StihuriGeorge Călinescu spunea: „Poetul este delegatul veșnic al sufletului omenesc în simfonia spiritului universal”.
Cu viața drept portativ și sentimentele și emoțiile drept note muzicale, pășim cu pași mai mari sau mai mici în simfonia vieții.
Poetul e mijlocitorul sufletului cu marea simfonie.
Aceste lucruri le descoperim cu mirarea frumosului și gingășie în volumul de debut al autorului Nicolae Dumitru, „Stihuri vechi și versuri noi”, apărut în 2020, la Editura „eCreator”, din Baia Mare.
Cu multă dragoste de artă și minunea cuvântului, autorul își revocă dreptul de mediator a două realități coexistente, punând în lumină conceptul holistic – armonizarea dintre minte, trup și spirit.
Și tocmai această armonie o răspândește prin intermediul poeziei, asumându-și rolul conștient și valorificând esența vieții, creația în sine, liantul modelator între om și divinitate, puterea Cuvântului și locul ales de Cuvânt („Poezia / aceea creată / își cere dreptul la cuvânt, / de fapt cuvântul / își cere dreptul de-a exista. / Într-o poezie, / aceea creată / nepătată / cuvântul vrea drepturi / mai ales / de-a fi ales / și-apoi depus / acolo sus / în libertate, la locul și înțelesul lui // Începe să viețuiască / zburând prin cuvinte / care se pot ascunde, / care ies la iveală, / dar căutate, simple, strălucitoare / așa poezia nu moare” - Drept).

caric                     Cultivând cu finețe ironia și pamfletul, Nicolae Dumitru oferă cititorului o carte de bună calitate, „Scripturi caricaturale”, apărută în colecția „Poesis” a Editurii „eCreator”, din Baia Mare. Într-o lume care mai mult te sperie, te face să plângi mai sunt și oameni care, folosind râsul se bucură pe sine și îi bucură pe semeni. Ironia, autoironia sunt calități pe care nu le posedă oricine. E de bun augur ca oamenii să se poată bucura de viață, e păcat ca ea să fie irosită inutil. Pornind de la titlul (șugubăț) care te duce la o scriere bisericească, volumul trebuie privit ca pe un fel de învățătură. În paginile lui stau pamflete, fabule cu caracter moralizator, iar autorul nu a pregetat să facă referire la „confrații” de condei („Poeței și poețele / ronțăind la sărățele / își așteaptă cuminți rândul / să-și exprime cuvântul. / Un minut ori poate două / curge literatură nouă” – Freamăt) mulți ce nu au de ce să bată la porțile literaturii, acesta fiind un teritoriu ocupat doar de cei aleși.

rusu,,Vai, autorului care nu seamănă cu scrisul său. Și apoi, poetului care nu seamănă cu versul său. Am să vă spun un lucru… cu riscul de a mă repeta. Eu, nu prea cred că există poeți, cred că există poezie. Poezia este ochiul care plânge. Ochiul umărului care plânge. Ea este mâna care plânge, ochiul mâinii care plânge. Ea este talpa care plânge, ochiul călcâiului care plânge. Poezia este o taină și o lucrare de sine stătătoare. Poezia este o stare de spirit, e o prietenie durabilă”.

NICHITA STĂNESCU

… iată intersecția drumurilor noastre

INTERSECȚIE DE DRUMURI – VOICA RUSU
(recenzie de carte)

,,Moare totul, moare frunza
şi castanele mă frig;
frige aerul din briza
ce m-atinge şi mă strig,

StihuriEditura eCreator din Baia Mare vine în fața noastră, a cititorilor înrăiți și nu numai, cu o carte de poeme,  a cărei titlu este foarte sugestiv, „Stihuri vechi și versuri noi”.
Nicolae Dumitru declară încă de la titlu că poeziile sunt scrise într-o durată de timp și revăzute, unele dintre ele au primit haine noi și au amplificat mesajele pe care le transmit.
Un alt punct de vedere despre iubire, rostit de un bărbat cu sinceritate „iubirea-i durere și extaz”. Când autorul vorbește despre iubire constatăm că știe ce înseamnă acest unic sentiment și concluzia mi se pare firească, toți știm ce înseamnă să iubești și mai ales toți știm ce vrem de la acest miracol uman „Atunci pulsul vieții / se simte întreg, / iubirii singure / mă leg / când fiorii aleg / mirajul clipelor pure”.
Poemul „Dilema” definește inconsecvența speciei umane. În fiecare zi se caută o nouă cale. În prima zi se scrie poezii, în a doua se rup florile, în a treia zi se ascultă muzică și în a patra, ca și cum s-ar respecta perceptul, trei zile muncești și una te odihnești… dar tot nu stai degeaba „Într-o zi, / a patra, / sură ca piatra, / statuie te-aș face / pentru dragoste și pace”.

caricEditura eCreator din Baia Mare vine în întâmpinarea noastră cu o nouă carte, „Scripturi caricaturale”, scrisă de Nicolae Dumitru și ilustrat de caricaturistul Leonte Năstase.
Cum deschizi cartea, primul poem „Candidatul” ne poartă într-o călătorie plină de umor prin democrația noastră originală, când nimeni nu face ce trebuie și cum cei puși în fruntea bucatelor fură mai dihai decât hoții de buzunare.
În spatele fiecărei fabule descoperim protestul autorului față de anumite persoane și funcții sau momente hilare și oarecum ciudate. Poate că unii dintre noi se vor regăsi, sper să fie cât mai puțini, dar cu siguranță că cei mulți vor accepta acest mod de ați spune oful.
Personificarea animalelor, un model specific fabulelor, dă culoare și dinamică textului. Potrivirea caracterului personajelor pentru fiecare animal în parte m-a făcut să exclam: Oare cu ce-au greșit bietele animale? Am făcut această remarcă cu ironie nu ca să îngrădesc spiritul autorului, însă fără să vreau mă gândeam că poate mâine sau pomâine aceste scrieri vor fi interzise de progresiștii cei nebuni. Cine știe ce se va întâmpla și până atunci să ne bucurăm de fiecare slovă din aceste fabule și să râdem fără reținere.