Tripticul de manifestări cultural-științifice dedicate lui Constantin BRÂNCUȘI – la Craiova, pe str. Romain Rolland nr. 7 – a fost conjugat de entitățile organizatoare: Acțiuni culturale româno-franceze (președinte: prof. Elena Trăilă) și Agora Artelor și Arhitecturii (fostă Răscruciul Artelor – arh. Cristian Ciomu, n. la Drobeta Turnu Severin) cu o a patra, închinată altei personalități unice pentru cultura și istoria neamului românesc: TUDOR VLADIMIRESCU.
Primele două au avut loc în serile de 16 și 17 februarie 2021 – cu ocazia împlinirii a 145 de ani de la nașterea, în Hobița, Gorj, a lui BRÂNCUȘI, a treia în amurgul din 19 martie – 64 de ani de la nașterea în cer a marelui sculptor -, iar cea de-a patra în ziua de 23 martie a.c., dedicată lui TUDOR VLADIMIRESCU, la două secole de la Revoluția sa din 1821.
24 de personalități din Craiova, Drobeta Tr. Severin, Rm. Vâlcea, Slatina, Târgu-Jiu și București au prezentat comunicări științifice, secvențe din cărțile lor dedicate lui BRÂNCUȘI, poeme, versuri și piese muzicale de inspirație, expresivitate și vibrație brâncușiană indubitabile.
- Detalii
- Scris de DAN LUPESCU
Citește mai departe: Ecouri remanente | Arc de Lumină: BRÂNCUȘI – TUDOR VLADIMIRESCU
Ca lucrurile la acest capitol să fie cât se poate de clare pentru oricine va citi prezentul articol, din capul locului mă văd nevoit să fac următoarele precizări de ordin general:
1)Din totdeauna (mai exact de când în omenire a avut loc tranșanta diviziune bogați-săraci, stăpâni-robi, trufași-smeriți), neoamenii cu rol cârmuitor au răstălmăcit porunca Atoatefăcătorului din Genesa 1/28 („Creșteți, înmulțiți-vă, umpleți pământul și supuneți-l; și stăpâniți peste peștii mării, peste păsările cerului și peste orice viețuitoare care se mișcă pe pământ”), potrivit scârbavnicelor lor instincte întru necontenita sporire a puterii, bogăției, faimei și plăcerii în dauna celor mulți și tot mai urgisiți, inclusiv prin războaie de cucerire, ignorând cu totul faptul esențial că recomandarea divină de-a stăpâni pământul cu tot ce-i pe el, nu era/nu este nicidecum un îndemn la lăcomie, neghiobie și destrăbălare, ci – dimpotrivă – la cumpătare, înțelepciune și virtute. Iar catastrofalele politici duse de toți alde ăștia în întreaga istorie a omenirii, îndeosebi în prezent, s-au concretizat în niște realități atât de îngrijorătoare pentru viitorul Terrei (intensa poluare a pământului, apei și aerului, uriașa risipă a resurselor solului și subsolului, sfidătoarea pervertire a speciei umane prin minciună, avariție, ipocrizie, egoism, cruzime și – desigur – prin sodomia încurajată mai nou la scară planetară), încât tot mai mulți oameni de știință nu prididesc să bată (de pomană) toaca la urechea surdului (globalist).
- Detalii
- Scris de George PETROVAI
Citește mai departe: Cele mai periculoase bestii nu sunt în păduri, ci în palate!
Sfântul Gherman e celebrat la data de 12 mai a fiecărui an, fiind un sfânt ce apare rar menționat în credința populară și în calendarul creștin. Este o figură ce e importantă pentru viața rurală, întrucât acesta proteja recoltele sătenilor de apariția unor insecte nedorite și chiar viermi care atacau recoltele. Astfel, ,,în datinile populare acest sfânt era patronul animalelor și al insectelor.”
Sfântul Gherman mai e perceput și ca patronul ploilor, al grindinei și orânduitor al precipitațiilor. Este răspunzător de sănătatea animalelor și de belșugul holdelor. E cunoscut sub acest nume în zona Banatului și Țara Hațegului. Sărbătoarea poartă denumirea după numele Sfântului Gherman al Constantinopopului, un patriarh ce a fost fiul nobilului Iustinian.
În satele hunedorene, acest sfânt era, de regulă, sărbătorit în data de 12 mai, însă, uneori, se luau măsuri de combatere a dăunătorilor chiar mai repede de această dată, chiar din 1 mai, de ziua Armindenului.
- Detalii
- Scris de Iulia-Maria Ciherean
Aprecierea reciprocă dintre cei trei autori remarcabilirareori a funcționat, invidia și concurența dominând (re)sentimentele,indiferent dacă aspirantul la prima treaptă de romancier postbelic era în viațăsau își începuse promenada pe CâmpiileElizee. Mai zgomotoși s–au dovedit a fi Eugen Barbu și Petru Dumitriu,Moncher Marin Preda rezumându–se a avea alergie doar lapomenirea numelui lui Barbu sau fiindpreocupat ca alți aspiranți la glorie să fie boicotați (un roman de–al lui Breban l–a amânat M.P., ca director deeditură, vreo trei ani la publicare, doar a nu tulbura piața cu un „hit“). Singurul mai lord a fost Petru Dumitriu, om devotat regimului, foarte influent, care i–a ajutat pe ceidoi să publice fragmente masive din „Moromeții“ și „Groapa“, pe Eugen Barbu, chiar somându–l să–și publice mairepede capodopera (ajunsă la a 13–a variantă), de teamă ca timpurile să nu–ifacă imposibilă apariția. Sau poate se plictisise de presiunea mediocritățiiproletcultiste, ce domina viața literară.
- Detalii
- Scris de Constantin ARDELEANU
În condiții precare istorice postbelice, trimițând mai degrabă la un ev mediuîntâmplător decât la zorii cosmici ai mileniului III, literatura română a fostbrăzdată de trei fulgere norocoase, trei romancieri, făcându–ne să credem căafirmația–șoc a uriașului G. Călinescu,c–am avea o mare literatură. nu–i chiar atât de hazardată, cum credbeneficiarii burselor occidentale. Petre Dumitriu (1924–2002), Eugen Barbu(1924–1993) și Marin Preda (1922–1980), trei biografii–tumult, eleînsele subiecte demne de narațiuni spectaculoase, șocând prin îndrăzneli șicompromisuri, adulați și contestați (imposibilde a fi uitați, cum vor cioflingarii literelor române, din cauza unor scrieridurabile, vizitate de geniu). Petru Dumitriu pomenea de o „sfântă treime a literaturii postbelice românești“, dar lacâte păcate au avut marii maeștri, mai nimerită ar fi „Infailibila triadă“. Ceitrei mușchetari (în varianta transfugului boicotat pe Sena chiar de românimeaemigrantă, în frunte cu Eliade și Monica Lovinescu), în care Dumitriu înfățișase epic boierimea, Preda țărănimea, iar Barbu mahalaua. Vestita „Ialta de la Capșa“!.
- Detalii
- Scris de Constantin ARDELEANU