tmExistența omului nu se clădește pe solul naturii, ci pe elementul de bază al propriei mentalități. Din acest motiv cu toții ne interogăm în anumite ipostaze cu privire la ce anume ar putea însemna în concret mentalitatea omului. În ciuda diferitelor păreri în Lume a existat, există și va exista până la dispariția acestui model de om doar o singură mentalitate, adică un singur fel de om. Oamenii nu au practicat niciodată mentalități diferite. Oamenii dintotdeauna au murit cu același tip de gânduri și, din păcate, așa se va întâmpla până în clipa morții ultimului om. Acest adevăr este și va rămâne meschin atât timp cât va constitui cel mai important adevăr al omenirii. Omul trăiește/gândește pornind de la un anumit model de "filozofie". Acest model de filozofie, din păcate, reprezintă unica mentalitate pe care o poate percepe inteligența omului.
Nu ne este deloc util să credem că oamenii au gândiri/mentalitați diferite atât timp cât omul în sine nu depune niciun efort intelectual pentru propria mentalitate. Oamenii sunt ceea ce au fost cei de dinaintea lui. Fără niciun fel de excepție. Oamenii par diferiți prin faptul că locurile, proiectele, scopurile, vârstele, vremurile lor sunt parțial sau în totalitate diferite. Repet, oamenii de pe Terra sunt extrem de identici. Doar interpretarea faptelor/acțiunilor lor sunt determinate și analizate diferit. O mentalitate poate fi populară, o mentalitate poate fi nouă sau veche dar, în realitate, o mentalitate nu poate fi altceva decât parte a unicității chipului/mentalității omului.

Detalii

Dodecagonul criticilor și istoricilor literari din Falanga craioveană de fală incontestabilă a pierdut jumătate plus unul dintre ei, începând cu Al. Piru (Magistrul, ctitor de Filologie și de Universitate cu petlițe de standard european), Mihai Ungheanu, Marin Sorescu, Ovidiu Ghidirmic, până la Constantin M. Popa și Mircea Moisa (cu obârșii în Septentrionul transilvan, la Andrid).
Acestei doimi a Dodecagonului vizat resimțim nevoia să-i alăturăm numele lui Constantin Dumitrache, născut în 1948 la Potcoava, județul Olt, prea repede trecut la cele veșnice, acum vreo 14-15 ani). Și astfel, Dodecagonul se metamorfozează în Cina cea de Taină, cu Al Piru în ipostază de Izbăvitor – curcubeu al Iubirii, Iertării și Învierii întru veșnicie și infinire a Spiritului.
Continuă să se hrănească - uneori hulpav, alteori cu o delicatețe levantină – din hălcile încă zemoase, fraged-însângerate ori, vai !, înmiresmat-scârbavnice, ale poeziei, prozei, dramaturgiei și hermeneuticii actuale, ceilalți șase purtători de condei flamură vie, nonșalantă, fluturând dezinvolt și provocator, cu frenezie, în vântoasele morfolitelor, neguroaselor noastre vremi, vremuiri și vremelnicii crude și nesățioase, violente și asasine ale identităților culturale din Europa veche.

Detalii

tmIubirea nu este un sentiment. Iubirea este voința de a trăi pentru binele comun.
Până la apariția cetăților oamenii trăiau în grupuri organizate în jurul unui "strămoș al cunoașterii". În majoritatea cazurilor bunurile erau la dispoziția tuturor. Odată cu apariția cetăților au apărut cei care își doreau mai mult decât aveau nevoie. Tot atunci au apărut inclusiv noțiunea de sărăcie, de scump și, implicit, de foamete. Spun aceste lucruri doar pentru a evidenția apariția "primelor" concepte cu impact social până în zilele noastre. Cetatea însemna de fapt un cotlon unde, cei ascunși acolo, prin incidența situației, trăiau experiențe necunoscute până atunci speciei umane. Ideea de bunuri, de valoare și de proprietate este invenția celor care, din păcate, au descoperit cum se poate ajunge la resursele din natură fără a merge personal în natură. Cetățile, la început, nu au apărut ca anumite persoane să se apere din interior, ci ca să nu fugă cei închiși acolo. Am divagat puțin de la subiect cu scopul de a va arăta cum au fost inventate anumite concepte pe care noi, astăzi, le considerăm parte a realității noastre. În debutul acestui articol spuneam că iubirea nu este un sentiment. Este adevărat ce-am spus. Afirmația respectivă am făcut-o pentru faptul că în concret iubirea nu are nimic în comun cu sentimentul dragostei. Iubirea este un banal concept inventat odată cu inventarea cetăților și religiilor.

Detalii

tmCunoașterea nu este pentru om o destinație, ci o călătorie.
Următorul articol îl dedic celor care nu sunt deloc încrezători în ceea ce li se spune că sunt. Așadar, doresc să vă întreb: ați sesizat cumva că zi de zi sau "pas cu pas" deveniți ceea ce vi se spune că sunteți ? (Aștept răspunsul în comentarii)
De multe ori ni se întâmplă să fim criticați și tot de atâtea ori considerăm că suntem îndreptățiți să-i criticăm pe alții/ceilalți. Oare care este cu adevărat efectul pe care îl creează critica în viața oamenilor ? Poate fi critica utilă sănătății și performanței omului ? Categoric, nu. Critica este cea mai frecventă și cea mai oribilă agresiune îndreptată împotriva omului. Critica, dincolo de fetișismele unora, a fost și va rămâne cel mai de temut abuz psihologic îndreptat împotriva ființei umane. Critica se face vinovată/părtașă de/la "calitatea și cantitatea" cunoașterii omului. La baza oricărui "conflict social" regăsim tocmai putregaiul conceptului respectiv. Critica, de la apariția sa ca și concept, i-a mutilat și continuă încă cu vehemență să-i mutileze în tăcere pe oameni fără ca oamenii să-și simtă în vreun fel conștiința pătată. În mod voit și de multe ori în mod stupid omul este educat să confunde critica cu dorința de îmbunătățire a propriilor performanțe.

Detalii

Amelia Baciu 1 180  Acest  articol este dedicat tuturor elevilor şi cadrelor didactice care au crezut şi cred în valoarea orei de dirigenţie dar şi celor care au gândit cel puţin odată că este una dintre cele  cea mai  complexe  ore pe care  au pregătit-o vreodată.De asemenea va constitui  secvența introductivă a  unui nou  proiect educațional ce vizează editarea unui compediu  care va prezenta realitatea acestui paradox şi anume –De ce elevii consideră ora de dirigenţie cea mai aşteptată oră, iar  o parte importantă dintre  profesorii diriginţi o consideră ca fiind cea mai grea?
   Ideea,  considerăm că este generoasă şi  are ca şi etapă o analiză atentă a evoluţiei orei de dirigenţie actuală ora de consiliere şi orientare / consiliere și dezvoltare personală
Elementele introductive ale studiului au ca şi punct de plecare Convenţia Naţiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului.Astfel la articolul 28-29 specifică” Orice copil are dreptul la educaţie ,educaţia trebuie să îl pregătească pentru viaţă,să îi dezvolte respectul pentru drepturile omului,,să îl formeze în spirirtul înţelegerii şi toleranţei”. În acest context sistemul educational românesc este în continuă transformare ,adaptare şi are ca şi obiectiv focalizarea pe armonizarea laturii cognitive a elevului cu cea afectivă,atitudinală şi comportamentală.Astfel se urmăreşte ca elevul să fie considerat ca o persoană unică reală,cu individualitate şi reacţii emoţionale determinate de tribulaţiile unei persoane în formare.Ca sprijin pentru atingerea acesor obiective avem lansarea în anul 1994 de către Ministerul Educaţiei a  Programei curriculare a activităţii educative în învaţamântul preuniversitar, ce reprezenta cadrul de realizare a întregii activităţi educative cu obiective generale şi particulare, cu o tematică precisă pentru diriginte.

Detalii

  1. Mentalitatea... Insuccesul vieții
  2. Spiritul barocului în ecuaţia mondializării
  3. Mişcarea teatrală românească din Transilvania până la 1848