Trebuie să recunosc că recentul premiu obținut de poeta Marta Petreu m-a impresionat și bucurat. În sfârșit, în țara românească, valorile și, nu în ultimul rând, poeții sunt apreciați și recompensați la certă valoare. În ultimii ani, poeții, mai ales cei clujeni, au fost puși într-un nemeritat con de umbră, de către o ignorantă conspirație a dezinteresului și ignobilului. Se promovează, din păcate, anumiți pseudo-poeți tineri, chiar la Ipotești, care confundă poezia cu pornografia, cuvântul cu lubricul, chestiuni de altfel de mult ”fumate” de Geo Bogza, încă din anii `30. Din fericire, la ”Opera Omnia” a fost promovată valoarea și paradigmele lirismului. Așa că, de la casa memorială din Ipotești, a celui mai modern poet român Mihai Eminescu a venit neașteptata veste care repune poezia autentică în centrul atenției societății. Poeta Marta Petreu a câştigat cea de-a XXXI-a ediţie a Premiului Naţional de Poezie „Mihai Eminescu” pentru Opera Omnia, acordat de Primăria Municipiului Botoşani, în parteneriat cu Consiliul Local Botoşani şi Fundaţia Culturală Hyperion – Caiete Botoşănene, cu sprijinul Uniunii Scriitorilor din România. Câştigătorul celui mai mare premiu de poezie acordat în România a fost anunţat, sâmbătă 15 ianuarie 2022, în cadrul unei şedinţe extraordinare a Consiliului Local, în cadrul căreia a fost adoptată hotărârea de acordare a titlului de cetăţean de onoare al municipiului Botoşani atât laureatului ediţiei curente, cât şi ediţiei anterioare.
- Detalii
- Scris de Ionuț Țene
Citește mai departe: Clujeanca Marta Petreu, o poetă de Nobel!
Istoria românească este acoperită de adevărate pagini “albe” sau puțin cercetate de istoriografia noastră, datorită unor motive ideologice sau din dezinteres propagandistic general. Puțină lume cunoaște că poetul național rus AS Pușkin a fost un admirator al revoluției lui Tudor Vladimirescu și folclorului românesc, precum și un prieten al românilor. În urma păcii de la București din 1812, Poarta Otomană renunța la teritoriul dintre Prut și Nistru în favoarea Imperiului rus, datorită faptului că pierduse războiul cu țarul. Imperiul otoman tranzacționa teritoriul românesc conform interselor proprii. Țările Române erau considerate din punct de vedere juridic internațional ca parte a teritoriului Înaltei Porți. Într-un mod asemănător au cedat turcii ținutul din nordul Moldovei în favoarea Imperiului habsburgic, care a devenit cunoscut cu denumirea de Bucovina, de la numele pădurilor de fagi. Teritoriul dintre Prut și Nistru a devenit renumit pe vreme țarilor ca Basarabia, iar această provincie, una dintre regiunile în care puterea centrală de la Moscova își deporta membrii marii nobilimi nesupuse, care cochetau cu liberalismul, iluminismul sau masoneria. O parte din viitorii membri ai juntei decembriștilor de la 1825, care au încercat înlăturarea autocrației, au trecut prin Chișinău înainte de rebeliune.
- Detalii
- Scris de Ionuț Țene
Motto:
„Crist a învins cu litera de aur a adevărului şi a iubirei,
Ştefan cu spada cea de flăcări a dreptului.
Unul a fost libertatea, celălalt apărătorul evangheliei ei.”
(Mihai Eminescu)
Când se cercetează cu acribie opera unui poet ca Eminescu se caută înţelesuri, sensuri, forme, ambianţe, se încearcă de fapt parafe alături de cel ce semnase simplu dar dramatic la viaţa sa, creatorul. În situaţia noastră actuală când poetul este analizat cu admiraţie, ori cu îndoială, ajungându-se până la denigrare, mă duce cu gândul la ce spunea autorul „Sărmanul(ui) Dionis”: „Ce-au fost românii pe când eu n-am fost, ce vor fi ei când eu n-oi mai fi?”
Aprecierea, respectul, adoraţia, admiraţia sau contrarele lor caută cu ustensile pe măsura celui ce începe arheologia poetică eminesciană. Superlativul ar fi atins în condiţiile, şi numai atunci, când cel ce studiază şi analizează vestigiile scoase la suprafaţă are mai mult decât ochiul atent, este de bună credinţă, decât ştiinţa unei astfel de arheologii, când însăşi cercetătorul re-creează.
- Detalii
- Scris de Al. Florin Țene
Citește mai departe: AL.FLORIN ȚENE: EMINESCU - MARELE NOROC AL LITERATURII ROMÂNE
Magna Carta este un document care prevede libertățile garantate englezilor. Documentul, cunoscut și ca Magna Charta Libertatum sau Marea Cartă a Libertăților, stipulează drepturi care au ajuns parte din legislația englezească și sunt acum elemente de bază ale constituției din orice țară vorbitoare de limbă engleză.
Magna Carta a fost elaborată de nobili englezi și lideri ai Bisericii pentru a limita puterile regelui. Aceștia l-au forțat pe tiranul Rege Ioan al Angliei să semneze documentul, sub amenințarea unui război civil, la data de 25 iunie 1215. Magna Carta prevedea că regele trebuie să respecte legea și că nu poate conduce doar așa cum dorește. A fost unul dintre primele documente care să includă drepturi ale cetățenilor.
Cruzimea și lăcomia Regelui Ioan a făcut ca nobilii feudali puternici, lideri religioși și cetățenii să se întoarcă împotriva sa. Printre altele, regele impunea taxe mult prea mari. În timp ce regele coordona un război dezastruos în Franța, baronii din fruntea Angliei s-au întâlnit în secret și au jurat să îl facă pe acesta să respecte drepturile subiecților săi.
- Detalii
- Scris de Ioana Matei
1.Trei romane şi argumentele lor hotărâtoare
Scopul prioritar al literaturii, ca de altfel al tuturor producţiilor artistice, nu este de-a desfăta, ci de-a instrui şi de-a corecta, iar prin aceasta de-a transforma, adică de a-i face pe oameni mai buni, mai drepţi şi mai sensibili, într-un cuvânt mai umani. De aici rolul de demiurg pe care şi-l asumă artistul în vastul, complexul şi dificilul proces de replămădire moral-spirituală a omului, proces care – în cazul celor înzestraţi din plin cu har divin – rulează cu succes pe căile dăruirii şi responsabilităţii spre epifanie, ba chiar spre cosmofanie. Exemplul cel mai concludent în acest sens ni-l oferă inegalabilul Balzac cu a sa Comedie umană, despre care Al. Paleologu afirma în Prefaţa la ediţia din 1971 a romanului Femeia de treizeci de ani: „De aceea Societatea este pentru Balzac cum e natura pentru Sadoveanu, e epifanie a misterului cosmic sau, cum am îndrăznit să o numesc, o cosmofanie...”
Cum spuneam, asemenea scopuri demiurgice sunt rezervate de favoarea divină doar acelor supergenii, care – conştiente de misiunea atotumană ce le revine – se dedică cu trup şi suflet ridicării templului de neclintit al adevăratei valori, în interiorul sistemului tridimensional: concepţie concentrică şi totalizatoare despre lume – tehnici artistice întru redarea ideilor şi năzuinţelor – entelehia aristotelică, potrivit căreia perfecţiunea este scopul lăuntric al dezvoltării tuturor lucrurilor.
- Detalii
- Scris de George PETROVAI