sdi1. Poet, critic literar, excelent organizator al unor întâlniri ale scriitorilor (îndeosebi ale poeților) noștri, Ioan Romeo Roșiianu desfășoară de aproape o jumătate de veac o bogată activitate de valorizare a creației literare, prin care, cu un remarcabil simț al valorii și cu o reală capacitate creativă se înscrie el însuși în domeniul literaturii române.
    În acest sens și sunt de remarcat contribuțiile sale: în poezie (Unghi al durerii, 1994; Nașterea insomniei, 1996; Poetul ucis de cuvinte, 1999; În căutarea Îngerului pierdut, 2004; Înnomenirea cuvintelor, 2005; Arhitectura poemului, 2015; Scrisori de dragoste pierdută, 2018); în publicistică (KAKE poveste ratată); în critica literară (Pictorii cuvintelor, 2015; Punte peste vremuri, 2017); în prefețe, postfețe sau referințe critice (la aproape 400 de cărți).
    Reiese astfel o prodigioasă activitate în poezie, proză, eseu și critică literară, multe dintre contribuțiile sale fiind publicate și în străinătate.
    Este de reținut specificul (de fapt, stilul) abordărilor autorului, atât în creația proprie, cât și în valorizarea contribuțiilor altor participanți (din diferite zone ale țării) la afirmarea literaturii noastre noi: raportarea cu discernământ și nuanță la creațiile poetice noi, fără să uite de unitatea cu tradiția valorică a literaturii noastre; spiritul obiectiv al precedării în critica literară, bazat, desigur, pe o pregătire estetică și axiologică temeinică; deschiderea la noutate și la analogii cu alte spații culturale, ceea ce îi și asigură aproape constant ancorarea în contemporaneitate; îmbinarea întregii munci de creație poetică cu preocupările de valorizare critică a ceea ce consideră cu adevărat poezie în noua creație literară.

dpol – este o carte apărută la editura Cathisma în 2010. Despre autor aflăm că este  ieromonah, poet, prozator, publicist şi editor. A studiat  pictura, filozofia şi teologia. Este membru al Uniunii Scriitorilor şi al Uniunii Jurnaliştilor din Republica Moldova.
A fost premiat cu Premiului pentru Poezie al Uniunii Scriitorilor din Moldova, pentru volumul ”Elefantul promis” (1996) – pentru acelaşi volum a mai obţinut Premiul Salonului Naţional de Carte de la Iaşi şi Premiul pentru debut al Fundaţiei Soros. În 2007 a obţinut Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova pentru Eseu pentru volumul ”Ortodoxia pentru postmodernişti”(Cathisma, 2007).
În 2008 apare cu două volume, romanul ”Nebunul” şi ”Când pietrele vorbesc” cu care a obţinut premiul Salonului Internaţional de Carte de la Chişinău oferit de Consiliul Europei, prin reprezentanţii săi în teritoriu.
Ca poet, este prezent în antologii din SUA, Franţa şi Germania.

Constanta Popescu Te cunosc(Constanţa Popescu – „Te cunosc după tăceri”, Ed. Bibliotheca, 2021)

               Asumarea unor toamne stranii şi poate nejustificate, strecurate în prea-plinul de anotimpuri ce se derulează cu viteza înţelesului. Cuvintele fiind în voie bună chiar dacă într-un amestec alchimic, fără însă a fi îndoite ci mai degrabă amplificate de tăceri rostuite ritualic. O tehnică ireproşabilă, am zice, sub zodia contrariilor pe care se sprijină atât de încâlcit universul.
               „Te cunosc după tăceri” ca un mod de a fi umbros şi lăturalnic, s-ar crede. Când starea de fapt reprezintă o largă confesiune necesară, într-un respiro inerent prea multor şi aprigelor alergări. În vârtejul substanţei, zădărnicind contururile, ca la o cursă pentru câştigarea veşniciei în sine. Căci: „Mi-ar trebui un sac de veşnicie,/ am atâtea amânări de trăit,/ de protestat, de şlefuit cuvintele...”
                Constanţa Popescu este fără îndoială o poetă a neliniştilor, venite de nicăieri spre a sta pavăză înfăptuirii cât mai elocvente a totului. Şi aceasta nu din sfială, ci doar din acurateţe, din respect şi din consideraţie pentru clipele ce se vor rotunjite frumos întru perfecţiune.

Loreta(Loreta Toader – „Eu sunt un gând răzleţ”, Ed. eCreator, 2021)

               Din lumi devenite nedrepte, înspre teritorii îndepărtate după pofta şi înţelesul inimii, neştiind de fel nicicând unde se poate ajunge şi dacă ar mai fi cale de întoarcere. Loreta Toader pare a lua la rând toate combinaţiile posibile dispuse în intersecţii.
               „Eu sunt un gând răzleţ”, asta ne spune destins şi oarecum reconfortant în vremuri de oprelişti care tuturor ne-au scurtat aripile dorinţelor şi speranţelor pentru mâine.
                Stările de agregare spirituală în asumarea autoarei pot contraria sau chiar confuza, funcţie de disponibilitatea frecvenţelor de receptare, apărând astfel felurite alternanţe polarizate de percepţie.
                Un tablou rezonant, avânt drept motiv central „o ploaie sacadată în ritmuri de Bach”, pe fondul căreia chiar dacă nu se luminează, orizonturile prin coloristică, vibraţie, alunecă în ipostaze interesante, unele  copleşitoare...

gbd„Doamne, pe zi ce trece, se împietresc inimile oamenilor, iar sufletele devin tot mai goale!”, spunea părintele Nicolae Steinhardt, iar din ce în ce mai des observăm asta în jurul nostru. Între oameni se ridică ziduri, goluri iau ființă, „într-o lume improprie visului și poeziei”, după cum zice Ioan Romeo Roșiianu.
Încercând să contracareze acest lucru, un visător „romantic” („Nu sunt modern / dadaist, romantic – da!”), Nuțu Giovanni Bud vine cu un nou volum de versuri, „Murind încet cu toamna”, apărut la Editura „eCreator” din Baia Mare, în 2021, în Colecția Poesis.
Bântuit de dorul locurilor din care își trage seva, își așterne pe o pânză trăiri, emoții și sentimente într-un joc de-a viața, un joc deloc simplu („Mă joc mult cu focul, / cu versul ce e o săgeată, / glonț, suliță și adevăr, / nebun mai mult ca oricând”), fără reguli, cu restricții, cu obstacole și mult prea puține bucurii.