Primul volum de poezii post-mortem al poetei Elena Borcuti apare la Editura ECREATOR Baia Mare în anul 2024, sub denumirea ”(Pe)trecerea poetei”.
Volumul face parte din Colecția Poesis. Coperta aparține lui Florin Dochia, iar Ilustrațiile lui Carmen Mihaela Coca.
Titlul este oarecum sugestiv, prepoziția ”PE” cuprinsă între cele două paranteze rotunde, ne oferă posibilitatea interpretării în funcție de modul de simțire al cititorului, în special pentru cei care au cunoscut-o pe sensibila Elena Borcuti.
Un prim titlu ar putea fi: ”Petrecerea poetei”, o poetă devenită nemuritoare datorită volumelor lansate, care a scris versuri cu sufletul, ultimele sale poeme fiind redate în această primă carte post-mortem editată de ECREATOR, sub îndrumarea neobositului Ioan Romeo Roșiianu.
Un alt titlu separat ce poate fi luat în considerare: ”Trecerea poetei”, este un titlu care marchează plecarea dintre cei vii a Elenei Borcuti într-un Univers paralel, alături de Dumnezeu, sau din contra, poposirea acesteia în această lume, unde a lăsat pe rafturile bibliotecilor, testamentul poetic dedicat celor care iubesc frumosul, trasând prin acest mod un simbol al trecerii pașilor ei, pe treptele existențialității.
- Detalii
- Scris de Gabriela Dimitriu
Citește mai departe: Elena Borcuti, gânduri de dincolo de NOI...
Mi-e greu să scriu despre Elena Borcuti, la timpul trecut.
Mi-e greu să accept că aripa prieteniei noastre s-a frânt, dar destinul a fost de altă părere.
A luat-o dintre noi, transformând-o într-un poet la cenaclul din ceruri, ca împreună cu îngerii și alți poeți să-și cânte dorurile aproape de Dumnezeu.
Harul dat de Dumnezeu a făcut din Elena, un poet cu sufletul deschis spre natură, spre tot ce este frumos în jurul nostru.
Ea a observat și descris în poemele sale natura cu tot ceea ce înseamnă ea.
Folosind metafora a transformat cunoștințele ei de profesor de biologie în pasteluri, care prezintă cititorului un alt mod de a privi o floare, o salcie, un izvor și multe altele care au inspirat-o în creația ei. Primăvara, anotimpul tinereții naturii dar și al omului, face popas în versurile Elenei Borcuti în poezia „Aștept să văd”, „E timpul liliacului”, „E timpul trandafirilor”, versuri ce împletesc suavele miresme ale primăverii.
- Detalii
- Scris de AURELIA OANCĂ
A scrie despre un poet care a pășit în lumea de dincolo este o experiență profundă și cumva nefirească pentru mine. Obișnuită să mă conectez cu firul vieții din interlocutorii mei lirici, mă aflu acum într-un dialog tăcut cu poezia, fără prezența vie a autoarei.
Și totuși, lumea de dincolo poate ne este mai accesibilă decât ne imaginăm.
Volumul „(Pe)trecerea poetei”, publicat în 2024 la editura eCreator din Baia Mare, păstrează vie imaginea Elenei Borcuti, o poetă a florilor, după cum eu am remarcat-o în postările sale.
Titlul ne vorbește despre ambivalența între „petrecerea” timpului pământesc și „trecerea” dincolo, într-un joc de cuvinte ce pare să sugereze că viața, cu toată efemeritatea ei, este o experiență continuă, iar poetul rămâne prezent în versuri și după plecarea sa.
Am selectat trei poezii din diferite părți ale volumului, fiecare abordând teme variate, care reflectă viziunea poetei asupra vieții, iubirii și timpului.
- Detalii
- Scris de Adriana Crăciun
"Adevărat, adevărat, / se duc poeții noştri, / Doamne, / se duc ca să mai moară puțin, / sau pentru totdeauna, / pe rând sau la-ntâmplare, / chiar dacă versul lor / nu moare, /trăind în neuitare, / şi rămânând / pe crucea cărții lor, / o salbă de vocale, / amestecate cu consoane / dental şuierătoare, / în această viață crudă, / crudă, / care-ncetul cu încetul, / moare, moare, moare, / pustiind literatura / şi-aleanul din suflare, / lăsând un gol în suflet, / ce nu va fi umplut, / cu niciun bucium altul, / cântând de la-nceput " (Valentin Lupea - SE DUC ŞI SE TOT DUC).
Da. Întâmplarea, sau poate ceva mult mai mult decât aceasta, m-a făcut să mă întâlnesc cu Elena Borcuti, prima şi ultima dată, în incinta punctului de lucru al Editurii eCREATOR, Baia Mare, din strada Gheorghe Şincai, nr. 31.
Dânsa venise pentru ultima sa carte, aflată în lucru, ÎN VERS DE AUR, iar eu, pentru o propunere de carte cu manuscrisul uneia dintre cărțile mele.
Tot întâmplător, sau poate nu, de data aceasta destinul a făcut ca tocmai eu să-i scriu prefața ultimei cărți antume, scrisă de Elena Borcuti, ÎN VERS DE AUR, Editura eCREATOR, Baia Mare, Colecția POESIS, 2023, şi iată, acum, tot eu sunt pus în dureroasa ipostază de a scrie o cronică, o referință critică la prima carte postumă a doamnei Elena Borcuti.
- Detalii
- Scris de Valentin Lupea
Dacă aș spune că Gheorghe Mitrofan este un inginer electronist de excepție, ceea ce e perfect adevărat, aș rosti doar jumătate din adevărul despre acest om! Cealaltă jumătate o reprezintă lupta lui permanentă cu nedreptatea, sub toate formele existente în societatea noastră, atât înainte, cât și după 1989. Este ceea ce, în principiu știam despre autor, dar toate argumentele în acest sens le-am aflat din volumul autobiografic cu un titlu atât de atrăgător: „La mulți ani, bătrânica mea!” „Bătrânica” este Televiziunea Română, cea care împlinește în acest an 66 de ani și unde dl. Mitrofan a lucrat 39 de ani.
Volumul este o lectură pasionantă pentru orice electronist (de fapt, pentru orice cititor) deoarece istoria suportului tehnic al televiziunii române se scrie sub ochii noștri. Autorul, venit în televiziune în 1961, se confruntă imediat cu mari probleme tehnice, pe care le rezolvă, una câte una. Pentru că este o persoană care nu se mulțumește cu ce are (bine-cunoscutul „merge și așa!”), ci vrea să îmbunătățească mereu! Un căutător permanent de soluții cât mai bune! Astfel de oameni sunt acoperiți cu aur în companiile din țări avansate. În schimb, Gheorghe Mitrofan a avut parte de nenumărate piedici pe care i le-au pus în cale oameni mici din țara lui natală.
- Detalii
- Scris de Marius Bâzu