„Cărţile prietenilor mei”

         Reluăm începând cu numărul de faţă o rubrică pe care am iniţiat-o şi am susţinut-o în mai multe ziare şi reviste locale, Clipa, Ora locală, Glasul Maramureşului etc. Vom continua deci să scriem recenzii sau, după caz, cronici de întâmpinare la cărţi publicate de condeierii maramureşeni şi nu numai. Ne-ar fi utile exemplare din cărţile publicate, pentru a le aborda spre lectură şi comentarii.          

 UN GHID PENTRU LUMEA IN CARE TRĂIM

(“Solzii negri ai timpului alb” – Editura “Destine” – București, 2015)

             Volumul intitulat ,,Solzii negri ai timpului alb” poartă iscălitura poetei Mihaela Oancea și a apărut la București, la Editura „Destine” (2015). O carte în alb și negru de la un capăt până la celălalt, în care predomină albul, deloc întâmplător, spre a ilustra laitmotivul (timp alb) al tuturor poemelor cuprinse în ea.

            Este o poezie postmodernistă, nu chiar la îndemâna oricui, plină nu numai de neologisme, ci și de referiri la mitologia greacă ori nordică, de filosofie și simbolistică esoterică.

       Despre o lume care ne aminteste, şi nu din când în când, ci continuu, de cea bine redată de Celine, despre o lume abjectă, măcinată de crize, colcăitoare, urât mirositoare, despre o lume iremediabil atinsă de tot felul de boli ne vorbeşte Nicolae Esinescu în ultima sa carte: “Disciplina Mondială”, Ed.ART&X, Chişinău, 1995. Şi nu despre frumuseţile îndelung cântate. Altfel spus, despre o lume în care visul a murit de mult, sau, în cel mai fericit caz, în care agonizează acum. Astfel ne vorbeşte poetul acesta.

       Încercând, în poemele sale, o neconcordanţă cu o anume bătută-n cuie artă poetică pentru care fiinţa, sau măcar sufletul ei, constituie un continuu subiect şi prilej de introspectie şi meditaţie, Nicolae Esinescu pune punctul pe “i”. De aici şi descriptivismul căruia i se lasă pradă poetul,

DIM. RACHICI – “PROVERBELE LUI SOLOMON”

(ÎN VIZIUNI ANTINOMICE MODERNE)

ED.PANTA RHEI, 1996

       În ultima vreme, ca-ntr-un curent la “modă”, foarte mulţi scriitori au publicat cărţi care-şi trag esenţa din Biblie. Puţine mai sunt cărţile biblice care n-au fost încă “rescrise”. După ce Mihail Gălăţeanu a scris “Evanghelia lui Barabas”, Angela Marinescu pe cea a lui Toma, “Cântarea cântărilor”, a fost şi ea “îndreptată” de Augustin Doinaş, Dim. Rachici a răstălmăcit,

De la bun început facem precizarea că rândurile prilejuite de lectura volumului lui Ioan Romeo Roşiianu, Arhitectura Poemului (Editura Ethnologica, 2015, ilustraţie de carte, Ioan Marchiş) izvorăsc din dorinţa unui demers conceput sub auspiciile sincerităţii nedisimulate, veleitatea criticului literar autoritar şi obiectiv, lipseşte cu desăvârşire.

Voi aşeza impresiile de lectură cât se poate de subiectiv, las altora să măsoare cu şublerul dogmatic  cât  de bun e textul poetic, câtă metaforă  reuşită sau mai puţin reuşită , cât de mult sau cât de puţin suflu poetic şi originalitate are autorul nostru.

E plină lumea noastră literară specialiştii în ierarhizarea autorilor.