icaŞtiam că-i o pictoriţă deosebită, un om cult şi scrupulos în ce priveşte limba română şi că înţelegerea artei în toată complexitatea ei nu-i este străină, dar că este profund atinsă de aripa Sburătorului (Pegasului), bănuiam numai.
    Dacă pentru pictură, în afară de mult talent, ai nevoie de lumină, umbră şi penumbră spre a înţelege crochiurile şi culorile, poezia te duce spre universalitate, aidoma muzicii, iar cubul, care precede în evoluţie "oul şi sfera", lasă loc eului spre exil la "ceasuri târzii de beţie şi ingerie", când descântecul "de deochi, de noroc, de drag, de şarpe feriţi" pentru doi platani sădiţi, devine obligatoriu.
    Închirierea cuvintelor, este numai pretext pentru a nu pune la dispoziţia oricui, înţelesul unor taine care nu sunt decât pentru "Asociaţia Risipitorilor de Iluzii Adormite" (ARIA) şi pentru că viaţa cea de toate zilele n-are acelaşi itinerar, spre a-mpiedica alunecarea "în abisul suprem", sunt necesare şi reguli de circulaţie, pentru blocajele din sensul giratoriu al existenţei, unde şi Ariadna (cu firul ei cu tot) s-ar rătăci şi unde nevoia de mână de ajutor a Fetei MORGANA ar fi de mare folos.

dinaCa istoric literar afirmat de peste două decenii, STAN V. CRISTEA i-a avut în vedere pe câțiva mari scriitori (Mihai Eminescu, Constantin Noica, Marin Preda) cărora le-a dedicat, în câte două-trei ediții, scrieri biobibliografice ori câteva exegeze speciale, ca în cazul marelui prozator teleormănean, întreprindere la care putem adăuga contribuția sa la îmbogățirea patrimoniului spiritual și la crearea unor ample surse de documentare pentru cultura, arta, știința, în general, și literatura română, în special, concretizată în cele două dicționare de specialitate: „Județul Teleorman. Dicționar biobibliografic. Cultură, artă, știință” și „Dicționarul scriitorilor și publiciștilor teleormăneni”.
    Concomitent cu această principală preocupare, Stan V. Cristea s-a dovedit și un lector pasionat și avizat al lucrărilor unor confrați (cu unele dintre ele istoricul literar intersectându-se în timpul elaborării scrierilor biobibliografice), lecturi în urma cărora a simțit nevoia să-și noteze propriile opinii, practicând o critică de întâmpinare, pornind de la considerentul că toate cronicile literare reprezintă „pandante ce ne-au menținut în aria cercetării și ne-au asigurat un tonus permanent pentru interesul publicistic”.

icaMotto:
                                 Se duse și Pelencea într-o joie
                                   Uitând să ceară de la iarbă voie
                                   Iar cârtiței să-i spună c-o să vină
                                   În raiul ei îngust fără lumină 
                                                                     Ștefan Mitroi

    Goarna lui Tuturuz (editura RAO, 2019) cred că i-ar face geloși până și pe cei mai importanți scriitori sud-americani, fiindcă fantezia lor educată să dea mare dimensiune fabulosului
ar trece în umbră în fața suprarealismului lui Ștefan Mitroi, exprimat printr-o sensibilitate aproape imposibil de vindecat.
    Marele periplu al caselor care pleacă spre oraș pentru a-i întâlni pe ultimii zămisliți între zidurile lor pare anunțat din vreme de clopotnița bisericii ce se deplasează spre Olimpiu, ultimul locuitor, pentru ca mâna acestuia să tragă frânghia clopotului pentru a-și anunța moartea.

ica              Motto: 
                   " Bǎtrâne, iar te amǎgeşti cu vise de iatac                 
                        ţi-aratǎ din splendoare  cadâna doar un crac                    
                    şi-n toi de zaiafet, petrecere destrǎbǎlatǎ ,                     
                    Ianache se desfatǎ ...Costache, altǎdatǎ..."
Constantin (Ticǎ) Ardeleanu
 
Constantin (Ticǎ) Ardeleanu este omul care respirǎ creaţie literarǎ într-un mod atât de personal încât îşi trǎieşte viaţa  zilnicǎ uimit şi uimind , încercând sǎ-şi "bandajeze" rǎnile rǎmase deschise din adolescenţǎ şi tinereţe când sfǎtuit şi aproape silit sǎ trǎiascǎ numai îndatoriri şi sǎ-şi reprime exuberanţa şi nesǎbuinţa lucrurilor şi faptelor specific vârstei, fapt care ulterior l-a înzestrat cu o sensibilitate sufleteascǎ ,aproape maladiv de poeticǎ ,pe care şi-o înǎbuşǎ cu alte genuri literare, parcǎ speriat de reacţia în lanţ pe care i-ar pricinui-o abandonarea în reverie poeticǎ a stǎrii în care îşi trǎieşte clipe speciale, camuflate în ironii tip fumigenǎ.
Îşi consumǎ destinul ,dar nu ca într-un joc de şah unde ar avea avantajul jocului cu nebunii, ci mai degrabǎ ca la o "partidǎ de zaruri" (unde se poate da lesne vina pe lipsa norocului) menitǎ sǎ sublinieze un "crochiu de fericire amânatǎ" (pag.86).

Trebuie să ai un mare curaj pentru a scrie o asemenea carte!
        În vremile tulburi pe care le trăim a spune ceea ce gândești pare anormal pentru unii oameni, de aceea , cred-că aceștia nici nu-și mai pun problema  aflării adevărului  despre unele lucruri sau întâmplări , se abțin în a-și exprima  părerea și lasă ca lucrurile să evolueze de la sine și nu iau atitudine față de ele. Nu același lucru se întâmplă cu ziariștii care sunt nevoiți să ia o atitudine sau alta față de evenimentele pe care vor să le prezinte sau în care sunt implicați.


          Noi, cei care nu luăm atitudine publică,  nu ne implicăm în explicarea unor evenimente, urmărim programele T.V. sau citim ziare și reviste, fiecare după timpul liber și după posibilități- ne formăm o imagine mai mult sau mai puțin adevărată față de întâmplări sau evenimente. De aceea apariția unei astfel de cărți care încearcă să clarifice documentat unele aspecte controversate- e de bun augur și o salutăm cu sinceritate fiind pe aceeași undă de vibrație cu autorul.