Se împlinesc 108 ani de la momentul în care marele inventator român Aurel Vlaicu decola pentru prima oară deasupra Câmpului Cotroceni.
Ambiţiosul inventator şi pionier al aviaţiei româneşti şi mondiale, a construit la atelierele de la Arsenalul Armatei avionul "Vlaicu I", primul avion construit pe teritoriul romanesc. El a primit sprijin în acest demens din partea Casei Regale şi din partea Armatei Române.
Cu acest avion, Aurel Vlaicu va decola prima oară pe data de 17 iunie 1910. Prin actul său, Vlaicu a situat România pe locul doi în lume, după Franţa, în utilizarea avionului cu destinaţie militară.
Emoţionat, el îşi înregistrează brevetul nr. 2258 pentru aşa-numita "Maşină de zburat cu corp în urmă de sageată".
Un an mai târziu, inginerul Vlaicu îşi construieşte un al doilea avion, celebrul "Vlaicu II", cu care zboară în mai multe oraşe, în cadrul unor turnee în care îşi face cunoscute invenţiiile.

Detalii

Cartea "Acasa....." ("At  Home...")  este una din excelentele lucrari de popularizare a istoriei pe care am avut placerea sa le citesc. Avind ceva din stilul lui Stefan Zweig ("Orele astrale ale omenirii", "Magellan") si William Manchester ("Armele  lui Krupp"), cartea captiveaza de la primele pagini. Un limbaj simplu dar elevat, usor de urmarit, o idee cetrala urmarita consecvent (casa cu incaperile ei si activitatile ce se desfasurau acolo, de-a lungul timpurilor), numeroase digresiuni bine venite pentru a prezenta un personaj sau o idee.
Cartea este o incantare si -in acelasi timp- o adevarata enciclopedie.
Dupa o prima lectura pentru informare, in graba, urmeaza -obligatoriu- revenirea la studiu, cu creionul in mina. Sunt prea multe informatii ca sa nu analizezi lucrarea.
Plecand din neolitic pina in zilele noastre, se trateaza toate aspectele legate de casa si traiul zilnic al omului.  Functia incaperilor, masa, sexul, medicina, moda, impodobirea interiorului, evolutia gradinii, materialele de constructii, masinile de spalat, cusut, tuns iarba sau treierat etc.
Toate amanuntele sunt aduse in fata cititorului si prezentate cu lux de amanunte.

Detalii

Primele fragmente de traducere a Bibliei în limba română au fost din cartea psalmilor. Nicolae Iorga spunea că: „Neamul românesc s-a născut în tinda Bisericii". „Psaltirea" a fost abecedarul pe care neamul nostru a învăţat să citească. De ce s-a început traducerea Bibliei în limba română cu psalmii? Răspunsul nu este greu de dat. Cartea aceasta este cea mai mare din Biblie şi cea mai universal citită şi studiată. Ea cuprinde cel mai larg evantai de trăiri sentimentale posibile.
Luaţi Biblia în mînă şi deschideţi-o la mijloc. Veţi da negreşit de cartea Psalmilor. Este normal să fie aşa deoarece psalmii sînt inima Bibliei. Aici sînt adunate toate trăirile sufleteşti ale copiilor lui Dumnezeu de-a lungul secolelor.
Titlul: Numele evreiesc este „Tehilim" - „laudele". Numele din limba română vine de la traducerea în limba greacă. „Psalmoi" s-ar putea traduce prin „cîntări acompaniate cu instrument muzical".
Autorul: Nici una dintre cărţile Bibliei nu are mai mulţi autori decît cartea Psalmilor. În general se spune că psalmii îi aparţin lui David. El i-a scris pe majoritatea din ei şi tot el dă nota generală a cărţii. Dar asta nu înseamnă că n-au existat şi alţi autori ai psalmilor.

Detalii

Am primit multe întrebări excelente în ultimele luni, iar astăzi mi-ar plăcea să răspund uneia dintre ele. Un ascultător mi-a scris dorind să afle care sunt limitele rațiuni în viața ortodoxă. Pentru a încerca să răspundem la această întrebare, trebuie să o segmentăm în mai multe întrebări fundamentale.
Prima dintre aceste întrebări este: „care este obiectul rațiunii noastre?”  Cu alte cuvinte, ce este ceea ce încercăm să aflăm? Să luăm patru obiecte: o piatră, un om, o idee și, în sfârșit, Dumnezeu.
A doua întrebare este: „ce înțelegem prin rațiune?” Părinții, de pildă, disting între rațiunea discursivă, sau theoria, și o facultate mai intuitivă pe care o numesc nous.
Să începem cu prima întrebare și apoi să o combinăm cu cea de-a doua. Evident, există diferențe semnificative între o piatră, un om, o idee și Dumnezeu. O piatră este un obiect fizic. Ocupă un spațiu și are anumite proprietăți care pot fi analizate folosind echipament științific. Altfel spus, o piatră poate fi percepută empiric, folosind simțurile fizice, iar această percepție poate fi cuantificată.
Un om este de asemenea un obiect fizic, în măsura în care este și un corp fizic. Totuși, vechii greci nu picau de acord dacă există ceva mai mult dincolo de corp.

Detalii

La 11-12 zile după Rusalii – Pogorârea Sfântului Duh asupra apostolilor – din acest minunat an 2018, în a patra zi de la Duminica Tuturor Sfinților și lăsatului secului pentru Postul Sf. Ap. Petru și Pavel, dar și în a treia după Sfinții Mucenici Zotic, Atal, Camasie și Filip de la Niculițel (Sciția Minor/ Dobrogea) -, celebrul Muzeu de Artă din Craiova ne invită, joi, 7 iunie a.c., ora 16, la un eveniment editorial cu totul aparte.
     Este vorba de lansarea unei cărți șocante din multe puncte de vedere:
**1. ținută monumentală (formatul tradițional al Bibliei: B5, aproape 700 de pagini),
**2. coperta cartonată;
**3. portretul meditativ, expresiv și frapant al autorului, în reverendă, imprimat la dimensiunea întregii coperte);
**4. numele Mihalache Tudorică, adică al autorului, cules cu smerenie, parcă (literă mică, doar corp 22);
 **5. titlul volumului, parcă abia șoptit, un soi de întrebare-afirmație: SĂ VĂ PLÂNG UN CÂNTEC  sau SĂ VĂ CÂNT UN PLÂNS.

Detalii

  1. Cuvinte ştrincănite
  2. Africa din mine
  3. O samă de ieudeni … de samă