trmMotto :      
„Şi acum rǎmân acestea trei:
  credinţa, nǎdejdea, dragostea.
 Iar mai mare dintre acestea este dragostea.”
                                             I.Corinteni 13:13

      EMILIAN MARCU, parcă uimit de marea ispravă pe care a comis-o cu " Tobele mute ", a realizat că n-a epuizat (consumat) povestea satului Ivanovca şi s-a hotărât s-o  continue, luându-se la întrecere cu sine însuşi, şi zămisleşte capodopera "TĂRÂMUL  INOCENŢILOR " (apărută la editura Princeps Multimedia Iaşi în 2017) şi care în 2019 a primit premiul "Ion Creangă" al Academiei Române.     
Cartea este animată de aceleaşi personaje, ca în "Tobele mute", rolul principal  revenindu-i lui Saşa Ilici Ostafiev, celelalte personaje apărând ca flash-uri din memoria lui Saşa Ilici care încercând să-şi apere câinele (tovarăşul devotat) de furia ursului, cade într-o râpă unde a fost "găsit de oamenii aceia ciudaţi, care vorbeau o limbă necunoscută lui" şi traumatismul suferit îl duce la graniţa dintre viaţă şi moarte.

Daniel Marian iesirea Coperta foto A5 Cu textVersuri pline de revoltă sunt cuprinse în volumul ieşirea din matrichix de Daniel Marian (cu I.S.B.N. de autor). Revoltă împotriva a tot și a toate, nemulțumirea fiind prilejuită de imposibilitatea socializării pe viu, ceea ce a dus la pierderea prieteniilor, la destrămarea relațiilor.
    Boala ce a cauzat aceasta nu a cuprins și nu cuprinde doar individul, ci și societatea în ansamblul său, o societate prinsă pe picior greșit și ajunsă într-o situație fără ieșire, cu iz de totalitarism.
    Acum, omul este, practic, un mort viu („din prima zi de moarte judec / o priveliște interzisă / o culeg ca pe o păpădie / și o zidesc pentru mai târziu / când moartea nu va fi atentă / și mintea va pușca din arc / pe urma zilelor netrăite și care / stau la ușă să intre buluc” – zile de trăit în moarte), nemaiavând dreptul la rațiune, ci doar cel de a se supune („trotuarul din dreapta va fi numai pentru dus / cel din stânga pentru întors / dacă va mai fi cazul / astfel oamenii nu se vor putea întâlni și nici / privi în față niciodată spre a nu avea amintiri / eronate cu viața pe care ilegal ar fi trăit-o” – decret unic articol unic).
    Viața își pierde statutul de viață („totul e să dăm drumul lighioanei de viață / care face prăpăd în cușca circului de stat / până ne trezim cu ziua de apoi” – curaj găină că te tai) și ajunge să se confunde întru totul cu moartea („care moarte cea dinspre morți / și care viață cea dinspre vii / că nu mai știu cum se-ncurcă / între ele ca mâțele la iaurt / după ce duhuri proaspete de lapte / au scăpat de la mănăstirea din balamuc”), urmare firească a dispariției libertății și a adoptării unor norme cu un singur caracter: coercitiv („libertate albă-n cioc / ca o maimuță neinvitată la banchetul / dezlegării substanței în părți componente / precum pătratul triunghiul și cercul / din care se construiesc catedralele minții / ți-au smuls rosturile și le-au așezat șubred / în rând cu alte sfărâmări în scopuri translucide / cum ar fi acelea de mântuială şi neavenire” – libertate albă-n cioc).

MILIAN OROS SAU „RADIOGRAFIA CLIPEI”

        Motto „Învață de la ziua de ieri, trăiește pentru astăzi și speră la ziua de mâine. Cel mai important lucru este să nu te oprești niciodată  din întrebat”. Albert Einstein

        Termenul de radiografie se folosește mai mult în medicină și anume o radiografie înregistrează pe film fotografic imaginea structurală a unui obiect, se permite astfel  examinarea  obiectelor netransparente pentru lumină  pe baza proprietății  acestor radiații(gama sau x) de a fi penetrante.
        În cele ce urmează voi încerca să prezint o radiografiere dincolo de cuvinte sau pornind de la ele în lumina iubirii față de actul creator a romanului „Jurnalul”scris de Milian Oros –o carte de comunicare și iubire. Romanul devine transparent în urma unei analize a factorului „timp.  Așa cum spune Biblia „dacă dragoste nu e, nimic nu e” acel „nimic”prezentat de carte e „clipa prezentă” sau „prezența clipei” trăită într-un décor geografic românesc, cu personaje care au preocupări și gândiri românești-cu un stil autentic adoptat de scriitor.E o bucată de timp în mintea și ochii unor oameni, niște oameni obișnuiți, preocupați pentru„mai bine” care caută răspunsuri la probleme pertinente ale existenței umane, astfel romanul este o frântură de viață adevărată.  

Daniela Achim Harabagiu – „O altă dimensiune a sentimentelor”, Colecţia Poesis, Editura Ecreator, 2018

Cu o provocatoare carte revine-n prim plan poeta Daniela Achim Harabagiu, volumul „O altă dimensiune a sentimentelor” prevestind din titlu un nivel superior de comunicare, o abordare aparte a cuvintelor, o altă investire cu sensuri şi nuanţe a imaginii imortalizate.
Constientă de forţa decupajelor făcute din cotidian, peta îi propune cititorului vederea de ansamblu, astfel încât întregul pare a fi substanţial influenţat şi determinat chiar de amănuntul asupra căruia îşi apleacă reflecţia.
Este un incitant îndemn la lectură, iar (pe)trecerea cititorului prin uneori abruptele ruperi de ritm - de la poemele cât o fulguraţie de gând până la cele de respiraţie largă, prozopoeme – îl transformă pe acesta în complice la o mai altfel de fotografiere a realităţii.


Volumul de versuri al Petronelei Apopei-Ignat (Iubită în albastru, Editura Ecreator, colecția Debut, Baia Mare, 2018) este o dezvăluire a sentimentelor, a trăirilor sufletești, cu o nonșalanță plină de curaj și neprevăzut.
    În economia debutului este firesc să fie cuprinse aici și poeme care să nu se ridice la același nivel valoric cu al celorlalte (de exemplu: Zâmbește, Aurite cuvinte..., Doar tu... ori Numai pe tine, Doamnă), însă dexteritatea și plăcerea mânuirii cuvintelor nu pot trece neobservate.
    În centrul poemelor se află femeia, iubită ori mamă („Femeia-i mamă și iubită / La căpătâiul nopților de mai”), întotdeauna preaplină de iubire și oricând pregătită să o reverse asupra celorlalți, ca o primăvară a (re)învierii („Eu azi arunc din suflet primăvara, / Și-o-mprăștii peste lume, tremurată”; „Arunc din suflet dorurile toate și dornică le-mpart – rotunde sfere”).
    O poveste de iubire perpetuă între bărbat și femeie, izvorâtă din cuvânt, care își are originea, la rându-i, în lumină („la-nceputuri de lume a fost LUMINA, / O călimară din care-a curs CUVÂNTUL”; „Și povestea continuă de veacuri, prin veacuri / Cu noi... și prin noi...”). O lumină divină.