gn1Dintr-un „Picur de stea”, de printre „streșini ude / Picur se-aude / Cântând o romanță / Târzie de viață. // Visarea e mută / Și-ar vrea să se-ascundă / Pierdută în zare”, coboară iarăși o domniță închisă în castelul depărtărilor („Ah! Depărtările, / M-au închis cu ziduri până la cer! / Depărtările m-au transformat / într-o Ană a lui Manole, / cuprinzându-mă până la glezne, / până la mijloc, până mai jos de privire ...” – Zidul depărtărilor), Domnița Ganea care oferă din preaplinul sufletului său frânturi de neostenite emoții și sentimente, în volumul de poezie „Rămășițele verii mele”, apărut în 2021 la Editura „eCreator”, din Baia Mare.
După debutul cu o carte de proză scurtă, „Crochiuri de pe ulița copilăriei” (tot la această editură) încununat de un real succes, Domnița Ganea a pășit fin și gingaș, ca o domniță și în lumea poeziei, având câteva poeme și în acel prim volum.
Deoarece reflectă sensibilitatea ei sufletească, ambele volume sunt punți de legătură între oameni, invitându-i într-o călătorie a descoperirii de sine, prin mijloace artistice inedite, prin muzicalitate și printr-o dăruire așa cum puțini oameni o pot face („Motto: Pentru voi, Oameni, cu drag, de la început până la sfârșit!”).

ADRIAN ALUI GHEORGHE – „CÂNTECE DE ÎNGROPAT PE CEI VII”, EDITURA PANTEON, 1993.

„Adrian Alui Gheorghe este un poet dintre cei atât de dăruiţi cu har, că frumuseţea poeziei nu şi-o datorează lui însuşi, ci unei mi- raculoase acumulări de spirit din timpuri foarte adânci”, scria cu câ- tăva vreme în urmă, Constantin Buzea, despre poetul nemţean, „pa- tronul” spiritual al Colocviilor de Poezie şi Critică, colocvii care se ţin aici.

Părerea că Adrian Alui Gheorghe este un „canal” de scurgere pentru nişte informaţii pe care le interpretează şi recepţionează din extrasenzorialul nostru, că el este doar o „unealtă” de care se foloseşte

dinaNu știu dacă simpla coincidență dintre numele său și prenumele scriitorului Damian Stănoiu îl va fi îndemnat/atras pe TITI DAMIAN pe dificilul drum al explorării vieții și operei acestui „prozator de prestigiu al literaturii române” care „și-a câștigat un loc binemeritat în galeria autorilor noștri de mare valoare”, un „scriitor de primă mărime” din perioada interbelică, „uitat” în ultima vreme, dar publicarea masivului volum Damian Stănoiu. Monografie (Editura Editgraph, Buzău, 2020), structurat în trei mari părți, cărora li se adaugă două liste bibliografice și patru anexe, este un gest de mare noblețe și un dar făcut cititorilor de astăzi, oferindu-le „prilejul să confrunte acele realități” din viața monahală și laică dintre cele două conflagrații mondiale cu cele din zilele noastre și „mai ales să-i savureze umorul și prospețimea stilului” care fac din scriitorul său preferat unul „profund, original, moral, actual și modern deopotrivă” (Introducere).
Dincolo de faptul că scriitorul Damian Stănoiu și opera sa n-au existat în programa școlară, nici măcar în așa-numita și obligatoria listă de lecturi suplimentare pentru elevi, mărturisesc sincer că lecturile mele s-au oprit doar la romanele Alegere de stareță și Ucenicii sfântului Antonie, singurele existente în biblioteca personală și în cea a școlii generale unde am dăscălit „românește” pe copiii din comuna mea, dar acum realizez pierderea mea, fiindcă nu „m-am înfruptat” cu „farmecul, savoarea, prospețimea, expresivitatea și vigoarea” întregii opere damianstănoiene.

Moara lui GeluApărut la Editura eCreator, Colecția Critica, Baia Mare, 2021, 158 p., ISBN 978-606-9719-40-4, volumul primit cu „dedicație și iscălitură", de la autor, este încă o izbândă literară a acestui an, 2021, după volumul de versuri, Singurătatea poetului, ce poarta semnătura prof. Gelu Dragoș.

Știam despre această apariție editorială și de promisiunea editorului, și mărturisesc faptul că acest volum, era așteptat și de autor și de cititori. Felicit autorul pentru apariția volumului și felicit pe cei care sunt cuprinși în acest volum. În ordinea includerii în volum, iată, recenziile, postfețele sau prefețele de carte, semnate de către prof. Gelu Dragoș:

- Constanța Abălașei-Donosă, cea care „ne propune 31 de stampe poetice!";

- Vasile Bele & Gheorghe Ursan, și cele „100 de sfaturi utile pentru tinerii căsătoriți";

(Editura Ecou Transilvan)

Cititorii, fie ei simpli sau complicati, oameni cu stagiu militar efectuat sau nu, vor afla de la autorul acestei cărți că „într-o unitate militară, zilele nu sunt chiar atât de vesele cum ar părea la prima vedere, dar nici într-atât de triste, cum se întâlnesc, de obicei, la înmormântările tradiționale”. Ba chiar am putea spune – dar numai pentru cei care reușeau, într-un fel anume, să-și apropie cele „cinci minute de geniu”, în care „era bine să fi deștept în Armată” –, că în Armată era chiar plăcut.
Dar acest adevăr nu era valabil pentru oricine, pentru că nu toți puteau beneficia, în mod egal, de toate „privilegiile” ascunse ale vieții de militar.În notă ironică, trebuie să recunoaștem că nu oriunde aveai „privilegiul” de a întâlni privirea de oțel a câte unui „sergent cicatrizat”, abrutizat de alcool și care nu cunoștea plăcere mai mare decât aceea de a-și umili în permanență mai tinerii săi subordonați, care trebuiau să înțeleagă, în feluri din cele mai absurde și ilogice, cam cum era treaba cu împărțirea puterii și a dreptății pe pământ: adică între ei, „tâmpiții și idioții de soldați” și el, sergentul cu diagonală, autoperceput ca însuși Dumnezeu pe pământ.