Motto: „Eu te iubesc cum n-am iubit vreodată
iubita mea cu alb ascuns la tâmple
aș vrea să-ți fiu iubit și sigur frate
și depărtarea să nu se întâmple...
eu te iubesc cum n-am iubit frumos/ că mai frumos de-atâta nu se poate/ hangerul morții s-a înfipt în os/ durerea mi s-a cuibărit în coaste...”
(Ultima declarație de dragoste)
Poet, publicist, editor, animator cultural - Ioan Romeo Roșiianu scrie un volum de poezii având aceeași tematică: relația cu Dumnezeu, cu semenii și cu moartea.
Moartea fiind subiectul principal al versurilor apare ca un personaj prezent, permanent în aura poetului gânditor în versuri nostalgice: „Dac-ar fi o despărțire, pe primul plan ar fi mama poetului: „mama mea în zare-i depărtarea/ prin păduri mai mișună tăceri/ tu mi-ai fost în viață toată zarea/ și mi-ai dat putere din puteri/ îmi e dor de jalea mea de dus/ dar mi-e liniștea pocal de nori/ mama mea tu în apus te-ai dus/ să m-aștepți la margine de sori...”
(Mama mea mi-e dorul)
- Detalii
- Scris de OLIMPIA MUREȘAN
Aceste abordări critice au fost scrise ca urmare a preocupărilor criticului literar Valentin Lupea asupra poeziilor și prozelor care i-au fost date spre lecturare și analizare.
În „Cuvânt înainte” scrie că:
„Este absolut obligatoriu inițierea unei prelungite dezbateri, al cărui obiectiv să fie separarea falsului poetic al unor epigoni zgomotoși și parazitari, de personalitățile într-adevăr creatoare, de autorii unor universuri poetice în sine.” Aș adăuga la această aserțiune că autorul acestei culegeri de recenzii, analize critice, prefețe, postfețe,eseuri, referințe critice etc tocmai acest lucru face luând în vizor mulți autori cu operele lor, expunându-și punctul său de vedere spre descoperirea stilului personal al fiecărui scriitor.
Cred că a luat ca model critica făcută de George Călinescu privind fenomenul literar în ansamblul lui social și estetic.
- Detalii
- Scris de OLIMPIA MUREȘAN
Oamenii și faptele care i-au marcat sensibilitatea l-au determinat pe FIRIȚĂ CARP să-i și să le consemneze așa cum știe el mai bine, adică scriind despre "timbrele sale", cu migala și ezitarea cu care un filatelist își aranjează timbrele în clasor după reguli impuse de exigența valorii și cea a sentimentului de dragoste puternic manifestat.
Și-a pus sufletul la vedere și a lipit pe el ce i s-a părut că trebuie arătat și a mărturisit, zămislind o carte de căpătâi "Timbre de lipit pe suflet", unde asemenea unui colecționar alege întâmplări, reflexii și prieteni cărora le retușează portretul, scoțând în evidență însușirea dominantă.
Încep prin a comenta "Capră în altă poveste" (care după părerea mea n-are egal nicăieri în lume).
Un om care scrie "Capră în altă poveste" n-are cum să fie normal (la cap) în sensul cel mai frumos al cuvântului.
- Detalii
- Scris de Ică Sălișteanu
Ioan Romeo Roșiianu, Liliana Moldovan, Scrisori și alte sacrificii poetice, Editura Ecreator, Baia Mare, 2025
Fericiți cei ce știu arta dialogului în sfera liricii de dragoste. Cu ei va sta mereu iubirea ca o formă de comunicare în care se vor descoperi pe sine și pe ceilalți. Este fundalul pe care se desfășoară dialogul de iubire deschis către noi de lumea creată de Ioan Romeo Roșiianu și Liliana Moldovan în Scrisori și alte sacrificii poetice (Editura Ecreator, Baia Mare, 2025). Volumul reprezintă un spectacol al iubirii și respectului care face ca eficiența dialogului să se concretizeze într-un act de creație.
Structura cărții ne prezintă cele două voci lirice care se caută în disperarea unei iubiri ce a uitat că era hărăzită să stea sub semnul împlinirii. Poetul se manifestă ca un fluviu năvalnic, poeta ca un izvor de munte ce așteaptă marele fluviu să se reverse împreună în mare. Este prezentă aici o iubire îndelung răbdătoare, fiecare dintre cele două voci așteptând cu îngăduință răspunsul celuilalt. Ca într-un fel de înțelepciune care ne spune că nu numai dragostea, ci și răbdarea trebuie citită în cheia că fără îndelunga înțelegere a celuilalt nimic nu există.
- Detalii
- Scris de SANDU FRUNZĂ
Motto: “Tristețea mea aude nenăscuții câini
Pe nenăscuții oameni cum îi latră”
Nichita Stănescu
Ioan Romeo Roṣiianu îṣi completează isprava litaniilor (“Litanii pentru sufletul gol”, “Litanii pentru inima surdă”) săvȃrṣind într-o vecernie a iertării ṣi “Litanii pentru ultima uitare”.
Cele trei “litanii” întregesc o lepădare din prea mare risipă a trăirii ṣi de acută deznădejde a suferinţei din dragoste
Cȃnd a venit invitaţia să scriu despre“Litanii pentru ultima uitare” m-am simţit ca un cavaler medieval trimis în luptă fără zale, fiindcă empatizarea cu simţirea ṣi suferinţa lui Romeo m-a făcut aproape complice ṣi parte la trăirea lui, mai ales că Romeo este poetul care aude ṣi tristeţea florilor (“am auzit mirosul florilor plȃngȃnd”) de la care împrumută parfumul spre a se face plăcut lui Dumnezeu pe care-l roagă să-i nemurească slovele pe care vrea să i le ṣoptească la cină (vezi “Cină cu Dumnezeu”) să-l îmbuneze să-ṣi ţină furia îndreptăţită la o parte, ca el poetul întristat aproape ireversibil să-ṣi poată strecura“într-un colţ de pagină de carte” toată emoţia (bună sau rea).
- Detalii
- Scris de Ică Săliṣteanu
Citește mai departe: Litaniile mȃhnitului protosinghel Romeo | Despre “Litanii pentru ultima uitare”