Motto:
„Cum arată bucuria/ și ce miros are?
A întrebat bujorul,/ Deschide-te! / i-a răspuns/ Cerul.
Cum arată fericirea / Și unde este?
A întrebat omul/ Privește-n tine, i-a răspuns Universul
Cum arată invidia/ și minciuna?/ a întrebat Soarele
Ai descris omul, i-a răspuns Luna.”
(Credința iubirii sau Iubirea credinței)
Așa cum se poate observa din aceste versuri scriitoarea „a văzut idei”, a încercat să dea răspunsuri la întrebările ce o frământă, cine suntem, de unde venim și mai ales care sunt atributele care ne definesc pe noi ca oameni: credința, încrederea, înțelepciunea, loialitatea, istoria neamului și nu în ultimul rând soarta omului pe pământ.
Coperta cărții e de un albastru infinit, o culoare a perfecțiunii care te inspiră, te îndeamnă spre spiritualitate, meditație, adevăr și perfecțiune morală, spre pace, fiind culoarea celui de-al XXI-lea mileniu.
- Detalii
- Scris de OLIMPIA MUREȘAN
A pătrunde în universul copilăriei, este un lucru pe cât de important, pe atât de frumos.
A ști să ajungi la puterea de înțelegere a unui copil este o artă.
Se scriu multe cărți cu subiecte grele, sofisticate, dar în foarte multe cazuri îi uităm pe cei mici.
Viețuirea noastră pe pământ începe cu acel mirific univers „Copilăria”.
Când un autor reușește să se înalțe până la sufletul unui copil, înseamnă că iubește viața cu adevărat.
Ei, copiii sunt minunile lumii, iar când reușim să vedem prin ochii lor, devenim și noi copii.
Atunci când în sufletul nostru trăiește copilul, înseamnă că nu suntem bătrâni.
Autoarea Maria Muntean, în cărticica pentru cei mici intitulată „MOKO”, se strecoară cu abilitate în universul atât de complex al vieții. Stă de vorbă cu cățelușa Thelma, îl urmărește pe Dănuț în căutarea Cățelușei pierdute, o prezintă pe Pisicuța distrată, pe veverița răsfățată, etc.
- Detalii
- Scris de Aurelia Oancă
În volumul de debut „Fabrica sufletului meu”, doamna Maria Muntean reușește să demonstreze, încă de la primele pagini, că a găsit drumul spre miraculosul tărâm al poeziei. Înzestrată cu talent literar, autoarea nu se sfiește să-și pună gândurile pe hârtie și caută diverse pretexte pentru a da naștere unor alcătuiri lirice atractive. La o primă analiză a textului, decoperim un filon realist, ilustrat de creațiile sale, referitoare la „istoria cu eroi adormiți”, „arhaica căsuță de la brânca Tâmpei”, mama, pe care autoarea și-o amintește „blagoslovind și mestecând în ciorbă”, „pendulul vremii, ce bate grav”, „iubirile ciobite”, „dogme ce ne-au adormit” și căderea „ultimelor măști”.
Al doilea filon, este cel melancolic. Acesta vine cu întregul său alai de meditații despre sensul iubirii, cu rafinatele încercări de a depăși impulsurile tristeții prin note optimiste de schimbare și încredere în bine și prin intesa căutare a fericirii. Dospite în cămara inimii, textele lirice aparținând acestei categorii de poeme sunt rafinate și înmuguresc pe fertilul sol al speranțelor unui eu liric ce tânjește după lumină și încearcă să urce spre „altarul cerului cuprins de cete îngerești”.
Al treilea filon ar fi cel al introspecției interioare, poeta aflându-se în căutarea vindecătoarelor momente contemplative, contaminate de tăceri și de deschiderile spre micile bucurii ale fiecărei zile.
- Detalii
- Scris de Liliana Moldovan
Citește mai departe: Despre originalitatea construcțiilor poetice din „Fabrica sufletului meu”
Privind creația lirică drept o tonalitate sau un registru artistic care pune accent pe expresia poetică sinceră şi elevată a sentimentelor personale, a pasiunii şi a trăirii, putem lesne constata faptul că-n cele două texte lirice ale poetei Liliana Moldovan, SEARA DESPĂRȚIRII şi ÎNSORITUL POEM, un caracter dominant îl are transfigurarea artistică prin care poeta apelează la tehnici aluzive şi asociative, creând un univers de mare forță sugestivă, adresându-se sensibilității cititorului, exprimând varii sentimente prin intermediul tropilor şi al simbolurilor.
De altfel, primul poem ne trimite, cu o nonşalanță disimulată, nepăsătoare, dar pe undeva, mascat dureroasă, direct la momentul despărțirii, moment al zilei, seara, care moment se transformă într-un veritabil pastel al înserării, al unei suferințe tăcute din dragoste, clipă-n care eul poetic, transfigurat, asistă marcat de apăsare şi de nostalgie, la răbufnirea oarecum revoltătoare a elementelor naturii, într-o imagine artistică de rară frumusețe: "...umbrele se mutau de pe o creangă pe alta / Norii tăceau obosiți...", ba mai mult, timpul își asculta propriul puls, iar inima, derutată de-a binelea, nu mai știa "...încotro să bată, / spre stânga sau la dreapta".
- Detalii
- Scris de Valentin Lupea
Citește mai departe: ADNOTĂRI CRITICE LA SUBSOLUL A DOUĂ POEME ALE POETEI LILIANA MOLDOVAN
Cartea „Moko” de Maria Muntean este o colecție fermecătoare de poezii destinate copiilor, care surprinde bucuria copilăriei prin imagini poetice și personaje adorabile.
Publicată de Editura eCreator din Baia Mare, lucrarea se remarcă prin tonul său jucăuș și mesajele educative, fiind un adevărat balsam pentru sufletele micilor cititori.
Un element definitoriu al volumului este abilitatea autoarei de a reda scene familiare copiilor, precum în poezia „Pe derdeluș”: „Săniuța o iau acuș, / De bucurie strig/‘Hai la săniuș.’”
Aceste versuri evocă entuziasmul iernii și plăcerea jocurilor în zăpadă.
Maria Muntean creează personaje pline de viață și îi învață pe cei mici lecții importante despre iubire și empatie.
În poezia „Thelma,” autoarea descrie legătura specială dintre un copil și cățelușa sa: „De îi pun o întrebare/Răspunde cu codița.” Această poezie transmite valorile loialității și compasiunii.
- Detalii
- Scris de Adriana Crăciun