Charles Du Bos afirma că; „Poezia este încarnarea unei emoţii într-un limbaj” iar sintagma ori butada „Românul s-a născut poet” este valabilă și-n ziua de azi. Întrebându-mă ce este poezia, aș răspunde că este o stare de grație și ea, poezia, nu poate avea o definiție clară, concisă, corectă fiindcă ea este limbajul celor ce nu și-au piedut inima și sufletul, este un „testament” în versuri, este arta de a pune în mișcare imaginația noastră, visele noastre, năzuințele noastre.
Poetul de peste Prut regretatul Grigore Vieru susține ”Nimeni nu ştie mai bine ca inima secretele creierului. Poezia ar fi secretul creierului scăpat din gura inimii” și aș continua spunând că poezia este creaţia ritmică a frumuseţii în cuvinte, a culminației lăuntrice, este uniunea realităţii cu idealul, în sufletul poetului, este arta de a face să intre marea într-un pahar, cerul într-o pictură, viața într-un vers și durearea într-o rimă.
Vasile Lupe,a care este cunoscut în primul rând în calitate de istoric, eseist și critic literar consacrat, de certă valoare ne surprinde de data aceasta cu un volum de versuri fiindcă are ceva de comunicat, de spus lumii. De altfel Ungaretti explică că: ”Poezia nu poate avea decât o singură rațiune: aceea de a comunica, printr-o rigoare foarte scrupuloasă, trăsăturile sufletești ale unei ființe umane altor suflete, cu scopul ca acestea să le cunoască și dacă poetul nu este prea orgolios, pentru a le înțelege el însuși și a le cunoaște cu adevărat.” Cred că acesta a fost și scopul lui Valentin Lupea.
- Detalii
- Scris de Gelu DRAGOȘ
Citește mai departe: Valentin Lupea se teme să nu-și distrugă iluziile
Lirica interogativă a lui Valentin Lupea este semn al înţelepciunii judecăţii asupra rosturilor lumii de astăzi şi dintotdeauna. «Fi-va oare omul/ cea mai mare/ minune,/ dintre toate?/ Este el cumva/ măsura tuturor/ lucrurilor?» Invocarea personajelor apropiate sieşi şi a suferinţelor celor din jur, dă măsura implicării sociale artei de care autorul este convins că este nevoie cu prisosinţă. «Căutător rebel» fiind, «la braţ cu melancolia/ nopţilor de iarnă», seamănă metafore care să îmbogăţească imaginea lumii, naturii vii, dornic să rostească liber: «mă simt un poem/ dezbrăcat/ şi fără rime,/ convertit în credinţa/ vieţii ce vine.» Divinul, absolutul, chemarea iluziei, acel catharsis însoţit de un răspuns emoţional şi de o aşteptată eliberare a tensiunii sunt căi pe care poetul ne îndeamnă să le urmăm, căi ale artelor, eliberatoare, purificatoare. Ritmurile poemelor spre echilibru ne îndreaptă, spre participare la viaţa întregii naturi: «Îţi mai aminteşti, iubito,/ când alene poposeam,/ în nopţi calde de vară,/ la margine de lan,/ în marea cu maci roşii,/ ducând sufletului ofrandă,/ cu nostalgii în floare,/ în timp ce stelele/ cădeau pe ape,/ şi-n zări plângeau/ duios izvoare?» De citit pe îndelete, pe înserat sau în zor de zi...
- Detalii
- Scris de Florin Dochia
„Atitudinile lirice” exprimate de Valentin Lupea în volumul „Dincolo de crepuscul” dezvăluie constanta apetență a autorului pentru lirica de factură filosofică. Așa cum menționează dl. Lupea în fragmentul bio-bibliografic de la finalul volumului, operele literare pe care le-a scris „sunt impregnate adânc cu întrebări filosofice esențiale asupra existenței insului individual sau colectiv, asupra lumii actuale sau dintotdeauna, cu trăirile și frământările ei, operele fiind gândite și trăite nu numai cu sufletul, dar și cu spiritul.” Într-adevăr, poemele din noua carte sunt rezultatul unei remarcabile și echilibrate fuziuni între gândirea lirică și meditațiile filosofice. Văzută din această perspectivă, lumea poeziilor lui Lupea este plină de semnificații metafizice și vibrații interogative, universal valabile, referitoare la rostul estetic al poeziei, implacabilul destin al omului, trecerea timpului și imensitatea cosmosului.
Neasemuit de frumoase și profunde, sunt – spre exemplu - cele patru poeme din ciclul „Atitudini lirice” devenite instrumente lirice de sondare a unor probleme împrumutate din sfera metafizicii, esteticii și existențialismului filosofic.
- Detalii
- Scris de Liliana Moldovan
Poetul, dar eram tentat să spun artistul Dumitru Liviu Musca, deoarece pe lângă poezie este preocupat și de pictură, ne surprinde plăcut cu volumul de poezii „Doruri adunate...”, editura „Eurotip” Baia Mare, director Pamfil Godja.
Din prefața semnată de Marinel Zoicaș aflăm că volumul de față: „...este o călătorie lirică prin labirinturile sufletului, o colecție de trăiri, gânduri și amintiri ce au prins glas în cuvinte.”
Volumul „Doruri adunate...” cu cele peste 100 de poezii, așezate tematic și temeinic în 7 capitole abordează teme și motive precum: copilăria, familia, condiția umană, natura, dragostea de neam și țară, iubirea în toate formele ei, sărbătorile creștine, timpul și trecerea ireversibilă a lui, etc.
Demersul liric al lui Dumitru Liviu Musca se poate explica și prin cuvintele scrise la începutul volumului despre crezul lui pe acest pământ: „M-am născut să trăiesc o viață plină de strălucire în suflet și în inimă, dar goală de strălucirea arginților în buzunare...și nu-mi pare rău deloc!”. Exact așa gândește un poet, numai dacă-i luăm ca exemple pe François Villon ori Mihai Eminescu!
- Detalii
- Scris de Gelu DRAGOȘ
Citește mai departe: Dumitru Liviu Musca ne dezvăluie dorurile lui
Cu bucurie semnalez faptul că prolificul scriitor George Petrovai din Sighetu Marmației a ajuns la al patrulea volum al proiectului său intitulat „Exerciții filosofico-sociologice”, editura „Valea Verde” Sighetu Marmației, lector de carte Ion Mariș.
La fel ca în precedentele volume, George Petrovai, într-un stil propriu, cursiv, clar, face o radiografie lucidă și acidă a vremurilor pe care azi România o trăiește. Discutăm de o țară cu un trecut demn, plin de jerfe, un prezent dureros și un viitor confuz, incert. Multe articole sunt reflecții și comentarii estetice despre crimele politice care au început încă din antichitate, despre „progresele românilor postdecembriști într-ale ipocriziei, hoției și imposturii”, despre cârmuitorii fără har și scopurilor lor parșive”, despre „revoluționarul politruc Marcel Ciolacu”, despre „cele mai profitabile afaceri făcute pe seama sănătății omului”, despre „alcoolismul sau tragedia românească de-a privi lumea prin fundul paharului”, despre „bolnavii de putere și influența planetară din spatele coronavirusului”, despre „carențele de fond ale democrației”, despre ce lăsăm în urma noastră”, despre „limba ce-o vorbim-cea mai măreață catedrală a românilor”, despre „ce bine-o duc aleșii răi”, despre „bolile incurabile ale omenirii” și multe alte teme, motiv pentru care v-o recomand cu căldură.
- Detalii
- Scris de Gelu DRAGOȘ