Coperta

Cronică literară la volumul „Insula cu mai multe anotimpuri sau Călugărul Mihail" de Al. Florin Țene

Volumul al III-lea al ciclului Anotimpurile poetului, intitulat Insula cu mai multe anotimpuri sau Călugărul Mihail, de Al. Florin Țene, se constituie într-o operă de profundă reflecție asupra memoriei, timpului, credinței și condiției creatorului. Autor preocupat de transformarea experienței individuale în literatură, Al. Florin Țene recuperează, prin intermediul scrisului, valori, chipuri, locuri și întâmplări amenințate de uitare și de trecerea timpului.

În centrul romanului se află Mihai Tănăsescu, un scriitor ajuns la vârsta bilanțului existențial, care se retrage într-un spațiu monahal. Această retragere nu trebuie înțeleasă ca o ruptură de lume, ci, mai degrabă, ca o apropiere de Dumnezeu, ca o etapă a unei profunde căutări spirituale și creatoare. Chilia devine, simbolic, un spațiu al meditației, al rememorării și al creației. Scrisul se apropie de rugăciune, iar literatura și spiritualitatea nu se exclud, ci se completează într-un mod firesc și profund uman.

Valentin LupeaExistă perioade în istorie, în istoria oricărei națiuni, cazul în speță, națiunea română, când apar spirite noi, anarhice, care vor să doboare, fără știință, toate valorile, toate valorile consacrate până atunci, producând în jur uimire, și spaimă, uneori, în legătură cu viitorul respectivei națiuni.

Atunci când mă refer la națiunea română, mă refer și la românii din diaspora, care din varii motive au fost obligați să părăsească țara. Și dacă înainte de perioada postdecembristă am format cu toții un tot, aici, acum îmi place să sper și cred lucrul acesta că vom forma același tot al națiunii române, dar mai dispersat și mai diversificat în timp și-n spațiu geografic.

Același lucru este valabil pentru mine și atunci când vorbesc despre literatura română, care literatură cuprinde, într-un tot unitar, atât literatura română din țară, cât și literatura română din diaspora.

Referitor la ceea ce spuneam mai sus, în faza inițială, dați-mi voie să remarc faptul că în asemenea momente, care, inevitabil, sunt momente de derută, cei vârstnici devin conservatori, cei tineri devin revoluționari, iar generațiile de mijloc, vrând-nevrând, vor fi dezorientate.

Coperta

Cronică literară la volumul „Jumătatea mitică a bărbatului” de Al. Florin Țene

Există cărți de poezie care se nasc dintr-o emoție, cărți care se construiesc în jurul unei imagini și cărți care încearcă să transforme poezia într-o formă de meditație asupra lumii. „Jumătatea mitică a bărbatului”, poemul amplu semnat de Al. Florin Țene, aparține celei de-a treia categorii. Nu este, în esență, un simplu volum de versuri despre femeie, ci o construcție lirică de proporții, în care autorul își propune să urmărească destinul feminin de la începuturile mitice ale existenței până la realitatea concretă a mamei, iubitei, soției, fiicei și bunicii. În propriul său „Cuvânt înainte”, autorul vorbește despre carte ca despre rezultatul unei meditații îndelungate asupra destinului uman, a misterului creației și a locului femeii în ordinea lumii.

Titlul însuși constituie cheia de boltă a întregului poem. „Jumătatea mitică” nu este doar o formulă metaforică prin care femeia este așezată în relație cu bărbatul.

Coperta

Biografie, document și conștiință culturală

Există cărți care inventariază o existență și există cărți care încearcă să-i descifreze sensul. Între aceste două ipostaze se așază volumul O viață în slujba cuvântului. Biografie, operă, jurnalism, cultură și mărturii, consacrat personalității scriitorului Al. Florin Țene. Nu putem vorbi despre o monografie critică, după cum nici cu o simplă autobiografie documentară, ci cu o amplă construcție memorialistică și biobibliografică, în care destinul individual este proiectat pe fundalul unei istorii culturale traversate de schimbări, rupturi, recuperări și forme de solidaritate literară.

Volumul pornește de la o premisă implicită, dar esențială pentru înțelegerea personajului său, la Al. Florin Țene, literatura nu poate fi separată de activitatea culturală, socială a acestuia. Poetul, prozatorul, dramaturgul, eseistul, criticul literar, jurnalistul și istoricul literar sunt dublați de un animator cultural preocupat de cenacluri, reviste, comunități scriitoricești și recuperarea unor personalități ale literaturii române. Încă din prolog, scriitorul este așezat sub semnul unei asemenea vocații plurale, în care actul creației și acela al construcției instituționale se susțin reciproc.

Valentin Lupea

Cronica poemului „Ars Poetica" de poetul Valentin Lupea

Prin însuși titlul ales, „Ars Poetica", poetul Valentin Lupea se înscrie într-o tradiție literară prestigioasă, inaugurată de Quintus Horatius Flaccus (Horațiu) și continuată, în literatura română, prin arte poetice reprezentative precum Testament de Tudor Arghezi, Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga și Joc secund de Ion Barbu. În toate aceste creații, poezia devine spațiul în care creatorul își exprimă concepția despre artă, despre menirea poetului și despre sensul actului creator. Poemul poetului Valentin Lupea valorifică această convenție literară, conferindu-i însă o dimensiune proprie. Arta poetică nu mai este, în primul rând, o reflecție asupra poeziei, ci asupra omului, asupra destinului său spiritual și asupra nevoii permanente de întoarcere către Dumnezeu.

Încă din prima secvență lirică, imaginea arborelui vieții concentrează întreaga arhitectură simbolică a poemului. Dorința de a avea „rădăcinile adânc înfipte în pământ" și „crengile-nălțate spre cer" nu exprimă doar echilibrul dintre material și spiritual, ci definește însăși condiția omului, chemat să trăiască între două lumi.