Poetului Stan V. Cristea i-au trebuit aproape zece ani ca să-și editeze cel de-al doilea volum, „Străluminări”, Ed. Teleormanul Liber, 1996. Dacă prin primul său volum abia reușea să atragă atenția criticilor asupra sa, volumul în care adunase versuri de o puritate aproape melodioasă, ei bine, prin aceste „străluminări”, poetul se arată a fi hotărât să câștige timpul și terenul pierdut. De-acum, se poate spune că poezia pe care o scrie Stan V. Cristea e o poezie aflată sub semnul clar al unei continue evoluții și radicalizări a sentimentului, a metaforei, a metafizicului, e o poezie în care „cade timpul peste flăcări” (Cu ochelarii trași), o poezie dominată de-o aparență, firească, de altfel, la spațiul prăfuit al Câmpiei Române.

Detalii

NICOLAE SAVA – “VIAŢA PUBLICĂ”, ED.PANTEON, 1995.

       Pe Nicolae Sava l-am cunoscut la Piatra Neamt, într-o zi ploioasă, cu niscaiva ani în urmă. Apoi, în timp, pe omul chircit sub o umbrelă ce abia reuşea să-l ferescă de furia picăturilor, l-am regăsit în poemele sale. Acelaşi om tăcut, abia vorbitor, mai bine spus, închis în sine, ca într-un turn de fildes. Mi-au plăcut versurile sale, scriitura îngrijită, cu teamă parcă cedată hârtiei, plină de tâlcuri profunde. Aşa este şi cea din ultima sa carte “Viaţa publică”, Ed.Panteon, 1995. E modul în care găseşte el de cuviinţă să abordeze lumea, pe Cea care nu i-a oferit prea multe bucurii, după cum singur marturisea mai an, într-un cerc de prieteni, la Durău.

Detalii

„Cărţile prietenilor mei”

         Reluăm începând cu numărul de faţă o rubrică pe care am iniţiat-o şi am susţinut-o în mai multe ziare şi reviste locale, Clipa, Ora locală, Glasul Maramureşului etc. Vom continua deci să scriem recenzii sau, după caz, cronici de întâmpinare la cărţi publicate de condeierii maramureşeni şi nu numai. Ne-ar fi utile exemplare din cărţile publicate, pentru a le aborda spre lectură şi comentarii.          

 UN GHID PENTRU LUMEA IN CARE TRĂIM

Detalii

(“Solzii negri ai timpului alb” – Editura “Destine” – București, 2015)

             Volumul intitulat ,,Solzii negri ai timpului alb” poartă iscălitura poetei Mihaela Oancea și a apărut la București, la Editura „Destine” (2015). O carte în alb și negru de la un capăt până la celălalt, în care predomină albul, deloc întâmplător, spre a ilustra laitmotivul (timp alb) al tuturor poemelor cuprinse în ea.

            Este o poezie postmodernistă, nu chiar la îndemâna oricui, plină nu numai de neologisme, ci și de referiri la mitologia greacă ori nordică, de filosofie și simbolistică esoterică.

Detalii

       Despre o lume care ne aminteste, şi nu din când în când, ci continuu, de cea bine redată de Celine, despre o lume abjectă, măcinată de crize, colcăitoare, urât mirositoare, despre o lume iremediabil atinsă de tot felul de boli ne vorbeşte Nicolae Esinescu în ultima sa carte: “Disciplina Mondială”, Ed.ART&X, Chişinău, 1995. Şi nu despre frumuseţile îndelung cântate. Altfel spus, despre o lume în care visul a murit de mult, sau, în cel mai fericit caz, în care agonizează acum. Astfel ne vorbeşte poetul acesta.

       Încercând, în poemele sale, o neconcordanţă cu o anume bătută-n cuie artă poetică pentru care fiinţa, sau măcar sufletul ei, constituie un continuu subiect şi prilej de introspectie şi meditaţie, Nicolae Esinescu pune punctul pe “i”. De aici şi descriptivismul căruia i se lasă pradă poetul,

Detalii

  1. ÎNTOARCEREA LA ORIGINI
  2. Arhitectura gracilă şi vulnerabilă
  3. „Cartea prietenului meu” de Anatole France