Recent a apărut Ploaie de stele/ Rain of stars, o antologie română de tanka, realizată de Magdalena Dale, la Editura Societăţii Scriitorilor Români, Bucureşti, 2015. Este o ediţie bilingvă, româno-engleză.

Cartea conţine 113 poeme aparţinând unui număr de 53 de poeţi care sunt membri ai Societăţii Române de Haiku.

Articolul cu titlul POEMUL TANKA ÎN ROMÂNIA (a apărut în Atlas poetica – A journal of Poetry of Place of Contemporary Tanka – la secţiunea Special Features) prezintă istoricul pătrunderii în ţara noastră a informaţiilor referitoare la poemul tanka, un poem scurt, de numai 31 de silabe, cu reguli stabilite în decursul veacurilor de poeţii japonezi.

ZENOVIA NICULESCU - ”Cultura în altgoritmul tranziției”

         Luați cu grabă și puternic marcați de evenimentele postdecembriste, oamenii au cam uitat că au (și) un suflet. Spaima și nesiguranța zilei de mâine i-a îngrozit aproape și pe cei mai înveterați visători. Depărtarea de ei înșiși, de simțirile și simțămintele lor, oamenii au devenit roboți, uitând că pe lumea aceasta (mai) trăiesc și cei pe care Dumnezeu i-a lăsat tocmai ca să le amintească lor că sunt. Dar, ca un făcut îmi pare, totuși, că cei simpli și mulți sunt cei care i-au uitat pe aceștia puțini. Deși, normal ar fi fost, ca primii care să țină cont de această ”minoritate” de-a dreptul necesară, ar fi fost cei nuntiți cu politichia. Dar, tot prin voia lui Dumnezeu, n-a fost așa. Și, astfel, ei au rămas de izbeliște.

Fragment din volumul “Dimineţile din templul cuvintelor”, Cronici literare, în curs de apariţie

     *Nicolae Danciu Petniceanu, “Trupa Pascaly şi logojenii – Teatru”, Editura Gordian, Timişoara 2014

              

Motto:“pe cât se poate omeneşte prevedea, literatura poetică română va începe secolul al 20 lea sub auspiciile geniului său, şi forma limbei naţionale, care şi-a găsit în poetul Eminescu cea mai frumoasă înfăptuire până astăzi, va fi punctul de plecare pentru toată

Ioan Dragos ,, Cavalerul triunghiului “,

Ed. Fundatiei ,,Constantin Brancusi”, Targu Jiu, 1997

      Ioan Dragos face parte din stirpea poetilor pentru care Poezia le este si apa, si hrana, si aer. Ioan Dragos nu scrie poezie, el traieste Poezia,. E de ajuns sa-i privesti faptura vesnic ganditoare, parca vesnic tematoare, ca sa intelegi ca omul acesta si-a inoculat in sange drogul Metaforei. Sint convins ca daca i s-ar intampla ceva si n-ar mai putea scrie poezie, adica nu s-ar mai putea intalni cu sine insusi, omul acesta ar muri cu zile.

DORIN PLOSCARU – “SÂMBĂTA LUI LAZĂR”, ED.HELICON,1997.

       “O poezie în care cuvintelor li s-au pus pe umeri poveri de luminoase simboluri” scrie poetul Dorin Ploscaru , poet care, iată, revine în atenţia criticii de specialitate cu volumul “Sâmbăta lui Lazăr”, Ed.Helicon, 1997. O continuă căutare a răspunsurilor la tot ceea ce-l frământă îngăduie versurilor sale poetul acesta înrobit de frumuseţea şi graţia şoaptei. O bolnavicioasă stare de graţie face ca prea plinul mesajului său poetic să fie uşor perceptibil. Grija poetului, nedisimulată, pentru Mistic, pentru Divin dă forţă mărită substanţei preocupării sale. Astfel, din păienjenişul ideilor se nasc poeme de-a dreptul memorabile, poeme în care poetul dă frâu liber imaginaţiei sale luxuriante. Cuvintele se învalmăşesc atunci, poetul căzând pradă neputinţei de-a pune pe hârtie (chiar) tot ceea ce simte.