7.Locul destinului și al norocului în credința și cugetarea antică

    Toate popoarele fanion (indienii, grecii, romanii) ale lumii antice s-au arătat foarte interesate de soartă/destin și noroc. Firește, fiecare popor în felul lui, adică în formele cele mai adecvate gândirii sale filosofico-teologică. Excepție fac vechii evrei. Theofil Simenschy ne spune că, potrivit credinței mozaice, destinul sau întâmplarea nu mai avea loc în această lume aflată „sub conducerea unică a lui Dumnezeu” și că atât fericirea celor puternici și răi, cât și nefericirea celor umili și virtuoși „nu mai sunt consecința destinului sau a norocului orb, nici a vreunei fapte săvârșite într-o altă existență”, motiv pentru care noțiunile „soartă” (meni în ebraică) și „noroc” (gad în ebr.) apar doar de trei ori în Vechiul Testament (Genesa 30/11, II Macabei 7/37, Isaia 65/11-12), iar Eclesiastul nu întrebuințează termenul „destin”, ci „deșertăciune”.
    Credința în atotputernicia și atotștiința lui Dumnezeu face ca termenul „destin” să nu apară deloc în Scripturile grecești (Noul Testament) cu toate că grecii exprimau soarta prin cuvântul moira și cu toate că el este un cuvânt des folosit nu numai de Herodot, ci și în literatură, îndeosebi în tragedie.

Detalii

ch„O bună definiţie înseamnă un pas în cunoaşterea lucrurilor”.
(George Călinescu, Aforisme şi reflecţii, p.79).

.Epidemia cu coronavirus a făcut ca zilnic (aproape) fiecare cetăţean să pronunţe noţiunile virus, virusuri și viruşi, dar fără ca numeroşi dintre aceştia să cunoască sensul și conţinutul acestora și care este diferenţa dintre acestea.
Până la apariţia calculatoarelor:
1) noţiunea de „virus” era una singură, avea un singur sens și se referea numai la „materia organică”, numai la „organismele vii”;
2) nu se făcea diferenţă între „virusuri” și „viruşi” care, la singular, au denumirea comună de „virus”.
În biologie / microbiologie noţiunea de „virus” a avut și are și acum acelaşi sens (sublinierile îmi aparţin): 1) agent patogen, vizibil numai la microscop, caracterizat printr-un parazitism celular strict, care se reproduce numai în interiorul celulelor vii infectate şi provoacă diverse boli infecţioase; 2) care ţine de structura, de esenţa, de funcţiile unui organ sau ale unui organism viu, care se referă la organe sau la organisme vii.
Noţiunea de „viral” are sensul (în biologie) de „care este specific unui virus, care se referă la un virus, care este provocat de un virus; virotic.”. Exemplu: hepatită virală.

Detalii

    Filolog pasionat, cu vaste lecturi beletristice, cu propensiuni pentru tatonarea și asimilarea unei solide culturi cu orizonturi filosofice și mitice, profesionist al cuvântului virtuos și virtuoz -, Mariana Tomescu a respectat cu sfințenie regula de aur de a nu se lansa în scrierea de romane decât după ce a acumulat o experiență de viață bogată, asumându-și provocări și riscuri demne de o Leoaică autentică, născută adică în aceeași zodie cu Marin Preda, Dumitru Radu Popescu, Romulus Cojocaru, dar și cu Guy de Maupassant, Ernest Hemingway sau Aldous Huxley.
    Cronicar de teatru și de film, autoare a câtorva volume de proză pentru copii, dar și a patru romane – unul mai captivant decât celălalt -, Mariana Tomescu s-a bazat, se bazează încă, în postura de romancier redutabil, pe consistența de granit viu pe care i-o asigură faptul că a profesat îndelung într-unul dintre cele mai dure meșteșuguri, acela de jurnalist, cu state irefragabile, de câteva decenii, ca publicist-comentator și realizator de emisiuni politice cu mare impact la posturile publice de radio (mai întâi, la Craiova, apoi la Radio România Actualități).

Detalii

sirbu„Visul unei umbre și umbra unui vis...”(Eminescu)

Oare cum se măsoară 170 de ani în alte realități?
     Eminescu a știut să măsoare Timpul prin frumoasa clepsidră a eternității...
Cultura sincretică a viziunilor eminesciene reflectă dimensiunile necunoscute dintre infam și sublim, dintre clipă și eternitate, dintre finit și infinit, ale vibrației armoniei c(ha)osmosului. Dacă privim în urmă, vom constata, că fiecare nouă generație a avut propria revelație în sensul descoperirii unui nou Eminescu, (re)găsind în creația eminesciană o noimă necesară, acel ceva, care se racordează la nevoile contemporane, a acelor valențe care corespund noilor aspirații și descoperiri.
Eminescu este și va rămâne necunoscutul infinit compactificat într-o ființă umană, iar opera lui oglindește misterele Materiei, Timpului, Spațiului, Galaxiilor și Întregului Univers. Raționamentele trecute prin cugetul acestui gânditor sugerează preocuparea constantă a poetului pentru știință, iar frazele fragmentare uimesc prin consistența analitică a multor mistere cosmogonice și cosmologice. Geniul însăși recunoaște că ochiul minții lui vede fenomene greu de explicat. Opera eminesciană poate fi înțeleasă doar prin prisma unei cugetări transfinite, așa cum a fost scrisă.

Detalii

ch1. Definirea noţiunilor, termenilor şi expresiilor folosite sunt
hotărâtoare în interpretarea şi în aplicarea corectă a unei prevederi legale.

„Definiţia trebuie să pornească de la cele care ne sunt folositoare, dar necunoscute,
şi prezentate astfel încât să fie înţelese ca adevăruri care trebuie ştiute” (N. Grigorie Lăcriţa).
 „Cuvintele ne spun cum să gândim şi să acţionăm”. (Benjamin Lee Whorf).

Sunt cazuri în care noţiunile, termenii şi expresiile folosite sunt hotărâtoare în stabilirea sensului şi a conţinutului unei prevederi legale.
În condiţiile în care, într-o lege, se precizează sensul şi conţinutul tuturor noţiunilor, termenilor şi expresiilor folosite, orice act întocmit de organele de control este lovit de nulitate în justiţie în situaţiile în care respectivul act de control nu a fost întocmit cu respectarea întocmai a sensului şi a conţinutului noţiunilor, termenilor şi expresiilor definite în acea lege.

Detalii

  1. Ce înseamnă PDF, sau pdf. Necesitatea definirii în DEX, în DOOM şi în actele normative
  2. Creativitatea şi tulburările mintale
  3. Semantica fiscalităţii