Cristian Gabriel Moraru – „Ieşiri din profan” - vol. I

O carte jertfă este aceasta cu care bate la uşa sufletului Cristian Gabriel Moraru, o carte prin care defineşte excelent o trăire, o credinţă, un spirit.
Este o descătuşare senzitivă întru totul, o eliberare de energii pozitive, o lucrare ale cărei măreţii se văd - comparativ! - îndeosebi din prispa materialului, într-o lume în care sufletul nu mai este monedă de schimb, într-o lume aproape improprie visului şi poeziei.
Ei bine, ca din vremea persecuţiilor creştine vin cuvintele poetului, în ele regăsind închinarea, căutarea ajutorului şi odihnei, mulţumirea, obida, într-un astfel de cadru recreat născându-se primul volum al trilogiei „Ieşiri din profan”.


Nu ştiu cât este dorinţă de iluminare, de a se deschide spre tălmăcire la Cristian Gabriel Moraru, dar ştiu că este predominantă nota confesivă, de împărtăşire a propriilor trăiri şi simţiri, de parcă în sângele său, în respiraţia sa creştină s-ar face pe sine însuşi martor la o veşnică înmulţire a peştilor şi pâinii.

cop 1 Toma                    „Un rege își pune pecetea pe documentele ce-i exprimă hotărârile. E semnul puterii lui. Un sigiliu de ceară (fără miere) pe un testament, împiedică deschiderea acestuia mai devreme. E simbolul unei taine sau a unei apartenențe legitime. Simbolul se prelungește azi în diferite și multiple utilizări și nuanțe.” mărturisește scriitorul Ion Toma Ionescu în volumul de proze scurte și tablete, „Copacul cu icoană”, apărut la Editura „Ecreator”, din Baia Mare, în 2018, punându-și pecetea asupra unei scriituri de înaltă clasă. Volumul „se dedică familiei care m-a lăsat la biroul meu, lângă calculator: Cristinei, Ramonei, Ionelei, lui Alexandru, lui Toma și lui Puiu...”, o familie frumoasă care devine personaj al narațiunii, sigur, surprins în diferite ipostaze de viață. Cartea este structurată într-un mod inedit. Începe cu „Pecețile lui Zamolxe. Studiu de guștere”, urmând șase capitole care încep cu o „tabletă” și culminează cu părți de „roman”. În interiorul acestui incipit și final se află ca într-o sferă aspecte din realitate, meșteșugite impecabil de pana artistului. Poveștile de viață reale și bine închegate te poartă printr-o lume necunoscută, o lume drenată de emoții și trăiri ce reușește să te transpună într-o tristă realitate a războiului, a perioadei comuniste sau a unei democrații înțeleasă greșit („Noi se pare că ne-am vândut sufletul”). Titlul cărții este mai mult decât sugestiv, pare rupt chiar din sufletul autorului. „Copacul cu icoană” este de fapt „Stejarul cu icoană” (titlul uneia dintre prozele scurte): „Era un stejar bătrân, cu coroana bogată și tulpină de trei metri în diametru... Cu timpul copacul și-a întins coaja peste icoană, dar au rămas în relief ridurile adânci pe chipul blând al Maicii Domnului, ca un semn divin.”

trmMotto :      
„Şi acum rǎmân acestea trei:
  credinţa, nǎdejdea, dragostea.
 Iar mai mare dintre acestea este dragostea.”
                                             I.Corinteni 13:13

      EMILIAN MARCU, parcă uimit de marea ispravă pe care a comis-o cu " Tobele mute ", a realizat că n-a epuizat (consumat) povestea satului Ivanovca şi s-a hotărât s-o  continue, luându-se la întrecere cu sine însuşi, şi zămisleşte capodopera "TĂRÂMUL  INOCENŢILOR " (apărută la editura Princeps Multimedia Iaşi în 2017) şi care în 2019 a primit premiul "Ion Creangă" al Academiei Române.     
Cartea este animată de aceleaşi personaje, ca în "Tobele mute", rolul principal  revenindu-i lui Saşa Ilici Ostafiev, celelalte personaje apărând ca flash-uri din memoria lui Saşa Ilici care încercând să-şi apere câinele (tovarăşul devotat) de furia ursului, cade într-o râpă unde a fost "găsit de oamenii aceia ciudaţi, care vorbeau o limbă necunoscută lui" şi traumatismul suferit îl duce la graniţa dintre viaţă şi moarte.

Daniel Marian iesirea Coperta foto A5 Cu textVersuri pline de revoltă sunt cuprinse în volumul ieşirea din matrichix de Daniel Marian (cu I.S.B.N. de autor). Revoltă împotriva a tot și a toate, nemulțumirea fiind prilejuită de imposibilitatea socializării pe viu, ceea ce a dus la pierderea prieteniilor, la destrămarea relațiilor.
    Boala ce a cauzat aceasta nu a cuprins și nu cuprinde doar individul, ci și societatea în ansamblul său, o societate prinsă pe picior greșit și ajunsă într-o situație fără ieșire, cu iz de totalitarism.
    Acum, omul este, practic, un mort viu („din prima zi de moarte judec / o priveliște interzisă / o culeg ca pe o păpădie / și o zidesc pentru mai târziu / când moartea nu va fi atentă / și mintea va pușca din arc / pe urma zilelor netrăite și care / stau la ușă să intre buluc” – zile de trăit în moarte), nemaiavând dreptul la rațiune, ci doar cel de a se supune („trotuarul din dreapta va fi numai pentru dus / cel din stânga pentru întors / dacă va mai fi cazul / astfel oamenii nu se vor putea întâlni și nici / privi în față niciodată spre a nu avea amintiri / eronate cu viața pe care ilegal ar fi trăit-o” – decret unic articol unic).
    Viața își pierde statutul de viață („totul e să dăm drumul lighioanei de viață / care face prăpăd în cușca circului de stat / până ne trezim cu ziua de apoi” – curaj găină că te tai) și ajunge să se confunde întru totul cu moartea („care moarte cea dinspre morți / și care viață cea dinspre vii / că nu mai știu cum se-ncurcă / între ele ca mâțele la iaurt / după ce duhuri proaspete de lapte / au scăpat de la mănăstirea din balamuc”), urmare firească a dispariției libertății și a adoptării unor norme cu un singur caracter: coercitiv („libertate albă-n cioc / ca o maimuță neinvitată la banchetul / dezlegării substanței în părți componente / precum pătratul triunghiul și cercul / din care se construiesc catedralele minții / ți-au smuls rosturile și le-au așezat șubred / în rând cu alte sfărâmări în scopuri translucide / cum ar fi acelea de mântuială şi neavenire” – libertate albă-n cioc).

MILIAN OROS SAU „RADIOGRAFIA CLIPEI”

        Motto „Învață de la ziua de ieri, trăiește pentru astăzi și speră la ziua de mâine. Cel mai important lucru este să nu te oprești niciodată  din întrebat”. Albert Einstein

        Termenul de radiografie se folosește mai mult în medicină și anume o radiografie înregistrează pe film fotografic imaginea structurală a unui obiect, se permite astfel  examinarea  obiectelor netransparente pentru lumină  pe baza proprietății  acestor radiații(gama sau x) de a fi penetrante.
        În cele ce urmează voi încerca să prezint o radiografiere dincolo de cuvinte sau pornind de la ele în lumina iubirii față de actul creator a romanului „Jurnalul”scris de Milian Oros –o carte de comunicare și iubire. Romanul devine transparent în urma unei analize a factorului „timp.  Așa cum spune Biblia „dacă dragoste nu e, nimic nu e” acel „nimic”prezentat de carte e „clipa prezentă” sau „prezența clipei” trăită într-un décor geografic românesc, cu personaje care au preocupări și gândiri românești-cu un stil autentic adoptat de scriitor.E o bucată de timp în mintea și ochii unor oameni, niște oameni obișnuiți, preocupați pentru„mai bine” care caută răspunsuri la probleme pertinente ale existenței umane, astfel romanul este o frântură de viață adevărată.