După ce a debutat cu romanul Spin, Nadia  Linul Urian , o tânără scriitoare din Cristeștii- Ciceului, își continuă actul de creație cu un gen literar  mai puțin prezent ,în ultima perioadă în sfera producțiilor literare. Este vorba de ,,Vitralii’’, un volum de proză  scurtă ,apărut la sfârșitul anului 2014 în Editura ,,Napoca Nova’’.Cartea cuprinde 46 de povestiri  inspirate în general din viața satului ardelean, dar surprinde  și câteva instantanee  din spațiul citadin. Titlurile povestirilor sale ,unele interrogative [Și, ce dacă? De ce? Înger oare? E posibil? Ce usor?], au o anume naturalețe care lasă cititorul să- și satisfacă curiozitatea. Fiecare dintre ele conține o idee, are un tâlc ce se desprinde din textul narațiunii.

Prolifica poetă Lăcrămioara Iva, membră a Uniunii Scriitorilor din România, filiala Arad, ne pune pe tapet cea de-a douăzecea carte a sa, și anume, Dincolo de inimă sunt eu/ I am beyond heart (Cluj-Napoca, Editura Grinta, 2017). Prefațată de scriitorul, jurnalistul și criticul literar Ioan Romeo Roșiianu și tradusă în limba engleză de d-na Patricia Lidia, cartea cu nr. 2 din colecția literară „eCreator” poate fi considerată, without any doubt, un autentic tratat despre sentimente.

Antologia schimbare de sânge  (Editura Grinta, 2017) alcătuită, selectiv, din primele două volume de versuri – Noi, cameleonul (1998) și Ce-i pe sus? Ceru-i pe sus… (2003) – plus un număr semnificativ de poeme inedite, de Gabriel Cojocaru îmi oferă temeiuri pentru o lectură ”corectată” a poeziei acestuia. Cu atît mai mult cu cît autorul a publicat relativ puțin și la intervale mari de timp, însă dublat fiind de un laborios editor, această activitate – avem ”semnele” acestea acum – a contribuit discret, dar ”în adânc”, la limpezirea și personalizarea poeticii sale.

Tânăra editură „Neuma” din Cluj-Napoca, inaugurând colecția „Arca” dedicată liricii contemporane, ne oferă prilejul fericit de a citi sau de a re-citi cea mai mare parte a creațiilor unei poete cu un talent indeniabil, cu o sensibilitate ieșită din comun, pe care o transmite lectorului îndrăgostit de poezie sub forma unui buchet înmiresmat de flori născute din inima și sufletul încăpător al creatoarei, creații antologate în volumul Toamna, ca o fregată. Poeta a selectat cele mai frumoase versuri din volumele publicate anterior: Noaptea ploilor acide (2000), Călător spre Crucea Sudului (2002), Muntele din vis (2013), Floarea de lotus (2016), versuri de o finețe remarcabilă exprimând valori și experiențe fundamentale cu un rafinament artistic fascinant, sclipitor și răscolitor deopotrivă.

De câțiva ani buni, în vocabularul românesc se află în vogă doi termeni – europenizare și globalizare -, definind noțiuni mai mult sau puțin înțelese, dar care, pentru unii dintre noi, provoacă angoase și devin întrebări la care nu putem răspunde. Cu nonșalanța cu care ne-a obișnuit și constatând cu amărăciune că, în acest context, noi, românii, „suntem acceptați undeva la marginea Uniunii Europene” și că suntem „moangele și mongioșii de la periferia” acesteia, Constantin T. Ciubotaru „a fumat” de multă vreme cei doi termeni și noțiunile pe care le denumesc și a trecut într-un stadiu superior – universalizarea -, din moment ce, în imaginația sa, un Comitet Mondial a hotărât ca pământenii să fie transferați în constelații din alt sistem solar unde se poate trăi mai mult și mai bine.