Ioan Dragoș face parte din stirpea poeților pentru care Poezia le este și apă, și hrană, și aer. Ioan Dragoș nu scrie poezie, el trăiește Poezia. E de-ajuns să-i privești făptura gânditoare, parcă veșnic gânditoare, parcă veșnic temătoare, ca să înțelegi că omul acesta și-a inoculat în sânge drogul Metaforei. Sunt convins că dacă i s-ar întâmpla ceva și n-ar mai putea scrie poezie, adică nu s-ar mai putea întâlni cu sine însuși, omul acesta ar muri cu zile. El pune-n cuvintele sale tot ce are: toată frumusețea cu care l-a „echipat” dumnezeirea, întreg zbuciumul existențial pe care i-l stârnește lumea din jur. Între aceste două posibile limite își ară el propriul ogor poetic. Ele îi și sunt principalele teme din care își plămădește versurile prin care transcrie frumusețea ori măcar iluzia de frumusețe pe care o percepe el. Așa cum o percepe el.
- Detalii
- Scris de IR Rosiianu
Păreri personale despre Antologia “Nemuritorii cuvintelor” aprilie 2014
Cont pe facebook mi-am făcut abia anul trecut. Nu mică mi-a fost mirarea când am descoperit aici o mulţime de grupuri literare si reviste care îşi oferă cu generozitate spaţiul virtual spre a fi ocupat cu scrierile autorilor consacraţi dar si ale începătorilor. M-am înscris pe câteva grupuri şi am purces la a posta din creaţiile mele mai noi sau mai vechi, publicate în cărţile proprii dar şi texte originale. Aşa am descoperit si revista online “Popasuri Culturale Româneşti” coordonată de scriitoarea Silvia Urlih, o persoană dăruită oamenilor şi cuvântului scris, cum aveam să aflu în scurt timp.
- Detalii
- Scris de Dorina Stoica
Citește mai departe: Dăruire și respect sau dreptul la poezie
PAVEL ȘUȘARĂ - Confesiunea unui visător
Pe ultima sută de metri a anului abia încheiat, a văzut lumina tiparului cartea „Regula jocului” a lui Pavel Șușară, sub prestigioasa egidă a Editurii Crater din București. Deși optzecist de „meserie”, Pavel Șușară, așa cum se relevă el cititorilor săi, pare, mai degrabă, racordat la fiorul liricii nouăzeciste decât la cea a congenerilor săi. De altfel, se detașează net de aceștia prin scriitura sa îngrijită, prin accentul pus pe (sub)înțelesurile cuvintelor, făcând din haina de gală cu care și-a dichisit poemele, o trenă lirică ce-i acoperă până și spiritul. Totuși, dată fiindu-i (și) cealaltă dragoste, cea pentru penel și creion, poetul se lasă contaminat de ideea de contrast,
- Detalii
- Scris de IR Rosiianu
În 1922, la apariția romanului „Băietană”, Victor Marqueritte se afla deja la cel de-al treizeci și șaptelea roman al său. Dar, ceea ce toate celelalte la un loc n-au prea reușit să-i aducă, i-a adus acesta. Însă, lucru normal în astfel de situații, autorul nu s-a putut bucura prea mult de succesul repurtat o dată cu publicarea acestei cărți, deoarece valul de critici și atacuri vehemente venit din partea colegilor săi de breaslă a avut darul de a-l demoraliza puțin. Încercarea sa de a crea simultan o operă literară și una de istorie a societății moderne, de descriere a moravurilor, a concepțiilor de viață și a conflictelor pe care le poate provoca în sufletul tinerilor, mai ales al tinerelor fete, schimbările sociale, politice și economice care se petrec în anii imediat următori primului război mondial, i-au lăsat un gust amar. Numai datorită eronatei receptări a realizării sale,
- Detalii
- Scris de IR Rosiianu
Înarmat c-o răbdare de „fier”, precum și cu o încredere deosebită în propria persoană și-n forțele sale creative, poetul „familist” Ioan Moldovan și-a publicat în 1993 la Ed. clujeană Dacia, cea de-a patra sa carte: „Arta răbdării”. Confirmând, și prin aceasta, „menirea” sa de poet al unei arheologii afective, în care nostalgia, tânjirea și dorul rămân principalele „arme” cu care el atacă o realitate ce nu-l lasă deloc indiferent. Mai mult chiar, acest real este voit lăsat să se înfrunte cu miraculosul, cu visarea purtată de valurile unei forțe necunoscute. Astfel, „saltul” în timp îi este la îndemână, dându-i posibilitatea să facă, din monotonii și treisteți, un peisaj poetic de-o estetică radicalizată: „Există câte o după-amiază/ când ridici deodată privirea și descoperi doi pini/ în cer/ printre cerneluri și fulgere” (O după-amiază), sau:
- Detalii
- Scris de IR Rosiianu