Singurele fotografii care se păstrează din timpul evenimentelor din 1 Decembrie 1918 sunt realizate de Samoilă Mârza, ajuns "fotograful Unirii" din întâmplare. Avea 32 de ani, iar cu patru zile înainte se întorsese din război. Ca să ajungă la Alba a mers 11 kilometri, cărând aparatul pe bicicletă.

1 Decembrie 1918, începutul României moderne, are multe poveşti, unele uitate ori ştiute doar de istorici. Una dintre ele este cea a lui Samoilă Mârza, ajuns din întâmplare "fotograful Unirii". În 2011, doar istoricii îşi mai amintesc de Samoilă Mârza. Mormântul său este uitat şi neîngrijit într-un cimitir din Alba Iulia, iar recent reprezentanţii firmei care administrează locurile de veci i-au somat pe urmaşii fotografului că vor exhuma osemintele acestuia pentru neplata unei taxe de concesiune.

chPandemia provocată de noul tip de coronavirus parcă ar fi fost… prevăzută de Adrian Pănescu (născut la 20 iulie 1943, decedat la 67 de ani, la 5 noiembrie 2010), în versuri realmente tulburătoare, ce par că zugrăvesc starea de spirit a lumii bolnave de acum.
Versurile poetului ne dau fiori acum, când ne confruntăm cu cea mai mare nenorocire din ultimii 50 de ani. Cele două poezii-premoniţie compuse de inegalabilul Adrian Păunescu, pe care le redăm mai jos, se intitulează „Bolnavi unanim” şi „Implacabil”.

Bolnavi unanim
Adrian Păunescu

chÎn data de 17.11.2020 am transmis mai multor personalități articolul intitulat „Problema vaccinării obligatorii sau facultative contra COVID-19”, după care am primit mai multe opinii, dintre care unele, pe care le consider ca fiind cele mai relevante, le prezint în cele ce urmează.
1. De la o distinsă doamnă doctor, recunoscută și apreciată ca o elită autentică într-o anumită specialitate medicală, cu activitate științifică inclusiv pe plan internațional.
„Da, graba justificata de evoluția pandemiei nu justifică și introducerea unor vaccinuri ieftine la producere, ușor de produs în cantități uriașe, dar relativ scumpe pentru beneficiari și incerte ca efecte adverse pe termen lung.
De regulă, efectele adverse in vaccinari mentionate de producatori se refera la cele imediate (durere la locul administrarii, usoara febra, mialgie trecatoare, etc) si la efecte pe termen scurt de 2-3 zile. Am vazut insa, de exemplu in vaccinarea contra cancerului de col uterin la fetite prepubertare sau la debutul pubertatii, ca au aparut efecte adverse tardive intre care paralizii ale membrelor inf  (sindrom Guillen-Barre, si alte modificari), sau in vaccinul antirujeolic din anii 90 care nu producea totdeauna imunitate dar determina hiperergie/ hiperreactivitate alergica cu meningo-encefalite autoimune la cei vaccinati cand se infectau ulterior.

bilt1Intenționalitatea lui Mircea Nedelciu, liderul școlii optzeciste, se prezintă în lumina ei subversivă prin personajul care dă numele său acestei proze, căci vizează semidoctismul animatorilor culturali comuniști. Prin aceasta, dă curs uneia dintre descoperirile artiștilor din noua generație: folclorul falsificat, subcultura populară, văzută ca „o lume enormă, barocă în Kitsch-ul ei, când simpatic, când monstruos și care, prin aspectul ei militarist, haotic, lipsit de memorie, poate fi un model mai adecvat pentru artă decât modelele mari. Noul populism al stilurilor Kitsch sau camp, se arată irezistibil pentru spiritul postmodern, care simte că are de învățat de la șoferii de TIR, de la Vali Vijelie si frații Peste”. (Caius Dobrescu, în Dilema)
Mai evident decât în alte proze, Nedelciu se arată prezent în viața persoanelor transferate literaturii ca personaje, exercitând funcțiile unui „reporter, care și-a uitat meseria (perimetrul de observație si scopurile de rigoare) dar nu și strategia de lucru.”    

Apărut la noi în anul 1980 (la Editura Politică) cu titlul Ultimatum („Ultimele zile ale unui război atomic” sau „Din jurnalul ofițerului-declanșator X-127”) în excelenta tălmăcire a lui Dan Hogea, micuțul roman al lui Mordecai Roshwald (evreu născut pe 5 mai 1921 în localitatea Drohobîci, regiunea Lvov, zonă poloneză la acea vreme, care în 1934 emigrează în Palestina, apoi în Statele Unite, unde moare pe data de 19 martie 2015), romanul, prin urmare, a fost tipărit în anul 1959 în limba engleză cu titlul „Level 7”, impunându-se cu o atare autoritate ca scriere science-fiction postapocaliptică, încât omul de cultură britanic J.B. Priestley susținea că „reprezintă, poate, cel mai puternic argument pe care un scriitor l-a putut aduce până astăzi împotriva tuturor propovăduitorilor zeloși ai isteriei și șantajului atomic”, iar opinia logicianului și scriitorului Bertrand Russell era următoarea: „Aș dori ca această carte să fie citită de fiece om adult, atât din Est cât și din Vest...”