mbrMARIA BERCIU realizează în grupajul de povestiri cu titlul-„CULORILE IUBIRII” un tablou al observațiilor sale din viața de zi cu zi, unii scriitori de proză scurtă-ca și acestea pe care le prezentăm acum se definesc pe ei înșiși la analiza sentimentelor personajelor sau la atitudinea pe care ar fi trebuit s-o ia intr-o împrejurare sau alta aceste personaje.
Culorile iubirii/ Pot fi luminoase și frumoase/ ca un curcubeu„vărgat peste mare aruncat”/ sau pot fi umbrite/ de un nor călător/ sau încercate de un dor cuprinzător/ de o luptă răbdătoare- / a toate cuceritoare/ și mereu biruitoare!/ Pot fi aruncate, / pot fi foc ce arde, / zid de neînvins, / liniște adâncă-/ aruncate spre cer, / fluturate-n vânt, / pierdute-n mulțime, / revenite pe pământ, / cu mintea aiurea-/ nevăzute ce sunt!/ de la Dumnezeu venite/ culorile vrăjite.
Ideile de mai sus se regăsesc în povestirile Mariei Berciu.
Astfel în proza O întâmplare întâmplată-(deși n-ar trebui să se repete același cuvânt sub formă de adjectiv decât în situația în care se dorește în mod deosebit să se specifice faptul că cele relatate s-au petrecut în timpul trecut)-narațiunea curge liniar precum timpul -din trecut spre prezent și apoi spre viitor, având o concluzie evidentă și previzibilă.

mbrO nouă carte vine în fața cititorilor prin planul editorial la Editura eCreator din Baia Mare. Un volum de proză, cu un titlu mai degrabă poetic, „Culorile iubirii”, scris de Maria Berci.
Povestirea „Trei surori” este axată pe viața de familie dintr-un sat, mai degrabă o cronică de familie spusă dintr-o suflare, așa cum ai povesti o carte sau un film. Și totuși trece prea repede peste personaje. Mai pot spune că din narațiune lipsește tensiunea, povestea e prea simplă și nu stârnește cititorul, dar descoper că are talent de povestitor și presupun că dacă ar introduce un dialog între persoanje ar atrage mai mult atenția cititorului. Viața la țară se rezumă la relațiile interumane și peste anumite amănunte trece prea în grabă.  
Și povestirea „Amintiri dragi, Danei” pune în evidență talentul de povestitor și singura obiecție care o am este neutralitatea autoarei. Poate să fie ceva bun dacă va contura mai bine personajele și va accentua mai mult trăirile umane și momentele importante.

idmdespre „Evadare unde încep îngerii” de Iulia Dora Marinescu
    
    Iată, pe drept cuvȃnt, o adevărată poetă a „trăirismului”, de care Emil Cioran (dacă-ar mai trăi) ar fi tare mȃndru, fiindcă emoţiile pe care le trăieṣte sunt devastatoare, fără cale de mijloc, fiindcă aṣa cum bine recunoaṣte a trăit intens ṣi dragostea, dar (cȃnd a fost cazul) ṣi ura, de parcă ar fi vrut să-i dea dreptate lui Tolstoi pentru spusele: „acolo unde se termină dragostea, acolo începe ura”.
    Aceasta-i uluitoarea Iulia Dora Marinescu, care trăieṣte într-o perpetuă stare poetică (pe care o păţeṣte chiar dacă nu vrea) de-o intensitate cum rar mi-a fost dat să văd.
    Ḯṣi structurează volumul în două părţi: „Oglinzi concave” ṣi „Ḯnapoi în mine” unde prin reflexii ṣi introspecţii comite o poezie uimitoare.

mbr„Dragostea este zarea liberă și largă, unde sufletul poate să își întindă aripile”, spunea Charles Wagner, iar artista Maria Berciu încearcă să ne ofere preaplinul sufletului său, cu aripile larg întinse, într-un nou volum de proză, „Culorile iubirii”, apărut în 2021, la Editura „eCreator”, din Baia Mare.
„A iubi înseamnă, poate, a lumina partea cea mai frumoasă din noi.” (Octavian Paler), iar fiecare om a fost înzestrat cu Lumină divină, i s-a insuflat harul de a da viață trăirilor prin simplul fapt că este capabil de iubire. Iubirea este nu doar Lumina din noi, este calea pe care o alege un om ca să poată fi viu. Iubirea e sinonimă cu trăirea, cu viețuirea în sine. Oamenii au tendința cruntă de a fugi de lumina din suflet, de teamă sau doar din dorința de a nu fi răniți. Iubirea nu rănește, ea dă viață.
Iubirea față de frumos, de bine, de Dumnezeu aparține în egală măsură oamenilor, dar oamenii fug, luați pe nepregătite de miracolul iubirii.

idm Poeta Iulia Dora Marinescu, despre care am de gând să vă atrag atenția nu este la prima colaborare cu editura ”eCreator” Baia Mare și editorul ei, scriitorul Ioan Romeo Roșiianu, deoarece a publicat în antologiile editate de ”eCreator”:”Luminile copilăriei”, ”Primăvara sentimentelor”, ”Emoții de vară”. De asemenea este la cea de-a treia carte de autor, după ”Psalmi pentru suflet nins”(1998) și ”Te aștept luminând”(1990). Parcurgându-i curriculum vitae observăm că este și o poetă răsfățată cu premii literare dintre care amintim pe cele mai importante: ”Marele premiu al Festivalului național de creație ”Mihai Eminescu”, ediția a 4-a, Premiul I la faza naţională a Concursului de poezie ”Tinere condeie”. De altfel Iulia Dora Marinescu cochetează cu poezia din adolescență, în perioada 1988 – 1990 fiind membră a Cenaclului literar ”Săgetătorul” al liceenilor bucureșteni.
 Volumul ”Evadare unde încep îngerii” (interesant titlu!) are două secțiuni: ”Înapoi în mine” și ”Oglinzi concave”. Poeta bucureșteană are o poezie cu impact direct asupra cititorului, un univers bine conturat unde cuvintele sunt materia primă, prietenele și dușmancele ei, fiindcă poeta Iulia Dora Marinescu cunoaște puterea cuvintelor, le consideră invizibile, foșnitoare, nepăsătoare, reci, uneori foarte apropiate sufletului ei, dialogând cu ele exact ca și cu o persoană: