turciaTurcia este situată între Europa și Asia, poziția geografică având o influență majoră asupra țării, politicii și culturii locuitorilor săi.
La un moment dat, Turcia era în inima Imperiului Otoman care conținea mare parte din Orientul Mijlociu, Africa de Nord și sud-estul Europei. Turcia are o populație de 83.716.000 de locuitori (estimare făcută în anul 2020).
Începând cu Primul Război Mondial, Turcia a jucat un rol modest, însă semnificativ, în politica internațională. Turcia controlează una dintre cele mai importante căi maritime din Europa, cele două strâmtori înguste care fac legătura între Marea Neagră și Mediterană. Capitala Turciei este la Ankara.
Oamenii au locuit în partea asiatică a Turciei, numită Anatolia, din cel puțin 7000 î.e.n. Hitiții au invadat regiunea în jur de 2000 î.e.n., iar grecii și persanii s-au războit pentru aceste meleaguri. Romanii au preluat controlul asupra Anatoliei în jur de anul 30 î.e.n.

vienaAnul 2021 a fost proclamat de Patriarhia Română, ''Anul omagial al pastorației românilor din afara României şi Anul comemorativ al celor adormiți în Domnul; valoarea liturgică și culturală a cimitirelor''. După evenimentele de la 1989, mulți români au luat calea străinătăți pentru un trai mai bun, însă cu cât distanța de locurile natale este mai mare cu atât dorul de cei dragi este mai dureros. Dezrădăcinarea este grea. Dragostea de patrie, de neam, de pământul nostru sfânt este rădăcina şi viaţa poporului nostru  înaintea lui Dumnezeu, este credinţa cea dreaptă în Hristos. ,,Patria este pământul plămădit cu sângele şi întărit cu oasele înaintaşilor noştri. Pentru ca să fie o patrie, trebuie să fie mai întâi religia strămoşilor, sfânta cuminecătură a sufletelor, calda adoraţie a acelora care au fost şi nu mai sunt decât oseminte şi ţărână’’ (Delavrancea). Depărtarea de casă, de părinți și de frați, de pământul străbun, de neam și de țară, adună în inimile românilor din toate colțurile lumii multă tristețe și tot atâta durere, mult dor și drag de valorile strămoșești, acel dor ce poate fi trăit și simțit doar românește. Chiar dacă vremurile sunt grele,  chiar dacă nu ne-am văzut  prea bine fețele din cauza măștilor, împreună cu poetele Rodica Rîpeanu și Nastasica Popa - Năvodari, Mihai Ghebrea și Viorel - Vâlcea am mers în Austria la  frați noștri  plecați prin lume de nevoie.

hcc 180 La 2 noiembrie 1784 a izbucnit răscoala condusă de Horea, Cloşca şi Crişan.
Inceputa in noiembrie 1784, in satul Curechiu (Hunedoara), rascoala lui Horea, Closca si Crisan, miscare cu caracter national si social, iscata ca o reactie a iobagilor romani din Ardeal, disperati de situatia lor economica si sociala tot mai greu de suportat, s-a incheiat dupa foarte scurt timp, la sfarsitul lunii decembrie a aceluiasi an, cand cei trei conducatori au fost prinsi si executati.
Pe capetele lor se pusese cate un premiu de 300 de galbeni; totusi, sustinuti de majoritatea oamenilor din popor – constienti de faptul ca li se aparau interesele -, ei n-au putut fi capturati de autoritatile austro-ungare altfel decat prin tradare. S-au gasit cativa tarani care, ispititi de bani, au ajutat la capturarea celor trei, care stateau ascunsi, in vreme ce preotii romani care se raliasera miscarii umblau prin sate pentru a aduna banii necesari pentru ca Horea sa se poata duce din nou – pentru a cincea oara – la Viena, spre a pleda cauza iobagimii romane in fata imparatului austro-ungar, Iosif al II-lea.

ctToamna care acum mai bine de 72 de ani încuvinţase să găzduiască clipa de început a lui Constantin (Tică) Ardeleanu, acum nici măcar nu l-a mai amăgit ṣi a făcut pact cu nefiinţa ṣi s-a hotărȃt să fie ultima pentru uriaṣul om ṣi scriitor care a fost Constantin Ardeleanu.
    A făcut-o nemilos, cu răutate chiar, fiindcă n-a mai vrut să fie urmată de alta ṣi s-a oprit din numărătoare la 72.
    Făcȃnd-o, pentru mine, a suprimat esenţa zilelor de marţi (cȃnd ne întȃlneam) pe care a pustiit-o de prezenţa (ṣi exuberanţa cu umor devastator) lui Tică, ṣi de atunci ceasornicul cu care măsuram prietenia a devenit un instrument aberant care nu indică decȃt o viaţă lepădată prea devreme.
    Pentru mine personal, trecerea în lumea de dincolo a uriaṣului prieten care mi-a fost Tică (Constantin) Ardeleanu, nu înseamnă doar doliu, ci chiar împuţinarea mea ca om.

neroAl cincilea împărat roman și ultimul din linia descendenților de la Iulius Cezar a fost Nero, care a domnit între 54 și 68 e.n.
Nero a dobândit o reputație de tiran nebun și depravat, împăratul care „cânta la liră în timp ce Roma ardea” și cel care a instigat prima persecuție a creștinilor. Cu toate acestea, reputația proastă a lui Nero este aproape în totalitate nemeritată. Nero nu a fost chiar dictatorul nemilos descris de istoricii romani și creștini.
Nero s-a născut la 15 decembrie 37 e.n. în portul Antium de la Mediterană (acum Anzio, Italia). Numele său original a fost Lucius Domitius Ahenobarbus. A fost crescut de mama sa, Agrippina, o stră-strănepoată a împăratului Augustus. Agrippina este cunoscută pentru încercările sale continue de a pune mâna pe bogățiile fiului ei, ucigând pe oricine îi stătea în cale, inclusiv împăratul Claudius care i-a fost unchi și al treilea soț. Fratele lui Agrippina a fost împăratul Caligula.