Dumitru Iuga – „Mileniu provizoriu”, Ed. Cybela, 1996

          Unul dintre cei mai galonaţi poeţi băimăreni este, indiscutabil, Dumitru Iuga. După debutul editorial din 1976 – „Cerb alb”, Ed. Albatros cu care a obţinut şi premiul acestei edituri – acestui poet i-au trebuit două decenii ca să redebuteze. Spre deosebire de întâia sa carte, semnată cu pseudonimul Ion Bogdan – nume sub care continuă să fie „localizat” în cercurile literare – volumul „Mileniu provizoriu”, apărut sub sigla propriei edituri, Ed. Cybela, remarcată până acum prin valoroşii autori publicaţi, este semnat de autor cu numele său real: Dumitru Iuga. Aşa cum cu durere avea să constate, această neinspirată hotărâre l-a costat mult: puţini au fost cei care au ştiut că Ion Bogdan şi Dumitru Iuga sunt una şi aceeaşi persoană.

1.Particularităţi ale culturii româneşti în general, ale culturii maramureşene în special

             Înainte de-a intra în subiectul propriu-zis al capitolului de faţă, cuvine-se să facem câteva precizări în legătură cu cultura. Din următoarele două motive:

            1)Conceptul de cultură este atât de frecvent folosit în vorbirea curentă, încât aproape nimeni nu-şi mai pune problema conţinutului său, lucrurile – la fel ca, bunăoară, în cazul inteligenţei sau al frumosului – fiind considerate deplin lămurite prin repetare şi întrebuinţare, nicidecum prin analiză şi înţelegere.

Ioan Potop, „Privire din interior”, Editura Enesis, Baia Mare, 2013

Niciodată nu mi-au plăcut cei tentaţi să-şi explice substanţa propriilor creaţii, mereu m-am aplecat cu reticenţă asupra cărţilor lor.

Profesorul Ioan Potop a făcut acestă greşeală când mi-a dat cărţile sale şi n-a mai fost decât la un pas de a rupe o colaborare ce nici măcar nu începuse să prinsă contur.

Totuşi, m-a onorat încrederea domniei sale în (re)venirea mea.

Modul său elegant de-a fi, mima seriosă şi aerul de om sigur de el însuşi m-au reţinut,

Alexa Gavril Bâle – Ţinuturile iertării, eLiteratura, 2013

Alexa Gavril Bâle face parte din stirpea rară a celor ce şi-au clădit încet şi sigur opera literară. Pe nesimţite chiar, cu atitudinea celui egal cu sine însuşi, Alexa şi-a adunat până acum numele pe 13 cărţi, arătându-se în aceeaşi măsură talentat în cele nouă de poezie, dar şi în celelalte de proză.

Altfel spus, antologia lirică „Ţinuturile iertării” era firesc să apară, câtă vreme poemul pare a fi coloana vertebrală a acestui creator.

Remarcabilă este, în noul volum de versuri semnat de Dumitru Tâlvescu, condensarea metaforică, nota elegiacă, eleganţa şi sinceritatea discursului liric.

Intitulată simplu, ALB, cartea a fost tipărită în condiţii grafice deosebite, de tot mai cunoscuta şi apreciata Editură Limes, Floreşti-Cluj, 2015, beneficiind de „filtrul“ valoric al unuia dintre cei mai buni editori, Mircea Petean.

Bun mânuitor al condeiului, stăpânind bine regulile limbii române, Dumitru Tâlvescu nu a intrat în poezia românească pe o uşă lăturalnică, ci pe uşa din faţă, cu fruntea sus, sigur pe forţele sale, fiind remarcat imediat şi salutat de unii dintre cei mai cunoscuţi critici literari ai zilelor noastre.