MsCEditura eCreator din Baia Mare continuă publicarea literaturii feminine cu volumul de poeme „Magnolii și cuvinte”, scris de Viorica Floroiu. Cartea este organizată în două părți distincte, prima parte mai amplă, cu titlu „Armonii în vârtejul iubirii” și a doua parte, cu titlul „Nostalgica toamnă”.
În primul poem „Lasă-mi lacrima florii de mai” autoare ne transmite legătura spirituală între sufletul ei și mirifica luna mai, cea plină de flori și verdeață, iar modul cum împletește sentimentele cu florile declanșează emoții care se reverberează în jur precum undele când arunci o piatră într-un lac liniștit „Lasă-mi doar un pic, te rog în drum, / Frumusețea florii de salcâm. / Lasă-mă să-i strâng parfumul, din cupola florii lui, / Înspre tine să-i dau drumul, pe cărarea dorului”.

aCititorii mai maturi își amintesc de clasici cu freamătul cu care liceenii nu pot uitacât de fascinați erau când bunicii le spuneau povești. Greu de crezut de cei cu„lecturi grele” că „Hronicul măscăriciului Vălătuc” ar  fi scrierea unui epigramist cum n–au fost doi în Țara Românească, moldoveanul  Păstorel Teodoreanu, care într–un registru ironic ponderat creează miniaturi deproză de mare respirație literară. Se mai observă ceva: în toate nuvelele și romanele scrise, vei da peste jocurile de noroc din societate.  Ele asigurau ambianța şi un răgaz între două acțiuni, posibil dramatice.  Cum să nu deplângi soarta conului  Todiriță din „Inelul  Marghioliței”, care în capitolulI (auziți, cetitori  Dumneavoastră, „Încare nu se spune nimic”)  râvnise la mâna purtătoare de inel, în ciuda diferenței însemnate de vârstă, ce părea a  se mări pe măsura trecerii timpului. N–ar fi primul caz în care frumusețea ia mințile bărbatului îndrăgostit. Era cert că juna își înșela calul și faptul că plimbările călare, „c–o droaie de berbanți după ea”, te puteau duce cu gândul că și–ar fi putut…înșela și soțul.

MsC    Dincolo de faptul că „iubirea este o comoară fără de preț, cu care poți dobândi o lumea întreagă” (Feodor Dostoievski), sentimentul pur uman reprezintă pentru întreaga omenire „o formă de  comunicare și intimitate” (Emil Cioran), idee ce se desprinde clar din volumul Magnolii și cuvinte, publicat de VIORICA FLOROIU la Editura „eCreator” din Baia Mare (2021), volum structurat în două cicluri.
    Primul dintre acestea, Armonii în vârtejul iubirii, are 134 de poezii, iar al doilea, Nostalgica toamnă, doar 14, toate poemele având ca temă dragostea și/sau natura în strânsă comuniune, pornind de la afirmația potrivit căreia acest sentiment este „șirul infinit de întrebări pe care facem echilibristica vieții” (Ionuț Caragea), iar autoarea încearcă și reușește, cu sinceritate și cu o sensibilitate feminină remarcabilă, să sublinieze complexitatea iubirii aflate la originea și evoluția omenirii.

aFalimentarul Caragiale?  Greu de acceptat. Și totuși Nenea Iancu, cu o familie grea și cu vocația adulterului în sânge (chiar și când era vorba de  orgoliul  lui Eminescu sau  Delavrancea; „Grecul” se dovedise un  Mitică demn de …Haimanale) a cunoscut această formă de înfrângere oficială cu berăriile sale din  București („Mihalcea și Caragiale” de pestrada  Gabroveni în 1893, „Bene Bibendi”pe Șelari la începutul anului 1894, „Gambrinus” pe Ion  Câmpineanu, peste drum de fostul Teatru  Național) și restaurantul Gării din  Buzău în 1894.  Caragiale n–ar fi avut parte de asemenea umilințe, dacă la 14  Aprilie 1891,  Academia Română n–ar fi respins premierea vestitului dramaturg pentru răsunătoarele–i producții literare, sub motivul că ar fi pline de „imoralitate și tendințe antinaționale”. În 1891 se vor stinge prematur din viață cele două fete, Ioana și Agatha. Dupăveritabile triumfuri cu jucarea pieselor de teatru „O noapte furtunoasă”, „O scrisoare pierdută” (sub patronajul poetei Carmen Silva!), „D' alecarnavalului”, „Năpasta”, beneficiarul unor asemenea succese în serie n–avea cu ce să–și întrețină familia. „Bă, eu sunt negustor vechi!” – obișnuia el să se laude, argument insuficient pentru a repeta isprava prietenului  Constantin Dobrogeanu Gherea din gara Ploiești. 

MsC„Pentru a înțelege iubirea, trebuie în primul rând să fiți plini de iubire” (Osho), să înveți a cultiva florile ce cresc în suflet, să plivești buruienile ce apar iminent, să creezi din culori o paletă pe care să ți-o însușești, să amprentezi locul tău, bucurându-i pe cei din jur.
Octavian Paler spunea: „Înțelepții hinduși pretind că există patru anotimpuri în viață. Unul pentru a studia și a descoperi lumea. Al doilea pentru a întemeia un cămin. Al treilea pentru a reflecta. Și, în sfârșit, al patrulea, în care, eliberat de inhibiții și de obsesii, devii un fel de călător fără bagaje.”  
Aflată în anotimpul studiului și al descoperirii lumii poeziei, Viorica Floroiu dă cititorilor săi un nou volum de versuri, „Magnolii și cuvinte”, apărut la Editura „eCreator”, din Baia Mare, în 2021.