neştiinţă, dorinţa de a se înălţa fără niciun merit. „Cheia artei lui poetice e oferită de o fabulă din 1842, Oglindele. Într-o ţară în care şi plăcuta frumuseţe trecea de urâciune, oglinzile sunt prohibite. Printr-o întâmplare locuitorii le descoperă şi îşi văd feţele, mulţi însă cu-ntristare. Dregătorii dau poruncă să se sfarme oglinzile. Multe se sfărâmară, dar ascunseră multe.“[1]