Sunt adept serios al cărţilor tipărite pe hârtie, fac parte din vechea gardă a celor care în secolul trecut aşteptau poştaşul cu tolba plină de scrisori de la prieteni, chiar dacă suntem în veacul electronicii şi acesta este rara avis. Iată că azi a bătut la poarta mea şi mi-a adus o carte! Înălţător, uimitor cât de emoţionant este momentul în care primeşti în dar o carte de la un prieten, coleg în ale scrisului. Este vorba despre volumul de poezii “Semper fidelis” semnat de Renate Müller, Editura Pastel, Braşov 2013.

   Regăsesc cu drag pe măsura înaintării în lectură, o voce care m-a captivat de mai mult timp în urmă, prin rafinamentul cu care îşi ambalează curajul în versuri, o prezenţă foarte activă azi prin site-urile de socializare şi în grupurile literare din ţară, deşi ea trăieşte în afara graniţelor. Universul poeziei nu poate fi regionalizat, împărţit în teritorii geografice.

Detalii

Diverse vinovății săvârșim fiecare dintre noi, mai greu e să avem și conștiința lor. Iar vina de a fi poet e și mai dificil de îndurat. Poate, de aceea, asumarea acestei vinovății seamănă cu o trădare și o pedeapsă totodată. (De unde și altădată imaginea „poetului blestemat”). Condiția de paria într-o societate a bunăstării pare azi nefirească și totuși suferința, durerea și tristețea se despart incomod de sufletul omului, visător și liric chiar și atunci când e năpădit de mizeriile vieții. Cu o astfel de profesiune de credință se învrednicește a se înarma și poetul Ioan Romeo Roșiianu când declară explicit: „da m-am născut să fiu/ ultim trubadur printr-o lume cu patimi” (Sunt cel fără de care), în volumul „POETUL ucis de CUVINTE” (Editura Cybela, Baia Mare, 1999). Spre deosebire de trubadurul medieval, expert nu doar în cântece, ci și în dueluri, conform codului cavaleresc,

Detalii

Întodeauna am considerat poeții ființe speciale, așezate cu un scop doar de Dumnezeu știut la granița dintre teluric și astral trăind în ambele stări, sfidând sau doar oglindind într-un mod aparte ipostasurile aceleiași realitați.

Anna Nora Rotaru este poeta fără vârstă, medic de profesie salvând vieți dar privind adeseori și prin ochii fără expresie ai morți spre lumea de dincolo de lume . Poeta este și pictoriță. Ea consumă realitatea, frumusețea ce este palpabilă dar și iluzorie, o transcede purificată de lumina interioară redândune-o trecută prin filtrul percepții sale asupra vieții, privitorilor ori cititorilor ei. Pictura și poezia sunt două fețe ale aceleiași monede sau două surori gemene ce lucrează la spiritualizarea și dematerializarea celor materiale.

Detalii

Dascăli de excepţie, Ana şi Gelu Dragoş pun în valoare frumuseţile arealului în care trăiesc şi profesează, Lucăceşti, comuna Mireşu Mare. Apariţia unei lucrări cu valenţe educaţionale este o realizare importantă, o cărămidă la acest mare şi important edificiu care se numeşte EDUCAŢIE, mai ales atunci când este scrisă de către pedagogi profesionişti din sistemul de învăţământ maramureşean. Începând cu „cei şapte ani de acasă”, continuând cu şcoala şi profesia, suntem într-un proces continuu de învăţare şi perfecţionare, este „cartea noastră de vizită” pe care o purtăm la noi, pe care cei din jurul nostru „o citesc” fără ca noi să ne dăm seama.

           Lucrare are două componente de bază, o parte teoretică cu noţiuni şi concepte

Detalii

*Stelian Dumistrăcel, Sate dispărute, sate amenințate 

INSTITUTUL EUROPEAN

      Procesele de „sistematizare” și de ”modernizare” a satelor românești, procese demarate de mintea întunecată de megalomanie a lui Nicolae Ceaușescu sunt din plin resimțite și astăzi. Lor li se mai adaugă și bâlbâiala trecerii la o economie de piață, trecere care nu face decât să tulbure și mai mult pe cel care trudește glia strămoșească. În apărarea lui, a ziditorului de țară - cum zicea un poet - se ridică și vocea lui Stelian Dumistrăcel, prin volumul de față. Lucrarea Sate dispărute, sate amenințate se constituie,

Detalii

  1. Amarul gust al nostalgiei
  2. „În așteptarea celei ce mă înaripează”
  3. Când oboseşte clepsidra