Am primit, într-un interval scurt de timp, două volume de poezii, semnate de una dintre cele mai cunoscute şi mai apreciate poete din generaţia tânără. Mă refer la volumul „Armonia Contrariilor“, Editura Armonii Culturale, Adjud, 2014 şi volumul „Solzii negri ai timpului alb“, Editura Destine, Bucureşti, 2015.
Două adevărate cărţi de vizită, care oglindesc deopotrivă sensibilitatea deosebită a poetei Mihaela Oancea, un nume care se impune tot mai mult în paginile unor reviste literare.
De data aceasta încerc să fac o scurtă „radiografie“ a celui de-al doilea volum.
- Detalii
- Scris de Ioan Vasiu
Citește mai departe: Pentru poeta Mihaela Oancea, „orice vindecare e o lecţie de viaţă“
În Prefața cărții Picături de timp a lui Ionel Marin, Gheorghe A. Stroia vede în simbol și lumină ”dubla rațiune a universului liric” a autorului și apreciază că ”în fiecare poezie pe care o scrie, poetul se dăruiește pe sine...”
Nu mă îndoiesc că, întrucât poetul și editorul sunt prieteni, afirmațiile celui din urmă, în calitate de prefațator, au o deplină corespondență cu realitatea. Din următoarele două motive:
1)Gheorghe Stroia îl cunoaște pe poet ca om, prin urmare are avantajul că poate stabili oricând dorește el și – mai ales cititorii – un foarte gustat izomorfism între planul real și cel ideatic-artistic.
- Detalii
- Scris de Petrovai George
Citește mai departe: Printre “Picăturile” poetului Ionel Marin
Poetul Ioan Vasiu ne bucură sufletul cu o nouă şi elegantă carte de poezie, intitulată, atât de grăitor, „Livada cu metafore” sau, am completa noi, a poeziei cu miros de duminică.
Nu este o dorinţă mai mare de exprimare ca această dăruire a poetului Ioan Vasiu, de a ne pune sub privirile ochilor, o carte de buzunar, concret scrisă şi nuanţată cu iubire şi dragoste. Poetul, ne surprinde cu o serie de titluri cum ar fi: Poem nescris, Mireasă fără peţitor, Eşarfă albastră, Sătul de iarnă, Oază fără nori, Cuibar de vise, Romanţă tristă, Lacrimi de rouă etc.
Poetul Ioan Vasiu impresionează de la prima poezie prin modul cum priveşte poezia de dragoste, acordându-i toată atenţia şi talentul său.
- Detalii
- Scris de Miron Ţic
Citește mai departe: LIVADA CU METAFORE SAU A POEZIEI CU MIROS DE DUMINICĂ
FLOREA BURTAN – “VALEA PLÂNGERII”, ED. TELEORMANUL LIBER
În vreme ce omenirea pare din ce în ce mai atrasă de mirajul Banatului, poetul Florea Burtan nu găseşte altceva mai bun de făcut decât să-şi mai editeze o carte: “Valea Plângerii”, Ed.”Teleormanul liber”. Şi încă una în care îndrăzneşte să vorbească despre o lume a frumuseţii, a liniştii cu nimic conformă cu realitatea, o lume în care: “nici clepsidra nu-şi (mai) pricepe timpul,/ parcă din stele ar cădea nisip” (Nici clepsidra), o lume pentru care menirea de-a fi este o “ninsoare (care) pâlpâie/ către acelaşi minus infinit” (Minus infinit).
Imaginea exactă a acestui poet “dunărean”, adunată cu grijă între (altele) două coperţi, ni se relevă întru totul în poemul “Am trup de ceaţă”:
- Detalii
- Scris de IR Rosiianu
Două mari teme s-au putut ușor distinge din poezia de până acum a poetului Cassian Maria Spiridon: moartea și dragostea. Prima are un plus de substanță față de cea din urmă. Starea vine/e provocată de conștientizarea neputinței unei intervenții împotriva scurgerii ireversibile a timpului, a vieții din trup altfel spus. Paradoxal, la poetul ieșean dragostea, cea de-a doua mare temă a poeticii sale, nu are valențe și nici efecte pozitive, benefice spiritului său, ca la mai toți ceilalți confrați ai săi. La el dragostea, generată, provocată, binențeles de-o prezență feminină, aproape că are efecte distructive, îl aruncă pe poet în valurile unei înspumate mări a disperării, a nefericirii. Poetului nu-i mai rămâne, în acest caz, decât refugiul în el însuși. De-acolo, ghemuit, parcă înspăimântat de tot ce i-a fost dat a trăi, poetul privește, pe furiș, cu temere mărită, „mersul vremii și al lucrurilor”:
- Detalii
- Scris de IR Rosiianu