RazboaieleMeleCitesc poemele Iosefinei Schirger din volumul Războaiele mele, care începe cu capitolul Exerciţii de singurătate. Deși compuse din nouă, nu versuri, ci cuvinte, care cu greu pot fi considerate la prima vedere a fi poeme, ele își îndreptățesc totuși titulatura. Atât de mult abundă de substanțializare, esențializare și estetizare a trăirilor! Pline de emoții, revarsă un soi de poezie originală fizic în auster, cât și originară în metafizic. Surprinzător cum a reușit să îmbine formularea austeră cu complexitatea la fel de austeră, să concentreze multe semnificații în cuvinte simple, însă cu greutate, să structureze formulări novatoare concise, clare, concrete și precise. Toate acestea conferă plinătatea unor poeme adevărate, de o factură neașteptată creativ.
În auster se ascunde taina, ineditul, irepetabilul și sublimul, așa cum autoarea, în descoperirile formatoare ale poemelor sale, și-a exprimat și și-a manifestat splendorile bogățiilor spirituale. Este o austeritate a concisului, concretului și clarității. Singure, cuvintele sunt capabile să selecteze, analizeze și să sintetizeze rezultatele unei gândiri imaginare fantastice, să facă din toate o taină adunătoare de înțelepciune, să se transforme în adevărate poezii aforistice/ aforisme.

Detalii

mv          Cartea doamnei Marioara Vişan, PRINTRE POEME DE SUFLET, Editura LIMES, Cluj-Napoca, 2024, este în fond o antologie de autor, un florilegiu în care au fost prinse un număr de 122 poeme, selectate în cinci secțiuni: CUVINTE ŞI IMAGINI (25 poeme); IMAGINI ŞI CUVINTE (27 poeme); STAMPE PE SUFLET (29 poeme); POIENIN (21 poeme) şi IUBIREA CA UN POEM (20 poeme), antologie gândită, coordonată şi îngrijită de domnul Constantin Dram, în Colecția MIRABILIA, care îi scrie şi postfața.
         "Am gândit această antologie *de suflet*, încercând să mă identific, uneori, cu stările care au germinat poemele Marioarei Vişan, autoarea care şi-a adus, de multe ori, prin traduceri, textele şi în limba lui Dante, obținând meritate aprecieri şi în cea de a doua patrie a ei, adoptivă, desigur"(Dram, Constantin - VITRALII DE CUVINTE, antologul si autorul postfeței cărții).
          Răsfoind şi lecturând, cu creionul în mână, poemele cuprinse-n cele cinci secțiuni ale cărții, mi-am putut da seama cu uşurință despre faptul că doamna Mariana Vişan este un poet deja consacrat, un poet care şi-a extras propria-i substanță lirică, precum şi mijloacele de expresie adecvate acesteia, din trăirile, preocupările şi frământările sale de zi cu zi, preocupări lirice care rostuiesc un profil de poet ale cărui ape lirice şi-au fixat de ceva vreme o albie impunătoare, prin cursul ei maiestuos şi egal, păstrând o fidelitate constantă față de propria-i structură lirică.

Detalii

mcd"Cerească Grădină"-publicata la editura Vatra Veche -Târgu Mureș-2020-76 pagini

Ana Munteanu Drăghici este o autoare româncă contemporană, binecunoscută  în mediile literare sub pseudonimul de Ana de Sighișoara,un nume consacrat și apreciat pentru poezia sa profundă și sensibilă. Cu o carieră literară de peste două decenii,  Ana Munteanu Drăghici a reușit să atragă atenția publicului cititor prin versurile sale pline de emoție și înțelegere a vieții. Poeta trăiește atât la Sighișoara-ROMANIA,cât și la Chicago- USA, iar în versurile sale putem simți dragostea imensă și dorul ei  nesfârșit pentru ambele locuri însă cu precădere pentru țara mamă România pentru că prin venele poetei curge în fluviu limba română îmbrăcată în tricolor.Mi-a fost dat să am șansa  și bucuria să o aud recitând și pot să spun că poeta respiră și trăiește prin poezie. În poeziile sale, vom găsi o generozitate specifică și unică căci scriitoarea dăruiește bucățele  din sufletul său cititorilor, prin versuri pline de vibrație și trăire poetică.
"Cerească Grădină" este o carte de poezii ce însumează  40 de poeme  aparținând autoarei Ana Munteanu Drăghici Scriitorul  și cronicarul Nicolae Băciut este cel care semnează cuvântul de început în această carte, denumit:'' Poezia în Cereasca gradină'' urmat fiind de  o pagina- dedicație ''In memoriam''  Adrian Ioan Drăghici -fiul poetei decedat la 8 iunie 2018.Poemele cuprinse în  această carte sunt axate in principal  pe tematica religioasă, fiind marcate de credință și de  sentimentul de tristețe profundă datorată pierderii premature a fiului iubit.

Detalii

VASILE HATOS 1 Dacă în poezia religioasă există unde de misticism, atunci ne dăm seama de puterea de seducție a credinței. Orice autor de poezie religioasă are în el implantată credința, cea care îl poartă pe plaiurle întortocheate ale minții. Vrem, nu vrem, înscriem pe intelectul nostru fericirea, căci mintea o caută permament întrebându-ne: ce este ea, fericirea?! Din cele mai vechi timpuri omul a căutat acel Paradis transcris în multe opere literare sau purtat pe valul miturilor. Ori imaginația a dat aplomb creării. Așa cum Dumnezeu și-a imaginat o lume perfectă, creând-o din El însuși.
Citind cartea de poezii ,,Îndumnezeire” scrisă de Mihaela CD, apărută la Editura Globart Universum (Montreal, Canada, 2023), mi-am dat seama că universul nostru interior este format din crezuri, purtate pe valurile voinței, intrând în sfera cunoașterii de sine. Să ai credință puternică îți trebuie și voință puternică de a intra în sfera revelației, de unde apar undele Sacrului. Prin scris ne descărcăm de obsesii, uneori, pare ca o terapie asupra sufletului. Cioran spunea că scrisul l-a scăpat de la sinucidere în căutările sale nocturne. Se spune despre el că nu a căutat Absolutul. Ba, tocmai, l-a căutat, dar negăsind-l a încetat să-l mai caute.

Detalii

litaniiIoan Romeo Roşiianu trece de la condiţia epistolarului voit suprem la cea de sacerdot (hierofant) şi zămisleşte litanii  (“Litanii pentru sufletul gol”  şi “Litanii pentru inima surdă”)  şi  autopsiază  inima surdă, pentru a-i înţelege tristeţea (melancolia) ca stare existenţială.
Ioan Romeo Roşiianu a fost zămislit într-o zodie complicată, în care insatisfacţiile sau satisfacţiile întârziate l-au îmbolnăvit grav cu tristeţe aproape iremediabilă ṣi pe care şi-o camuflează mai mereu în exuberanţă şi-n veselie de moment.
Viaţa (nepotrivită sau potrivită) pe care-o trăieṣte cu felul său de a fi, îl determină pe Ioan Romeo Roṣiianu, asemenea lui Socrate, să-ṣi bea pȃnă la fund paharul amărăciunii ṣi pentru asta are-n dotare pocalul pe care după golire, îl umple cu vorbe ṣi nu cu vinul euharistic, miruind în felul lui pe cei care-i apreciază poezia.
Nu-i place ceasul în care s-a născut, părȃndu-i-se că a fost pe dos ṣi nepotrivit pentru misia pentru care (apriori) fusese predestinat ṣi de aceea nici chef de moarte nu mai are, întrebȃndu-se “ce să mor?” ṣi are dreptate fiindcă propunȃndu-ṣi să mai danseze cu sabine, de ce să moară (zic eu) cȃnd “e moarte astăzi fericire” iar în unealta euharistică (potirul) îṣi pune pe rȃnd ce vrea, viaţă sau moarte sau amȃndouă deodată.

Detalii

  1. Litanii printre viață și moarte
  2. Dialoguri cu și pentru inimă
  3. O altfel de recenzie la „Litanii pentru inima surdă”