Mariana MogaPe la sfârşitul lunii iunie 2019, la „Tabara prieteniei literare - De Amicitia”, organizată la Batiz, Hunedoara, doamna Mariana Moga, un suflet nobil, o fire deschisă, sensibilă şi prietenoasă, mi-a dăruit o carte de proză scurtă „Negustoarea de iluzii & Cerul de acasă”, Editura „Stef”, Iaşi, pe care vreau să o supun atenţiei dumneavoastră.
Mai întâi, cine este Mariana Moga?!
S-a născut la 3 mai 1966 în Sebeş, judeţul Alba. Este absolventă a Facultăţii de Drept şi Administraţie Publică din cadrul Universităţii Bucureşti; fondatoarea şi organizatoarea „Taberei prieteniei literare -De Amicitia”, (până acum s-au desfăşurat patru ediţii, urmează a V-a), la care participă scriitori consacraţi, dar şi tineri care bat la porţile afirmării, din ţară şi diaspora (din Austria până în Suedia, Italia, Republica Moldova sau Anglia). Mariana Moga   şi-a pus semnătura pe 21 de volume, o parte a lucrărilor sale fiind traduse în engleză şi albaneză.

cop 1 CorneliaPoeta Cornelia Vaida debutează literar destul de târziu, dar sunt ferm convins că acest demers temerar al ei va fi bine primit de cititori. Volumul de poezii se numeşte „Liturghia primăverii”, Editura „eCreator” Baia Mare, Colecţia „debut”, 2021 şi conţine un număr de 59 de poeme.
Volumul debutează cu poezia „Rugăciune” din care reiese faptul că autoarea este o practicantă şi bună creştină, că tot ce ni se întâmplă este doar cu voia lui Dumnezeu: „Azi este duminică şi sufletul alunecă uşor peste această lume,/- De ce eşti trist, când din toate părţile te-nconjoară iubirea?/- Vreau cupa mare… zise cineva încercând să o ia…/Dar focul îi arse până la rădăcină degetele./- Vreau cupa mijlocie…/Dar din greşală se rupse tortiţa… şi se răsturna pe dalele triste nectarul zeilor./- Tu… ce vrei?/- Vreau cupa mică…/Dar în acel moment dispăru visul lăsând loc dimineţii şi soarelui,/Regăsindu-l apoi în puterea Cuvântului.”.

Moraru Gabriel CristianUn neobosit pe tărâm literar se dovedeşte a fi scriitorul teleormănean Cristian Gabriel Moraru, care la doar câteva luni  de la apariţia volumului de poezii „Libertatea sinelui unic”, Editura „Aius” Craiova, 2020, tipăreşte la Editura „eCreator” Baia Mare, în colecţia „Critică” volumul „Dosar critic eCreator”, fiind, după ştiinţa mea, cea de-a cincea carte de critică literară a Domniei sale.
Scriitorul şi editorul Ioan Romeo Roşiianu consideră că: „Autorul surprinde fericit evoluţia şi direcţiile literare susţinute fervent şi promovate asiduu de echipa eCreator, iar cărţile asupra cărora s-a oprit sunt în măsură să întărească dimensiuni artistice şi viziuni creatoare. Demersul este cu atât mai salutar în vremuri în care există şi persistă un adevărat desfrâu al aşa-zisei manifestări on-line, cartea de faţă născându-se din start cu darul nemuririi pe rafturi în biblioteci”.

vddDe ceva vreme, am pe masa de lucru două cărți de poeme: „Și tot alerg” și „Păsări în furtună”, semnate de Vasile Didoacă Dojană. Prima a apărut în 2018, iar a doua în 2020, amândouă sub auspiciile Editurii „Bibliotecha” din Târgoviște. Am tot amânat să scriu despre aceste cărți până când am considerat că am starea să le pot înțelege cu întreaga ființă.
Nu sunt de acord cu termenul „poezie religioasă”, accept ideea că există poezie bună sau mai puțin accesibilă, ca să nu spun de proastă calitate. În altă ordine de idei, pornind de la mottoul lansat de autor în prima carte „Scrisul este o formă a rugăciunii”, de Franz Kafka, ni se deschide o ușă spre esența acestui neam – credința creștină, care a marcat seminția română în drumul învolburat al istoriei, de la celebrii noștri strămoși daci și până în zilele noastre. Prin credință am rezistat în fața imperiilor și ne-am păstrat limba și conștiința de români.

Vasile Morar Cartea pasarilor mute 1(Vasile Morar – „Cartea păsărilor mute”, Ed. Rotipo, 2020)

             Despre relaţia poetului cu pasărea s-ar crede că trebuie să fie una perfectă. Întâlnirea visătorului cu zborul, cum ar veni. Dintr-o diademă a spaţiului contorsionat, pasărea. Şi dintr-un luciu al neliniştii, poetul. Dar de unde până unde atâta pasăre şi atâta poet, ca să nu mai pomenim de atâta relaţie şi de mai mult decât atâta perfecţiune? Să fie doar simple mecanisme care se agaţă de o idee care poate fi fumată deja în diverse variante de ingrediente speciale, unele exotice, şi tot ar fi justificată această ieşire în pajişti a unei altfel de ’cântări a cântărilor’...
             A fi pasăre precum şi a fi poet nu reprezintă o opţiune, ci mai degrabă un destin. Vasile Morar, prin spiritul său, un fel de păsăroi de frunte şi o tonă de poet, cu neliniştea diademă, lucind spaţiile după ce au fost bătute în cuie cu târnăcoape de plivit viile ideilor ademenite la un ospăţ de seamă.