La 31 ianuarie 1797 s-a născut compozitorul Franz Schubert, unul dintre cei mai mari compozitori ai istoriei muzicii. Creaţia sa însumează peste 950 de opusuri, muzică de scenă, religioasă, coral, simfonică (9 simfonii), muzică de cameră, pentru pian, vocală (605 lieduri, 10 uverturi) şi pentru pian (22 de sonate) (m. 19 noiembrie 1828).
La 6 ani, Franz a început să fie instruit regulat de tatăl său, iar un an mai târziu a fost înscris la şcoala tatălui. Educaţia sa muzicală a început cam în acelaşi timp. Tatăl l-a învăţat tehnici de bază pentru cântatul la vioară, iar Ignaz, fratele său, îi dădea lecţii de pian. La 7 ani, a primit primele lecţii din afara familiei, de la Michael Holzer, organist şi director al corului de la parohia din Lichtental; lecţiile se poate să fi constat, în mare măsură, în conversaţii şi expresii de admiraţie. Băiatul se pare să fi învăţat mai multe de la un cunoscut al unui ucenic al tâmplarului, care îl ducea într-un loc din apropiere unde Franz putea exersa pe instrumente mai bune.
- Detalii
- Scris de DN
În comparație cu alte opere ale lui Shakespeare, subiectul acestei piese se caracterizează printr-o mare simplitate, dar această simplitate a unei arte înalte este dobândită cu prețul unor îndelungate căutări. De data aceasta, Shakespeare nu a avut nevoie de un subiect complicat, pentru că ar fi eclipsat astfel ideea fundamentală a unei lucrări caracterizate printr-o neobişnuită profunzime.
Piesa este atât de simplă, atât de laconică, atât de săracă în ceea ce priveşte jocul întâmplărilor, încât este aproape cu neputință să-i povesteşti conținutul. Oamenii l-au înşelat pe un om, pe Timon din Atena, un om care-i iubea pe oameni. Aceiaşi oameni şi-au bătut joc de cele mai sfinte sentimente ale lui Timon, lipsindu-l de credința în demnitatea omenească, motiv pentru care omul acesta, Timon, a prins ură pe oameni şi i-a blestemat . Asta este tot. Dar forma în care este exprimată această idee, conținutul piesei, amănuntele ei, sunt atât de mărunte, atât de neînsemnate şi, totodată, atât de bine cunoscute, încât ar fi plictisitor să le povestim.
- Detalii
- Scris de Valentin Lupea
„Societatea poate decide să sacrifice eficienţa în favoarea echităţii. Conflictul dintre eficienţă şi echitate reprezintă una dintre cele mai grave probleme pe care societatea trebuie să le rezolve”. (Paul Samuelson, pg 180).
„. . . statul poate reduce inegalităţile dintre venituri aplicând cote superioare de impozit pe veniturile mari şi acordând ajutor bănesc persoanelor cu venituri mici”. (Paul Samuelson, pg 181).
Cuprins:
1. Rolul sistemului de impozitare a veniturilor din muncă
2. Evoluţia sistemelor de impunere a veniturilor din salarii, în România, în ultimii 30 de ani
3. Impozitarea pe baza cotei unice în România. Consecinţe
Anexa nr. 3/1. Baremul anual de impunere pentru anul fiscal 2004, prevăzut prin art. 43 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Anexa nr. 3/2. Baremul lunar de impunere pentru anul fiscal 2004, prevăzut prin O.M.F.P. nr. 1.848/2003 dat în aplicarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
4. Situaţia comparativă, în impozitare, cu altă ţări
- Detalii
- Scris de N. Grigorie Lăcrița
Citește mai departe: Impozitarea progresivă, sau pe bază de cotă unică ?
Concepția sumbră a lui Shakespeare despre viață s-a reflectat şi în drama FAPTĂ ŞI RĂSPLATĂ. Spectatorului i se înfățişează un oraş, o țară în care domneşte stricăciunea. Ducele, care altădată privea cu îngăduință imoralitatea cetățenilor, hotărăşte să ia măsuri. Pentru un timp oarecare, el îi încredințează conducerea lui Angelo, locțiitorul său şi-i porunceşte să aplice cu străşnicie legea care îi pedepseşte cu moartea pe cei care încălcau moralitatea. Prima victimă este Claudio, vinovat de faptul că iubita lui a născut un copil nelegitim. Claudio este condamnat la moarte ca seducător. Sora lui Claudio, virtuoasa Isabella, i se înfățişează lui Angelo, rugându-i iertare pentru fratele său. Frumusețea fetei, gingăşia ei îl învăpăiază pe severul apărător al legilor si, acesta, uitând de ele, îi făgăduieşte că-i va ierta fratele, cu condiția ca ea să-i cedeze.
- Detalii
- Scris de Valentin Lupea
Cuprins:
1. Necesitatea cunoașterii sensului şi a conţinutului noțiunilor valutare
2. Sensul şi conţinutul noțiunilor valutare
Rezumat. Cotarea este denumirea specifică pentru a exprima stabilirea cursului valutar. Cotarea valutară constă în determinarea cursului (preţului) la care se fac tranzacţiile pe piaţa valutară şi rezultă din raportul cerere-ofertă dintre monede. Cursul valutar de schimb înseamnă „preţul” unei monede exprimat în altă monedă, adică „preţul” la care se schimbă moneda unei ţări cu moneda altei ţări. Deprecierea înseamnă scăderea, pe piaţa liberă (la casele de schimb valutar şi la băncile comerciale), a „preţului” unei monede, faţă de moneda altei ţări. Reprecierea este inversul deprecierii. Devalorizarea înseamnă ieftinirea, oficială, stabilită de banca naţională/centrală, a monedei naţionale, faţă de o altă monedă. Revalorizarea este inversul devalorizării. Moneda naţională reprezintă însemnul monetar, banul (de metal sau hârtie), care are curs legal pe teritoriul unui stat, care este admis şi utilizat într-o ţară.
- Detalii
- Scris de N. Grigorie Lăcriţa
Citește mai departe: Curs valutar, devalorizare, revalorizare, depreciere, repreciere, reapreciere